În temeiul hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii, angajatorul are obligaţia să dispună reintegrarea salariatului pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei a cărei nelegalitate s-a constatat, neputând practic să fie dispusă concedierea din acest post fără ca acesta să fie în prealabil, în mod legal reintegrat.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 186/06.03.2009
Prin sentinţa civilă nr.1720/31.10.2008, Tribunalul Iaşi a respins contestaţia împotriva deciziei nr. 1/2175/4.07.2008 şi acţiunea formulată de reclamantul B.S.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 1/2175 din 4.07.2008, S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. a dispus concedierea salariatului B.S. în temeiul art. 55 lit.c) coroborat cu art. 65 alin.1 din Codul Muncii, motivat de faptul că s-a desfiinţat locul de muncă ocupat, respectiv şef serviciu marketing – M.T., ca urmare a reorganizării activităţi.
În decizie, angajatorul a menţionat că i se propune un nou loc de muncă salariatului, respectiv şef secţie I – Staţia P. – Regionala T.F.C. Iaşi.
Prin Hotărârea nr. 6/30.06.2008, Adunarea Generală a Acţionarilor a aprobat structura organizatorică a S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” – S.A., din anexa 1 şi a Regionalelor de T.F.C., din anexele 2, 2 a, 2 b şi 2 c, cu aplicare din data de 01.07.2008 cu încadrare în bugetul de venituri şi cheltuieli al S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. şi în numărul de posturi aprobat. La luarea hotărârii au fost avute în vedere notele nr. 40/21/1/42/2008, nr. 20/14/a/236/2008 şi nr. 20/11/a/776/2008 având ca având ca obiect reorganizarea activităţi Serviciului Marketing la nivel central S.N.T.F.C. şi în cadrul Regionalelor T.F.C., în vederea implementări studiului efectuat de „H.G.Ltd.”.
În anexa 2b la Hotărârea A.G.A. nr. 6/2008 nu este prevăzut serviciul marketing – M.T. Prin urmare, fiind desfiinţat acest serviciu, a fost desfiinţat şi postul de şef serviciu ce a fost ocupat de contestator.
Prima instanţă a mai reţinut că prin fraudă la lege se înţelege acea operaţiune care constă în folosirea anumitor dispoziţii legale la încheierea unui act juridic, în scopul de a încălca alte dispoziţii legale imperative. În legătură cu acest aspect, contestatorul nu a precizat prin încheierea cărui act juridic s-a încercat încălcarea dispoziţiilor imperative ale Codului Muncii.
Susţinerea contestatorului potrivit căreia scopul angajatorului a fost obţinerea definitivă a rezultatului atins doar temporar prin decizia nr. 1/1284/21.04.2008 este neîntemeiată, în speţă, făcându-se dovada că a fost modificată structura organizatorică a tuturor Regionalelor T.F.C., nu numai a celei din Iaşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 41(1) Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.
Actele adiţionale la contractul individual de muncă nr. 1/142/07.05.2008 şi nr. 1/2000/24.06.2008 au fost semnate de salariat. Aceste acte privesc prestarea de contestator a activităţilor specifice funcţiei de şef staţie I.
Pentru aceste considerente, s-a reţinut că cererile privind anularea şi constatarea nulităţi actelor adiţionale sunt neîntemeiate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, s-a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs reclamantul B.S., considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Recurentul a fost angajat la Societatea Naţională de T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., cu contract individual de muncă, în funcţia de şef serviciu la serviciul marketing – M.T., în cadrul Regionalei T.F.C. Iaşi.
La data de 21.04.2008, societatea angajatoare a emis decizia nr.1/1284, act prin care a modificat în mod unilateral contractul individual de muncă încheiat cu recurentul, în ceea ce priveşte felul muncii, locul muncii şi salariul.
Prin sentinţa civilă nr.926/18.06.2008 a Tribunalului Iaşi a fost anulată această decizie şi s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia de şef serviciu la serviciul marketing – M.T., deţinută anterior emiterii acestei decizii, sentinţă ce a rămas irevocabilă.
În ziua următoare pronunţării acestei hotărâri judecătoreşti, angajatorul a întocmit Nota de fundamentare având ca obiect reorganizarea activităţii serviciului de marketing la nivel central S.N.T.F.C. şi în cadrul Regionalelor de T.F.C. Iaşi, în vederea implementării studiului efectuat de „H.G.Ltd.”.
Recurentul a mai arătat că, deşi activitatea de marketing a angajatorului se realiza exclusiv prin serviciile de marketing de la nivel central şi de la nivel regional, deşi prin studiul făcut în vederea eficientizării activităţii s-a subliniat insuficienţa numerică a acestui serviciu, comparativ cu numărul total de angajaţi ai intimatei şi cu toate că în raportul ce a stat la baza notei de fundamentare nu se propunea ca soluţie desfiinţarea serviciilor de marketing, ci eficientizarea acestora, angajatorul a folosit prilejul de a scăpa de ocupantul postului de şef serviciu la serviciul marketing – M.T. din cadrul Regionalei Iaşi, inserând în nota de fundamentare propunerea desfiinţării acestui serviciu, concomitent cu reorganizarea activităţii sectorului de marketing.
Astfel cum rezultă din actul înregistrat sub nr.601/1/1931 din 02.10.2008, serviciul marketing de după reorganizare are aceleaşi posturi, ocupate de aceleaşi persoane, cu cel care exista anterior.
De altfel, intimata, prin răspunsul la întrebarea nr.6 a confirmat faptul că reorganizarea sectorului de marketing s-a concretizat prin mărirea numărului de posturi normate pentru această activitate în limita posturilor vacante existente.
Prin urmare, recurentul a arătat că desfiinţarea locului său de muncă nu este efectivă, că în strategia de marketing a angajatorului nu există ca obiectiv reducerea personalului, ci, dimpotrivă sporirea numerică a acestuia, odată cu luarea unor măsuri organizatorice concrete şi mai diversificate decât în trecut pentru eficientizarea serviciilor oferite clienţilor de angajator.
Astfel, s-a arătat că în mod greşit tribunalul a reţinut că postul recurentului a dispărut odată cu desfiinţarea serviciul marketing – M.T., fără a observa că prin acelaşi act a fost înfiinţat un nou serviciu de marketing, atât la nivel central, cât şi la nivel regional, serviciu ce are în toate regionalele aceleaşi posturi ca şi serviciul de marketing anterior, posturile fiind ocupate de aceleaşi persoane. Aceasta a fost situaţia şi în Regionala Iaşi, postul fiind ocupat de persoana cu care fusese înlocuit recurentul în Serviciul marketing cu denumirea anterioară hotărârii A.G.A. nr.6/2008.
Recurentul a arătat astfel că desfiinţarea postului nu a fost efectivă şi a avut un scop imoral şi ilicit, respectiv obţinerea definitivă a rezultatului atins doar temporar prin decizia nr.1/1284/21.04.2008.
S-a mai arătat că, în realizarea aceluiaşi scop, angajatorul l-a determinat pe contestator să semneze actele adiţionale din 9.07.2008 şi 14.07.2008, acte având ca obiect schimbarea funcţiei de şef al serviciului marketing – M.T., cu cea de şef staţie I.
Recurentul a mai arătat că a solicitat în scris angajatorului executarea sentinţei civile nr.926/18.06.2008 a Tribunalului Iaşi, iar reacţia acestuia a fost schimbarea formală a structurii sale organizatorice.
În acest context, recurentul a primit răspunsul din data de 07.07.2008, prin care angajatorul îşi exprima acordul în ceea ce priveşte punerea în a hotărârii judecătoreşti doar în ceea ce priveşte plata drepturilor salariale cuvenite potrivit acesteia.
Recurentul a primit şi decizia contestată în cauză şi după două zile, silit de împrejurări şi de presiunea exercitată de angajator, a semnat primul act adiţional la contractul individual de muncă, după care, în urma unor discuţii privind data intrării în vigoare a acestuia, înscrisă iniţial ca fiind 01.05.2008, i s-a dat spre semnare un nou act adiţional, cu menţiunea că acesta intră în vigoare de la data de 01.07.2008. Modalitatea în care a acţionat angajatorul în raporturile juridice cu contestatorul începând cu luna aprilie 2007, când i-a modificat contractul individual de muncă, a condus la crearea unei continue presiuni asupra psihicului recurentului pentru a obţine formal acordul de modificare a raporturilor de muncă.
S-a mai susţinut că în mod greşit angajatorul a încheiat acte adiţionale la contractul individual de muncă şi nu un nou contract de muncă pentru noul post.
Recurentul a mai susţinut că repunerea sa în situaţia anterioară, respectiv obligarea intimatei de a-l reintegra în funcţia de şef serviciu care a fost reorganizat sub o nouă denumire, de Cercetare Piaţă, Vânzări, Mers de Tren, se impune întrucât numai astfel s-ar atinge scopul judecăţii, respectiv reparaţia echitabilă a vătămării pe care angajatorul i-a provocat-o cu vinovăţie angajatului prin actele ce fac obiectul prezentei contestaţii.
Prin întâmpinarea formulată, S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de reclamantul B.S., prin prisma disp.art.3041 C.pr.civ., curtea a constatat că acesta este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit contractului individual de muncă nr.171011/21.03.2003, recurentul a ocupat, începând cu data de 24.03.2003, funcţia de şef de serviciu marketing, M.T. în cadrul Regionalei T.F.C. – Iaşi.
Prin actul adiţional nr.171884/30.05.2007 la contractul individual de muncă, recurentului, începând cu data de 01.06.2007, i s-a majorat salariul de bază la care era îndreptăţit, în calitate de Şef de Serviciu Marketing, Mers Tren, prin acordarea unei indemnizaţii de conducere de 30%, ce atestă faptul că activitatea sa pe această funcţie a fost apreciată de conducerea societăţii intimate.
La data de 21.04.2008, societatea angajatoare a emis decizia nr.1/1284, act prin care a modificat în mod în mod unilateral contractul individual de muncă încheiat cu recurentul, în ceea ce priveşte funcţia şi salariul.
Prin sentinţa civilă nr.926/18.06.2008 a Tribunalului Iaşi, rămasă irevocabilă, a fost anulată decizia nr.1/1284 din 21.04.2008 emisă de S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. şi s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia de şef serviciu marketing, M.T., deţinută anterior emiterii acestei decizii.
S-a reţinut în acest sens că modificarea unor elemente esenţiale ale contractului individual de muncă al contestatorului s-a efectuat cu încălcarea disp.art.41 din Codul muncii.
La data de 04.07.2008, prin decizia nr.1/2175, recurentul B. S., „având funcţia de şef serviciu marketing, M.T. în cadrul Regionalei T.F.C. – Iaşi” a fost concediat în temeiul disp.art.55 lit.c) coroborat cu art.65 alin.1 din Codul muncii, pe motivul desfiinţării locului său de muncă, avându-se în vedere Hotărârea A.G.A. nr. 6/30.06.2008 şi Nota nr.20/11/a/776/19.06.2008.
La data de 07.07.2008, a fost comunicată recurentului adresa nr.1/2120/2008, prin care intimata a răspuns cererii acestuia de executare a sentinţei nr. 926/18.06.2008 a Tribunalului Iaşi, în sensul că îi vor fi acordate doar despăgubirile la care era îndreptăţit, reintegrarea sa nefiind posibilă, având în vedere faptul că, prin Hotărârea A.G.A. nr. 6/30.06.2008, Serviciul marketing – M.T. a fost desfiinţat.
Prin cererea înregistrată la societatea intimată sub nr.1/2304/11.07.2008, recurentul a precizat că desfiinţarea serviciului i-a fost adusă la cunoştinţă doar la momentul când a primit decizia de concediere, deşi nota de fundamentare fusese emisă la data de 30.06.2008 şi în ipoteza în care nu i s-ar fi modificat în mod unilateral contractul de muncă, ar fi fost propozabil pentru funcţia de şef al noului serviciu creat prin Hotărârea A.G.A. nr. 6/30.06.2008, care are acelaşi obiect de activitate ca şi cel desfiinţat. A mai precizat că a luat cunoştinţă de propunerea de a ocupa un alt loc de muncă vacant pe unitate – şef staţie I – Staţia P., funcţie pe care consimte să o exercite pentru a nu fi pus în situaţie de a-i înceta contractul de muncă.
Prin actul adiţional nr.1/1422/07.05.2008, semnat de recurent la data de 09.07.2008, recurentul a fost trecut pe funcţia de şef staţie I – Staţia P., începând cu data de 01.05.2008.
Prin actul adiţional nr.1/2000/24.06.2008, semnat de recurent la data de 14.07.2008, s-a majorat salariul cuvenit recurentului, pe funcţia de şef staţie I – Staţia P., începând cu data de 01.07.2008.
Curtea a reţinut că în mod greşit prima instanţă a constatat legalitatea şi temeinicia deciziei de concediere, pentru următoarele motive:
S-a reţinut că, în executarea sentinţei civile nr.926/18.06.2008 a Tribunalului Iaşi, prin care s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei nelegale, angajatorul avea obligaţia de a-l reintegra pe contestator pe funcţia de şef serviciu marketing, M.T. începând cu data de 21.04.2008, ca şi când raporturile de muncă nu ar fi fost niciodată modificate, astfel cum s-a stabilit în doctrina de dreptul muncii şi practica judiciară în domeniu şi nu începând cu data pronunţării hotărârii ce constituie titlu executoriu.
Ori, astfel cum rezultă din organigrama depusă la fila nr.36 dosar de fond, această funcţie a continuat să existe după data de 21.04.2008, iar prin Hotărârea A.G.A. nr. 6/30.06.2008 s-a aprobat noua structură organizatorică a regionalelor de transport feroviar de călători, „cu aplicare de la data de 01.07.2008”.
Prin urmare, în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii, angajatorul avea obligaţia să dispună reintegrarea recurentului pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei a cărei nelegalitate s-a constatat, neputând practic să fie dispusă concedierea sa din acest post fără ca acesta să fie în prealabil în mod legal reintegrat.
De altfel, contradictorie este în acest sens şi poziţia angajatorului, care, pe de o parte, răspunde recurentului la cererea de executare a sentinţei civile nr.926/18.06.2008 că nu poate dispune reintegrarea întrucât a fost desfiinţată funcţia de şef serviciu marketing, M.T., dar, pe de altă parte prevede chiar în decizia contestată că, la data de 04.07.2008, data emiterii deciziei, acesta avea funcţia de şef serviciu marketing, M.T. în cadrul Regionalei T.F.C. – Iaşi.
Este logic că atâta timp cât recurentul nu ocupa o anumită funcţie, nu putea fi nici să înceteze contractul său de muncă pentru această funcţie.
Pe lângă acest prim motiv de nelegalitate a deciziei, s-a mai reţinut că în mod greşit prima instanţă a constatat că angajatorul ar fi dovedit în speţă că desfiinţarea locului de muncă al recurentului ar fi fost efectivă şi că ar fi avut o cauză reală şi serioasă.
Astfel, la data de 19.06.2008, la o zi după pronunţarea sentinţei civile nr.926/2008 de Tribunalul Iaşi, angajatorul a întocmit Nota de fundamentare nr.20/11/a/776/19.06.2008.
Prin această notă, întocmită în urma studiului efectuat de „H.G. Ltd.”, s-a concluzionat că personalul de marketing reprezintă doar 4,2% din totalul angajaţilor care lucrează în domeniul administrativ C.F.R. Călători, astfel încât resursele umane din cadrul departamentului de marketing au puţine posibilităţi de dezvoltare eficientă a proiectelor promoţionale şi a structurilor de preţuri pe lângă activitatea principală de proiectare a mersului trenurilor.
După cum rezultă din această notă de fundamentare, acestea sunt concluziile pe baza cărora s-a hotărât desfiinţarea serviciul marketing la nivel central şi a serviciului marketing – M.T. la nivel regional, deşi, astfel cum am precizat anterior, studiul efectuat de „H.G.Ltd.” a reţinut tocmai procentajul redus al personalului de marketing din cadrul societăţii, nefiind dovedit de intimat, cu probele administrate în cauză, caracterul real şi serios al desfiinţării funcţiei recurentului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin aceeaşi notă s-a decis ca, la nivel regional, activitatea de marketing să fie definită de Serviciul Cercetare Piaţă, Vânzări, Mers de Tren, cu un necesar de personal de maxim 6 posturi care, la nivelul Regionalei Iaşi, au rămas exact aceleaşi ca în vechiul serviciu.
S-a mai reţinut că, analizând comparativ activităţile ce reveneau vechiului serviciu, cu cele ale serviciului nou, acestea nu sunt modificări de esenţă, motiv pentru care au şi fost păstrate în noua schemă de personal toate funcţiile existente anterior, ocupate de aceiaşi salariaţi.
Astfel, nu se poate vorbi de o desfiinţare efectivă, din cauze reale şi serioase a locului de muncă al recurentului atâta timp cât, din înscrisul depus dosarul de fond, ce cuprinde lista cu personalul serviciului marketing – M.T. în luna iunie 2008, conform statului de funcţii aprobat cu nr.1/1100/2008 şi lista cu personalul Serviciului Cercetare Piaţă, Vânzări, Mers de Tren, conform statului de funcţiuni aprobat cu nr.1/2280/2008, rezultă că în cele două servicii există identitate de funcţii şi salariaţi.
Chiar dacă, astfel cum a reţinut prima instanţă, prin Anexa 2b la această Hotărârea A.G.A. nr.6/30.06.2008, s-a aprobat noua organigramă, în care apare doar Serviciul Cercetare Piaţă, Vânzări, Mers de Tren, acesta a preluat de fapt principalele atribuţii ale serviciului marketing – Mers Tren, dar ceea ce este esenţial, în speţă, a preluat integral toate posturile din vechiul serviciu, care sunt ocupate de aceleaşi persoane.
S-a mai reţinut din cuprinsul aceluiaşi înscris că şeful serviciului marketing – M.T., în luna iunie 2008, era S.I., care ocupa în luna iulie 2008, aceeaşi funcţie, în cadrul serviciului reorganizat, denumit Cercetare Piaţă, Vânzări, Mers de Tren.
De aici se desprinde cu certitudine concluzia că desfiinţarea funcţiei de şef serviciu marketing – M.T. în cadrul Regionalei T.F.C. – Iaşi nu a fost reală şi serioasă, nefiind impusă de necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii.
Astfel, deşi s-a invocat ca motiv de concediere a recurentului faptul că s-ar fi desfiinţat funcţia de şef serviciu marketing – M.T. în cadrul Regionalei T.F.C. – Iaşi, în realitate, din analiza aceloraşi înscrisuri depuse la dosar de angajator se desprinde concluzia că, deşi serviciul marketing – M.T. a fost desfiinţat, nici un moment nu s-a pus problema de a fi concediat ocupantul acestui post în luna iunie 2008, conform listei de personal depuse la dosar, ci acesta a rămas în continuare şef al noului serviciu.
Nu se poate considera că în cazul unui salariat desfiinţarea locului de muncă – şef serviciu marketing – M.T. – a condus la modificarea raporturilor de muncă, iar în cazul recurentului, desfiinţarea aceluiaşi post, constituie un motiv de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
De altfel, acest aspect aduce în discuţie din nou nelegalitatea deciziei contestate, având în vedere faptul că recurentul B.S. a fost concediat din funcţia de şef serviciu marketing – M.T., fără a fi în prealabil reintegrat pe acest post, funcţie pe care o ocupa însă, la data desfiinţării acestui serviciu , S. I.
În consecinţă, s-a reţinut că, prin modul în care a acţionat, angajatorul a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice şi principiul legalităţii, astfel încât se impune anularea deciziei nr. 1/2175 din 4.07.2008 emisă de intimata S.N.T.F.C. – „C.F.R. Călători” S.A. şi obligarea intimatei la plata despăgubirilor cuvenite recurentului potrivit disp.art.78 din Codul muncii.
De asemenea, s-a mai reţinut că, în ipoteza în care nu s-ar fi modificat în mod unilateral contractul individual de muncă în luna aprilie 2008, modificare pe care instanţele au considerat-o nelegală, recurentul, urmărind situaţia pe care a avut-o persoana care l-a înlocuit în funcţie, ar fi fost îndreptăţit să preia funcţia de conducere a Serviciului Cercetare Piaţă, Vânzări, Mers de Tren, ce a rezultat în urma restructurării serviciului marketing – M.T., fără a interveni nici o modificare în privinţa personalului care era în funcţie la data desfiinţării vechiului serviciu.
Curtea a reţinut astfel că, fără repunerea recurentului în situaţia anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă al salariatului nu s-ar repara şi nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
În ceea ce priveşte actele adiţionale înregistrate sub nr. 1/1422/07.05.2008 şi nr. 1/2000/24.06.2008, s-a constatat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că acestea sunt valabil încheiate, deoarece recurentul şi-ar fi dat consimţământul la modificarea contractului său de muncă.
Faptul că recurentul nu a fost de acord cu modificarea contractului său de muncă sub aspectul funcţiei, locului muncii şi salarizării rezultă şi din actul adiţional nr.1/1285/21.04.2008 pe care angajatorul a încercat să îl încheie cu acest salariat şi care nu a fost semnat de contestator.
Curtea a reţinut faptul că aceste acte adiţionale au fost semnate însă de recurent la datele de 09.07.2008 şi 14.07.2008. Ori, după încetarea contractului său de muncă, la data comunicării deciziei de concediere, 07.07.2008, potrivit art.75 din Codul muncii, acesta nu mai avea posibilitatea de a-şi da acordul la modificarea acestuia.
Practic, pentru încheierea valabilă a unor astfel de acte adiţionale la contractul de muncă era necesar ca manifestarea de voinţă a părţilor în sensul modificării funcţiei, locului muncii şi salariului, elemente esenţiale ale contractului să se întâlnească anterior emiterii deciziei de concediere.
Decizia de încetare a contractului de muncă trebuia emisă doar în ipoteza în care nu se ajungea la un acord privind ocuparea postului vacant oferit de unitate. În cazul în care salariatul accepta noul post, se încheia într-adevăr un act adiţional valabil de modificare a locului său de muncă.
De altfel, potrivit disp.art.17 alin.1 din Codul muncii, anterior modificării contractului individual de muncă, angajatorul avea obligaţia de a informa salariatul cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţiona să le modifice, obligaţie pe care în speţă intimatul nu şi-a îndeplinit-o, decizia de concediere neputând fi calificată ca având un asemenea caracter. Astfel cum rezultă din actele dosarului, chiar răspunsul la cererea recurentului de reintegrare în baza sentinţei nr. nr.926/2008 a Tribunalului Iaşi, a fost comunicat ulterior deciziei de încetare a contractului.
În acest context, deşi obligaţia de informare a salariatului se consideră, conform disp.art.17 alin.2 Codul muncii, îndeplinită la data semnării actului adiţional, se reţine că legiuitorul avut în vedere în acest caz, desigur, doar actele adiţionale încheiate în timpul cât contactul de muncă este în fiinţă, nu după comunicarea deciziei de concediere.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul formulat de reclamant, a modificat în tot sentinţa prime instanţe, a admis contestaţia promovată, a dispus anularea deciziei nr.1/2175/2008 emisă de intimată şi a actelor adiţionale înregistrate sub nr.1/1422/07.05.2008 şi nr.1/2000/24.06.2008 la contractul individual de muncă încheiat între părţi. S-a dispus totodată reintegrarea contestatorului pe funcţia de şef serviciu cercetare piaţă, vânzări, mers de tren, intimata fiind obligată să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 04.07.2008 şi până la reintegrarea efectivă.
