– Codul muncii
Efectele constatării nulităţii se întorc în timp, iar actul anulat se consideră că nu a existat, de aceea părţile sunt repuse în situaţia anterioară. în speţă, dacă părţile sunt repuse în situaţia anterioară, se consideră că acel contract de muncă nu a fost desfiinţat prin decizia atacată şi desfiinţată de către instanţă. Dacă între părţi contractul de muncă îşi produce din nou efectele, ca şi cum nu a fost niciodată desfiinţat, atunci cererea de obligare la plata salariului este întemeiată.
(Decizia nr. 2151/R din 23 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1134 din 25 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Sălaj, s-a admis cererea reclamantului P.P.. formulată împotriva pârâtului Consiliul Judeţean Sălaj – Ansamblul Folcloric Meseşul, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantului suma de 5.628 lei, reprezentând drepturi salariale neacordate în perioada martie 2008 – februarie 2009.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Sălaj -Ansamblul Folcloric „Meseşul”, solicitând admiterea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurentul arată că reclamantul nu s-a prezentat la sediul unităţii în vederea reîncadrării pe post în urma admiterii contestaţiei reclamantului împotriva desfacerii contractului de muncă şi repunerea în drepturile iniţiale, astfel că nu poate fi retribuit din moment ce nu a prestat nici un fel de muncă.
Curtea reţine că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece art. 78 alin. 2 C. muncii prevede că instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioara emiterii actului de concediere iar potrivit art. 278 C. muncii neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat constituie infracţiune.
Prin urmare, recurentul îşi invocă propria sa culpă deoarece pentru repunerea părţilor în situaţia anterioară acesta trebuia să emită o decizie pentru reîncadrarea reclamantului în postul său, fără decizia de reîncadrare reclamantul nu se poate prezenta la muncă deoarece trebuie reiniţiate raporturile de muncă între părţi din iniţiativa angajatorului care trebuia măcar să solicite angajatului să se prezinte la muncă, fiind în sarcina angajatorului punerea în a unei hotărârii judecătoreşti definitive privind reintegrarea în muncă.
Noţiunea de reintegrare în muncă, în înţelesul de restitutio în integrum, echivalează cu recunoaşterea tuturor drepturilor de care a fost lipsită persoana încadrată pe perioada încetării contractului de muncă.
Pe de altă parte efectele constatării nulităţii se întorc în timp iar actul anulat se consideră că nu a existat, de aceea părţile sunt repuse în situaţia anterioară. în speţă, dacă părţile sunt repuse în situaţia anterioară se consideră că acel contract de muncă nu a fost desfiinţat prin decizia atacată şi apoi desfiinţată de către prima instanţă în cadrul primului proces. Prin urmare dacă între părţi îşi produce din nou efectele contractul de muncă, ca şi cum acesta nu a fost niciodată desfiinţat, atunci rezultă că cererea de obligare la plata salariului este întemeiată.
Mai arată recurentul că în conformitate cu hotărârile Consiliului de administraţie din 15 nov. 2007 şi 21 ianuarie 2008, nici colectivul de muncă nu este de acord cu menţinerea reclamantului pe post, acesta lipsind de la repetiţii şi spectacole.
Aceste critici nu pot fi primite deoarece angajatorul trebuie să pună în executare hotărârea judecătorească privind reintegrarea în muncă, neavând nici o relevanţă că acel colectiv de muncă nu este de acord cu menţinerea reclamantului pe post, iar abia după reintegrare va putea să-l sancţioneze pe reclamant pentru eventuale fapte noi ce nu au făcut obiectul judecăţii.
în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm. C. pr. civ., curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 C. pr. civ. (Judecător loan Daniel Chiş)
