S-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada ianuarie 2005 – 25.11.2005, întrucât acţiunea a fost formulată după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 166 alin.1 din Codul Muncii; fiind respinsă excepţia prescripţiei pentru restul pretenţiilor.
A fost respinsă aşadar ca prescrisă acţiunea reclamanţilor pentru perioada ianuarie 2005 – 25.11.2005, şi ca nefondată pentru restul pretenţiilor.
În considerentele hotărârii atacate, s-au reţinut următoarele:
Reclamanţii au calitatea de funcţionari publici, fiind angajaţi ai Direcţiei Judeţene de Statistică Mureş, iar drepturile salariale cuvenite sunt reglementate de O.G. nr. 6/2007, care prevede că sporul de confidenţialitate se acordă numai funcţionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului. Pe de altă parte, în raport de O.U.G. nr. 25/2007, Institutul Naţional de Statistică în subordinea căruia se află Direcţia Judeţeană de Statistică Mureş, nu se numără printre structurile ce compun acest aparat.
În aceste condiţii, s-a apreciat că legea nu prevede acordarea acestui spor de confidenţialitate pentru reclamanţi, ale căror drepturi salariale nu pot fi negociate, acestea fiind determinate potrivit sistemului unitar de salarizare, chiar dacă şi reclamanţilor, funcţionari publici, le este instituită obligaţia de a păstra confidenţialitatea în legătură cu activitatea depusă. În aceeaşi ordine de idei, s-a arătat că aplicarea acestui spor şi reclamanţilor ar fi contrară dispoziţiilor Deciziei nr. 819/2008 a , pentru că altfel s-ar accepta principiul potrivit căruia instanţele judecătoreşti ar desfiinţa, substitui sau crea norme juridice, încălcând separaţia puterilor în stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen legal recurs reclamanţii, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susţinând în esenţă că, deşi au calitatea de funcţionari publici, fiind numiţi în funcţie şi semnând angajament de confidenţialitate, nu beneficiază de sporul aferent, contrar dispoziţiilor art. 1 pct. 12 din O.G. nr. 71/2004 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 9/1992, completat prin art. 31 alin.2, art. 46 din Legea nr. 188/1999.
S-a mai arătat că, potrivit art. 15 alin.1 din O.U.G. nr. 25/2007 raportat la art. 1 alin.1 lit. b şi art. 23 alin.1 din O.U.G. nr. 25/2007, sporul de confidenţialitate ar fi trebuit acordat şi reclamanţilor, care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Statistică, aflat în subordinea Guvernului, coordonate de secretarul general al Guvernului.
Prin întâmpinare, Institutul Naţional de Statistică Bucureşti, a solicitat respingerea recursului, şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică, susţinând în esenţă, reclamanţii n u fac parte din structurile care compun aparatul de lucru al Guvernului, neputând aşadar beneficia de sporul de confidenţialitate prevăzut de art.15 din O.U.G. nr. 6/2007; că acordarea acestui spor ar reprezenta o încălcare a dispoziţiilor deciziei nr. 819/2008 a Curţii Constituţionale, şi că acordarea şi cuantificarea acestui spor ar reprezenta o ingerinţă a puterii judecătoreşti în atribuţiile puterii legislative şi ale puterii executive.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 304 Cod procedură civilă, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit O.G. nr. 9/1992, obligaţia de confidenţialitate a fost instituită în sarcina reclamanţilor, după cum prevede art. 5 alin.1 şi 3, dată fiind calitatea acestora de funcţionari publici ai Direcţiei Judeţene de Statistică Mureş, aceştia fiind aşadar circumscrişi noţiunii de personal statistic, în înţelesul art. 5 alin. 3 din ordonanţă. Aceeaşi obligaţie este prevăzută, pentru respectarea principiului confidenţialităţii înscris în art. 5 alin.1 din ordonanţă, şi în cuprinsul dispoziţiilor art. 18 alin.2 din ordonanţă. De altfel, aceştia au şi semnat un angajament de confidenţialitate, astfel că interesul acordat de legiuitor principiului confidenţialităţii este unul major, acestuia fiindu-i consacrat un întreg capitol – cap. IV – dar demn de remarcat este că obligaţia legală de confidenţialitate instituită în sarcina angajaţilor nu are corespondent în actul normativ în ceea ce priveşte contraprestaţia pârâtei, în calitate de angajatoare.
În aceste condiţii, în opinia Curţii, prin neacordarea sporului de confidenţialitate sunt încălcate principiile constituţionale privind nea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru depusă, coroborate cu reglementările internaţionale în materie, respectiv art. 7 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, sporul de confidenţialitate nu a fost acordat în baza actelor normative incidente în materie, prin raportare la reclamanţi, de vreme ce acesta nu a fost nici măcar prevăzut în aceste acte, dar nu poate fi acordat nici în baza actelor normative specifice care prevăd acordarea acestui spor personalului din alte instituţii şi autorităţi publice care gestionează secrete de stat şi secrete de serviciu.
Însă, nu există nici o justificare legitimă, obiectivă şi rezonabilă ca doi salariaţi ce nu se găsesc în situaţii juridice identice, sau măcar similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuţii de serviciu sau răspundere, etc; dar care lucrează în aceeaşi măsură, în aceleaşi condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-l primească pentru motivul că legea sau ordonanţa în baza căruia este instituit, nu prevede acordarea acestui spor.
Legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fără ca prin aceasta să aducă vreo atingere egalităţii de drepturi prevăzute de art. 16 din Constituţie, însă acest tratament diferenţiat trebuie să se refere doar la stabilirea salariului, a indemnizaţiei cât şi a adaosurilor la salariul de bază, acordate pentru performanţele individuale.
În ceea ce priveşte însă sporurile la salariul de bază, acestea trebuie să fie acordate tuturor salariaţilor, indiferent de posturile şi funcţiile ocupate şi de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, atâta timp cât lucrează efectiv în condiţiile premise de legea care reglementează plata sporurilor respective. Acest lucru se referă şi la sporul de confidenţialitate care trebuie acordat tuturor celor ce gestionează secrete de stat şi secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administraţia publică centrală sau locală, justiţie, aparatul Parlamentului sau al Guvernului.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca întemeiat recursul promovat în cauză, si potrivit art. 312 alin.1, 3 Cod procedură civilă, l-a admis, cu modificarea în consecinţă a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii reclamanţilor şi obligarea pârâţilor la plata sporului de confidenţialitate către reclamanţi, cu începere din ianuarie 2005 şi până la data plăţii efective, actualizat cu rata inflaţiei până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâţilor să cuprindă în bugetele proprii a sumelor de bani necesar acestor plăţi, actualizat cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective, pentru a se acorda în acest fel o reparaţie integrală a prejudiciului încercat.
