Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 4547 din data de 04.12.2013
SECtIA A II – A CIVILA, DE ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DISPOZItIE DE ÎNCETARE RAPORT DE SERVICIU EMISA DE SEFUL I.J.P.F. INADMISIBILITATEA ACtIUNII PENTRU NEÎNDEPLINIREA PROCEDURII PREALABILE ANTERIOR SESIZARII INSTANtEI DE JUDECATA.
-art.7 alin.16 din Legea nr.554/2004;
-art.78 din Legea nr.360/2002;
-art.106 alin.1 din Legea nr.188/1999.
În speta, recurenta reclamanta a solicitat anularea Dispozitiei nr. 1348989/07.10.2011 emisa de Seful I. J. P. F. Bihor prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu.
În speta, recurenta reclamanta a solicitat anularea Dispozitiei nr. 1348989/07.10.2011 emisa de Seful I. J. P. F. Bihor prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu.
Raportul de serviciu al politistului este reglementat de Legea nr. 360/2002, care prin art. 78 dispune ca aceasta se completeaza, sub aspectele nereglementate specific, cu prevederile Legii nr. 188/1999.
Raportul de serviciu al politistului este reglementat de Legea nr. 360/2002, care prin art. 78 dispune ca aceasta se completeaza, sub aspectele nereglementate specific, cu prevederile Legii nr. 188/1999.
Potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, ca norma generala în materie: “În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativ a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public.
Potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, ca norma generala în materie: “În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativ a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public.
Prin trimiterea facuta la dispozitiile Legii contenciosului administrativ, sub aspectul termenelor si conditiilor de solutionare a litigiului, legiuitorul face trimitere mai întâi la art. 7 din lege care prevede explicit obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile anterior sesizarii instantei de judecata.
Prin trimiterea facuta la dispozitiile Legii contenciosului administrativ, sub aspectul termenelor si conditiilor de solutionare a litigiului, legiuitorul face trimitere mai întâi la art. 7 din lege care prevede explicit obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile anterior sesizarii instantei de judecata.
Sub acest aspect, în mod corect prima instanta a retinut ca în speta aceasta conditie de exercitiu a actiunii nu a fost îndeplinita, sanctiunea care intervine fiind inadmisibilitatea acesteia.
Sub acest aspect, în mod corect prima instanta a retinut ca în speta aceasta conditie de exercitiu a actiunii nu a fost îndeplinita, sanctiunea care intervine fiind inadmisibilitatea acesteia.
Sustinerile recurentei reclamante legate de formularea unei plângeri prealabile în data de 18.01.2012, la mai multe luni dupa sesizarea instantei (27.10.2011) nu au putut fi retinute ca fiind pertinente, acest demers fiind unul prealabil, adica anterior învestirii instantei, scopul sau fiind acela de a permite autoritatii emitente sa îsi revoce actul daca apreciaza ca acestea încalca dispozitiile legale, fara concursul instantei de judecata.
Sustinerile recurentei reclamante legate de formularea unei plângeri prealabile în data de 18.01.2012, la mai multe luni dupa sesizarea instantei (27.10.2011) nu au putut fi retinute ca fiind pertinente, acest demers fiind unul prealabil, adica anterior învestirii instantei, scopul sau fiind acela de a permite autoritatii emitente sa îsi revoce actul daca apreciaza ca acestea încalca dispozitiile legale, fara concursul instantei de judecata.
Nu au putut fi apreciate ca întemeiate afirmatiile recurentei potrivit carora culpa pentru nerespectarea dispozitiilor legale, respectiv pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, apartine avocatului care nu si-a îndeplinit atributiile în mod corespunzator, întrucât însusi recurenta reclamanta si-a ales acest avocat si si-a asumat raspunderea pentru aceasta alegere astfel ca invocarea propriei culpe (culpa in eligendo) nu poate produce efecte juridice în favoarea sa.
Nu au putut fi apreciate ca întemeiate afirmatiile recurentei potrivit carora culpa pentru nerespectarea dispozitiilor legale, respectiv pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, apartine avocatului care nu si-a îndeplinit atributiile în mod corespunzator, întrucât însusi recurenta reclamanta si-a ales acest avocat si si-a asumat raspunderea pentru aceasta alegere astfel ca invocarea propriei culpe (culpa in eligendo) nu poate produce efecte juridice în favoarea sa.
Decizia nr.4547/CA/04.12.2013 a Curtii de Apel Oradea – Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta prin Sentinta nr. 2218/CA din 15.03.2013 Tribunalul Bihor a admis exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii, ridicata prin întâmpinare, a respins ca inadmisibila cererea formulata de reclamanta M. P. L. în contradictoriu cu pârâtul I. T. P. F. Oradea, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantul s-a aflat în raport de serviciu cu pârâtul, având calitatea de politist – functionar public cu statut special, raporturi ce sunt reglementate de legea speciala, respectiv Legea nr. 360/2002. Astfel, potrivit art. 78 dispozitiile legii speciale privind statutul politistului se completeaza cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale altor acte normative în vigoare aplicabile functionarului public, în situatia în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislatia specifica politistului.
Având în vedere ca procedura contestarii Dispozitiei de încetare a raporturilor de serviciu nu este reglementata special în Legea nr. 360/2002, instanta constata ca devin aplicabile prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999, potrivit carora în cazul în care raportul de serviciu a încetat, functionarul public poate cere anularea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicata, înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozitiile art. 109 alin.2 Cod proc. civila, în cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, în conditiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecata.
Verificând modalitatea de îndeplinire a procedurii administrative prealabile, instanta de fond a constatat ca reclamantului i s-a comunicat Dispozitia Sefului I. J. P. F. Bihor nr. 1348989/07.10.2011, pe baza de semnatura, la data de 10.10.2011, data ce nu este contestata de reclamant, si rezulta din adresa de raspuns nr. CR.2153477/ 15.02. 2012 si potrivit prevederilor legale, reclamantul putea formula plângerea prealabila pâna la data de 09.11.2011inculusiv si nu ulterior acestei date.
În speta, reclamantul a înregistrat plângerea la data de 18.01.2012, la mai mult de doua luni dupa expirarea termenului prevazut de lege. Totodata, fara a urma anterior procedura prealabila, reclamantul a introdus prezenta actiune în justitie în anularea aceleiasi dispozitii, la data de 27.10.2011.
Îndeplinirea procedurii prealabile constituie o conditie esentiala a declansari etapei judiciare de contestare a actului administrativ, legiuitorul intentionând sa-l protejeze pe cel care se considera vatamat într-un drept recunoscut de lege prin evitarea unui eventual proces, daca autoritatea emitenta a actului administrativ ar proceda, în cadrul procedurii plângerii prealabile, la revocarea propriului act.
În cauza însa, reclamantul s-a adresat autoritatii emitente dupa sesizarea instantei de judecata, astfel ca cererea sa si-a pierdut natura juridica a unei plângeri prealabile, a unui recurs gratios, neputând avea decât natura juridica a unei încercari de solutionare amiabila a litigiului.
Nu au fost apreciate întemeiate apararile reclamantului, în sensul ca Dispozitia Sefului I. J. P. F. Bihor nr. 1348959/07.10.2011 nu cuprinde autoritatea careia i se adreseaza plângerea prealabila. În cuprinsul Dispozitiei contestate se arata ca politistul se poate adresa cu plângere la instanta competenta, în conditiile si termenele prevazute de Legea nr. 554/2004. Or, nu s-a putut aprecia ca reclamantul s-a aflat într-o eroare de drept, cu privire la procedura prealabila pe care trebuia sa o urmeze, întrucât în principiu nu poate invoca necunoasterea legii, si în special având în vedere ca profesia pe care a avut-o, cea de politist – functionar public cu statut special, ceea ce presupune ca avea posibilitatea de a cunoaste si întelege prevederile Legii nr. 554/2004.
De asemenea, în cauza are relevanta data sesizarii instantei de judecata, chiar necompetenta fiind, si nu data la care instanta competenta a fost sesizata în urma declinarii sau transpunerii dosarului, întrucât litigiul s-a nascut la data introducerii actiunii si nu ulterior.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, apreciind ca neîndeplinita procedura prealabila în conformitate cu exigentele legii, instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii si a dispus respingerea cererii formulate de reclamant ca inadmisibila.
Împotriva acestei sentinte, în termen si scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-reclamanta M. P. L., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentintei atacate, respectiv respingerea exceptiei inadmisibilitatii, retinerea cauzei spre solutionare pe fond si, pe cale de consecinta, admiterea actiunii asa cum a fost formulata si ulterior precizata.
În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, considera ca în mod neîntemeiat instanta de fond a solutionat cauza pe exceptie.
Astfel, un motiv de nulitate absoluta pe care l-a invocat consta în faptul ca nu s-a indicat instanta competenta sau autoritatea careia se adreseaza plângerea prealabila simpla trimiterea la prevederile Legii nr.554/2004, nefiind suficienta în acest caz, regula generala fiind cea prevazuta de art.62 alin.3 Codul muncii.
Procedura prealabila a fost îndeplinita înainte de sesizarea instantei de contencios administrativ. Aceasta a fost sesizata la data de 4 aprilie 2012, când a fost înregistrat dosarul pe rolul acestei instante ca urmare a declinarii cauzei de la Sectia de Litigii de prin încheierea din 30 martie 2012.
Exceptia lipsei plângerii prealabile este neîntemeiata si raportat la faptul ca, la data formularii ei, prin întâmpinarea depusa la instanta în data de 13.02.2012, plângerea prealabila era înregistrata atât la IGPF, cât si la IJPF iar raspunsurile au fost date în data de 15.02.2012.
În concluzie, la data sesizarii instantei de contencios administrativ, exista atât plângerea prealabila, cât si raspunsul la aceasta.
În ceea ce priveste tardivitatea formularii plângerii prealabile, apreciaza ca si aceasta este neîntemeiata întrucât termenul prevazut de art.7 alin. 1 de 30 de zile este un termen de recomandare, si nu unul de decadere sau de prescriptie.
Nu este vina reclamantului ca avocatul angajat anterior în cauza nu a facut procedura prealabila în termenul de 30 zile. Mai mult, în cazul altor colegi, aflati în aceeasi situatie, ale caror sentinte le vom depune dupa motivare, s-a respins aceasta exceptie chiar daca actiunea s-a respins pe fond.
Pe fondul cauzei, a reiterat motivele de nulitate absoluta si netemeinicie dezvoltate prin cererea de chemare în judecata.
În drept a invocat prevederile art. 304 ind. 1 Cod de procedura civila.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea în totalitate a sentintei recurate ca legala si temeinica.
Instanta de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publica, a retinut ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Criticile aduse hotarârii sunt neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, având în vedere ca litigiul a fost solutionat fara a se intra în analiza fondului dreptului, prin respingerea ca inadmisibila a cererii, instanta constatând ca în mod corect s-a procedat astfel, a retinut ca nu se mai poate intra în analiza celorlalte aspecte invocate de recurenta.
A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
