Potrivit dispoziţiilor art. III alin. (8) din O.U.G. nr. 37/2009, „Remunerarea şi celelalte drepturi ale persoanelor care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) se stabilesc prin contractul de management, la nivelul maxim al salariului pentru funcţia de consilier gradul IA din cadrul ministerelor şi al altor organe centrale de specialitate, la care se adaugă toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţiile de conducere de director, respectiv director adjunct. Persoanele care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) beneficiază de sporul de vechime şi de celelalte sporuri, în condiţiile prevăzute de legislaţia muncii şi de legislaţia aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice”.
Din conţinutul acestui text de lege rezultă fără putinţă de tăgadă că o astfel de persoană, care a fost numită într-o funcţie de director coordonator, are dreptul la remunerare şi la celelalte drepturi stabilite prin contractul de management, precum şi la toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţiile de conducere
de director, respectiv director adjunct, conform legislaţiei autorităţii sau instituţiei publice.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,
dec. nr. 4697/R/13.09.2012
Prin sentinţa civilă nr. 1699/22.02.2012, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vlll-a, Conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.M.O.F.M. în contradictoriu cu pârâtul C.C. ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Pârâtul C.C. a fost numit director coordonator adjunct al A.L.O.F.M. Sector 4 din cadrul A.M.O.F.M. Bucureşti, prin Ordinul nr. 1149/25.05.2009 al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, începând cu data de 25.05.2009, în temeiul prevederilor art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, exercitându-şi funcţia în baza contractului de management, asimilat CIM.
Remuneraţia şi celelalte drepturi de care pârâtul a beneficiat în exercitarea funcţiei au fost stabilite prin contractul de management, la nivelul maxim al salariului pentru funcţia de consilier gradul IA din cadrul ministerelor şi al altor organe centrale de specialitate, la care s-au adăugat toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţiile de conducere, respectiv cea de director coordonator adjunct.
Remuneraţia şi celelalte drepturi de care pârâtul a beneficiat în exercitarea funcţiei au fost stabilite prin contractul de management, la nivelul maxim al salariului pentru funcţia de consilier gradul IA din cadrul ministerelor şi al altor organe centrale de specialitate, la care s-au adăugat toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţiile de conducere, respectiv cea de director coordonator adjunct.
Pentru anul 2009 pârâtului i s-au calculat, pe lângă drepturile de concediu de odihnă prevăzute de legislaţia muncii pentru personalul contractual, şi prima de vacanţă prevăzuta prin art. 35 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
In urma controlului Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi a Municipiului Bucureşti, s-a constatat plata fară temei legal a unor drepturi de personal, pentru un număr de 7 persoane care fac parte din categoria personalului contractual (personal angajat pe bază de contract de management) care au beneficiat de prima de vacanţă, fiind încălcate prevederile Legii nr. 500/2002, O.G. nr. 6/2007 şi ale Legii nr. 188/1999, care precizează că de aceste drepturi beneficiază doar funcţionarii publici. Pe cale de consecinţă, Camera de Conturi a dispus prin decizia nr. 54/09.06.2010 recuperarea conform prevederilor legale a sumelor acordate angajaţilor care, în conformitate cu statul de funcţii al instituţiei, nu fac parte din categoria funcţionarilor publici.
Tribunalul a constatat că Ordinul nr. 1149/25.05.2009 al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin care pârâtul
a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct în cadrul A.M.O.F.M. Bucureşti a fost emis în baza prevederilor O.U.G. nr. 37/2009.
Remunerarea şi celelalte drepturi au fost stabilite, potrivit O.U.G. nr. 37/2009, prin contractul de management nr. 32/25.05.2009.
O.U.G. nr. 37/2009 prevede că persoanele care ocupă funcţiile de director coordonator sau director coordonator adjunct beneficiază de sporul de vechime şi de celelalte sporuri, în condiţiile prevăzute de legislaţia muncii şi de legislaţia aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice.
Legislaţia aplicabilă A.M.O.F.M. Bucureşti este Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
In conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 188/1999, categoria de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice: director şi director adjunct din aparatul autorităţilor administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora.
De asemenea, art. 35 din acelaşi act normativ arată că „funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.
Potrivit ordinului de numire în funcţie, directorilor coordonatori şi directorilor coordonatori adjuncţi li se aplică unele prevederi din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Prin contractul de management al directorilor coordonatori şi directorilor coordonatori adjuncţi din cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sunt prevăzute aceleaşi atribuţii, indicatori de performanţă şi obligaţii ca ai foştilor directori şi directori adjuncţi, aceştia coordonând aceeaşi activitate în cadrul instituţiei. Prin urmare, drepturile prevăzute de lege pentru funcţia publică de director şi director adjunct sunt aplicabile şi funcţiilor de director coordonator şi director coordonator adjunct iar, pe cale de consecinţă, şi pârâtul, care se numără printre aceştia, are dreptul la prima de vacanţă.
Având în vedere aceste motive, instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
In termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat recurenta-reclamantă, recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 303 pct. 9 C. proc. civ., criticând sentinţa civilă recurată pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea greşită a legii.
Astfel, instanţa de fond a respins în mod greşit, prin hotărârea pronunţată, acţiunea instituţiei recurente, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata primei de vacanţă primită necuvenit, întemeind hotărârea pronunţată pe prevederile art. 13 din Legea nr. 166/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi pe prevederile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, motivare pe care o consideră nelegală şi netemeinică.
în fapt, aşa cum s-a arătat prin acţiunea depusă la instanţa de fond, pârâtul, începând cu data de 25.05.2009, în temeiul prevederilor art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, a fost numit director coordonator adjunct al A.O.F.M. Sector 4, prin Ordinul nr. 1149/25.05.2009 al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, exercitându-şi funcţia în baza contractului de management asimilat CIM.
Remuneraţia şi celelalte drepturi de care pârâtul a beneficiat în exercitarea funcţiei au fost stabilite prin contractul de management, la nivelul maxim al salariului pentru funcţia de consilier gradul IA din cadrul ministerelor şi al altor organe centrale de specialitate, la care s-au adăugat toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţiile de conducere, în cazul intimatului pentru funcţia de director coordonator adjunct.
Faţă de prevederile legale şi contractul de management, pârâtul a beneficiat în exercitarea funcţiei de salariul de încadrare, sporul de vechime şi indemnizaţia de conducere, aşa cum se menţiona prin art. III alin. (8) din O.U.G. nr. 37/2009.
De asemenea, din cuprinsul statului de funcţii, aşa cum a precizat şi Curtea de Conturi, se poate vedea că funcţia de conducere de director coordonator ca şi cele de directori coordonatori adjuncţi au fost ocupate de personal contractual, nefiind aplicabile prevederile
Legii nr. 188/1999, ci prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii cu modificările şi completările ulterioare.
Cu toate acestea, în mod greşit i s-au calculat pârâtului, pentru anul 2009, pe lângă drepturile de concediu de odihnă prevăzute de legislaţia muncii pentru personalul contractual, şi prima de vacanţă prevăzută prin art. 35 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Pe cale de consecinţă, Camera de Conturi a dispus prin decizia nr. 54/09.06.2010 recuperarea sumelor acordate angajaţilor care, în conformitate cu statul de funcţii al instituţiei, nu fac parte din categoria funcţionarilor publici.
Deoarece directorul coordonator adjunct avea statut de personal contractual şi nu de funcţionar public, în vederea recuperării primei de vacanţă primită necuvenit de către acesta, s-a întocmit înştiinţarea de plată prin care i s-a adus la cunoştinţă intimatului suma încasată necuvenit în vederea restituirii acesteia, în cauză nefiind aplicabile, aşa cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond, prevederile art. 13 din Legea nr. 188/1999, acestea fiind modificate prin O.U.G. nr. 37/2009 astfel: „directorul executiv şi directorul executiv adjunct în cadrul instituţiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice şi al instituţiilor subordonate acestora, precum şi funcţiile specifice asimilate acestora”.
De asemenea, pârâtului nu îi sunt aplicabile nici prevederile art. 35 din Legea nr. 188/1999; acesta nu era funcţionar public, fiind aplicabile în speţă prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.
Totodată art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 menţionează în mod clar şi fară echivoc articolele care le sunt aplicabile directorilor coordonatori şi directorilor coordonatori adjuncţi din Legea nr. 161/2003: „Pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79 şi 111-114 din Cartea I Titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare”.
Faţă de calitatea sa de personal contractual, în cauză erau aplicabile prevederile art. 272 alin. (1) C. muncii, conform căruia „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate, cât şi sub toate aspectele, conform art. 304′ C. proc. civ., Curtea a apreciat recursul ca fondat.
Cu privire la critica potrivit căreia hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea greşită a legii, Curtea a reţinut că această critică este nefondată, întrucât instanţa de fond a pronunţat o sentinţă cu aplicarea temeinică şi legală a legii.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că pârâtul a fost numit director coordonator adjunct al A.L.O.F.M. Sector 4 din cadrul A.M.O.F.M. Bucureşti, prin Ordinul 1149/25.05.2009 al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, începând cu data de
25.05.2009, în temeiul prevederilor art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, exercitându-şi funcţia în baza contractului de management, asimilat CCM.
Curtea a reţinut faptul că cele arătate de instanţa de fond sunt conforme cu dispoziţiile legale aplicabile, astfel că intimatul-pârât avea dreptul la prima de vacanţă aferentă anului 2009.
Potrivit art. III alin. (3) din O.U.G. nr. 37/2009, „La expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezenta ordonanţă de urgenţă, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile adminis-trativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi, în limita numărului de posturi care se desfiinţează”.
In ceea ce priveşte regimul juridic al drepturilor ce se cuvin persoanelor ce vor ocupa funcţiile respective, dispoziţiile art. III alin. (8) din O.U.G. nr. 37/2009 au prevăzut următoarele:
„Remunerarea şi celelalte drepturi ale persoanelor care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) se stabilesc prin contractul de management, la nivelul maxim al salariului pentru funcţia de consilier gradul IA din cadrul ministerelor şi al altor organe centrale de specialitate, la care se adaugă toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţiile de conducere de director, respectiv director adjunct. Persoanele care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) be
neficiază de sporul de vechime şi de celelalte sporuri, în condiţiile prevăzute de legislaţia muncii şi de legislaţia aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice”.
Or, din conţinutul acestui text de lege rezultă fară putinţă de tăgadă că o astfel de persoană precum intimatul, care a fost numit într-o funcţie de director coordonator, are dreptul în materie de remunerare şi la celelalte drepturi stabilite prin contractul de management, precum şi la toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţiile de conducere de director, respectiv director adjunct, conform legislaţiei autorităţii sau instituţiei publice.
Iar în ceea ce priveşte prima de vacanţă considerată de către Camera de Conturi ca fiind primită necuvenit, Curtea reţine că aceasta a fost plătită ca urmare a coroborării textului de lege precitat cu dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, ce statuează următoarele:
„Funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.
Mai mult decât atât, nu se poate accepta nici teza potrivit căreia această sumă de bani trebuie restituită în temeiul art. 272 C. muncii, deoarece salariatul nu a primit această sumă de bani necuvenit, iar în acelaşi timp decizia Camerei de Conturi era cea care ar fi trebuit contestată de către recurenta-reclamantă.
In acelaşi timp, corelativ cu aplicarea legislaţiei funcţiei publice în materie de drepturi pentru persoanele numite în temeiul unui contract de management s-a prevăzut şi pentru aceştia regimul interdicţiilor şi incompatibilităţilor, conform art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009, după cum urmează:
„Pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79, 94-98 şi 111-114 din Cartea I Titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare”.
Prin urmare, nu întâmplător s-a prevăzut aplicarea dispoziţiilor legale în materie de drepturi şi pentru aceste categorii de personal, ţinând cont de obligaţiile pe care legea le-a stabilit în sarcina acestora în materie de transparenţă în exercitarea funcţiilor publice.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
