Reducerea salariului ca sancţiune disciplinară. Hotărâre a Colegiului de disciplină. înlocuirea sancţiunii. Proporţionalitate


2. Contravenţie. Contestarea procesului-verbal. Litigiu de altă natură decât de muncă

C. muncii, art 39, art. 40, art. 268 Legea nr. 128/1997, art. 116 lit. c)

1. Pentru aprecierea gravităţii abaterii disciplinare pot fi avute în vedere faptele cu acelaşi caracter săvârşite anterior, chiar dacă

decizia de sancţionare emisă de unitatea şcolară a fost anulată de Colegiul de disciplină pe considerente de formă, iar nu de fond.

2. Contestarea procesului-verbal de contravenţie poate forma obiectul unui alt tip de cauză, fără legătură cu litigiul de muncă.

C.A. Ploieşti, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 51 din 21 ianuarie 2008, Jurindex

Reclamantul U.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean B. şi Liceul pentru deficienţi de vedere B.,

anularea hotărârii nr. 1 din 18 iulie 2007 a Colegiului de disciplină. In motivarea cererii, se arată că fapta pentru care a fost sancţionat nu există şi că nu i-au fost prezentate probele în baza cărora s-a dispus sancţionarea. Mai arată reclamantul că, în realitate, este vorba de o răzbunare a directorului unităţii şi că nu a agresat verbal sau fizic nicio colegă.

Intimatul Liceul B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că fapta a fost săvârşită de reclamant, iar sancţiunea „avertismentului” este proporţională cu fapta.

In baza probelor cu înscrisuri şi martori, Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 960 din 17 octombrie 2007, a respins contestaţia ca neîntemeiată, cu motivarea, în esenţă, că hotărârea Colegiului de disciplină este legală şi temeinică, dată în baza probelor administrate şi cu respectarea dispoziţiilor legale. A mai reţinut tribunalul că reclamantul a avut o altercaţie cu educatoarea B.F., adresându-i cuvinte jignitoare şi îmbrâncind-o, neexistând probe care să ateste o altă situaţie de fapt.

împotriva acestei sentinţa a declarat recurs reclamantul, criticând-o

ca netemeinică şi nelegală. In motivarea recursului se arată că fapta pentru care a fost sancţionat este mai veche de 6 luni, astfel că s-a prescris dreptul angajatorului de a aplica o sancţiune. Mai susţine recurentul că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu corespund adevărului şi că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că a mai fost sancţionat disciplinar. Se arată, de asemenea, că nu a avut posibilitatea de a contesta procesul-verbal de contravenţie utilizat ca probă la dosar şi că în mod nelegal pârâtul Liceul pentru deficienţi de vedere B. nu a trimis niciun reprezentant în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată şi motivele de recurs, curtea a constatat că recursul este nefondat. Recurentul a fost sancţionat, prin decizia nr. 21 din 15 mai 2007 de către Liceul pentru deficicnţi de vedere B., cu reducerea salariului de bază cu 15%

pc 6 luni, în baza dispoziţiilor art. 116 lit. c) din Legea nr. 128/1997, reţinându-se ca abatere disciplinară comportamentul neadecvat în relaţiile cu colegii şi perturbarea activităţii şcolare, precum şi depăşirea sarcinilor de serviciu, la 27 aprilie 2007.

Această decizie de sancţionare a fost contestată de către recurent la Colegiul de disciplină al Liceului B., care, prin hotărârea nr. 1 din 8 iulie 2007, a admis în parte contestaţia şi a înlocuit sancţiunea cu diminuare a salariului de bază cu sancţiunea cu avertisment. Prin urmare, angajatorul a respectat termenele prevăzute de art. 268 alin. (1) C. muncii.

Instanţa de fond în mod corect a dat eficienţă declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, deoarece aceste declaraţii se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar din perioada cercetării disciplinare şi prin care se probează săvârşirea abaterii disciplinare de către recurent.

De asemenea, corect a reţinut instanţa că recurentul mai fusese sancţionat, chiar dacă decizia de sancţionare emisă de unitatea şcolară a fost anulată de Colegiul de disciplină pe considerente de formă, iar nu de fond.

Procesul-verbal de contravenţie depus de recurentul-reclamant în recurs nu face decât să confirme constatările comisiei de disciplină, contestarea, eventuală, a acestui proces-verbal făcând obiectul unui alt tip de cauză, fară legătură cu prezentul dosar.