Renunţarea la judecată. Condiţii


C. proc. civ., art. 246

Renunţarea la judecată trebuie să fie expresă, clar formulată şi fără echivoc. Judecătorul, atunci când i se înfăţişează un act de dispoziţie sub forma renunţării la judecată, in virtutea rolului activ, are obligaţia să veriffce dacă acest act exprima voinţa neîndoielnica a părţii in acest sens şi să-i explice consecinţele juridice ce decurg dintr-un asemenea act.

C.A Alba-lulia, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 104 din 15 ianuarie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 658/7 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul civil nr. 1621/2006 s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâta CJP Alba având ca obiect: revizuirea deciziei de respingere, privind înscrierea la pentru depusă şi limită de vârstă precum şi plata diferenţelor băneşti cu titlu pensie, respectiv diferenţele dintre cuantumul pensiei pentru limită de vârstă şi de invaliditate, începând cu data de 18.12.2005.; s-a luat act dc renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind revizuirea deciziei nr. 9163/27.02.2006 şi plata diferenţelor de pensie începând cu data de 18.12.2005.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile Legii nr. 19/2000 că decizia nr. 19163/27.02.2006 prin care pârâta a respins cererea reclamantei de înscriere la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă este legală şi temeinică şi că prin precizarea de acţiune reclamanta a renunţat la capătul de cerere din acţiunea introductivă.

împotriva acestei hotărâri, a declarat, în termenul legal recurs, reclamanta B.L. aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond nu i-a judecat acţiunea împotriva CJP Alba şi că s-a luat act de renunţare deşi această renunţare a fost condiţionată.

Prin întâmpinare, pârâta CJP Alba solicita respingerea recursului ca tardiv, faţă de prevederile art. 300 C. proc. civ. şi menţinerea sentinţei nr. 658/2006 ca temeinică şi legală.

Curtea analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Excepţia de tardivitate a introducerii recursului de faţă, invocată de intimata CJP Alba este neîntemeiată, întrucât comunicarea hotărârii instanţei de fond cu partea recurentă a fost legal efectuată la data de

21.10.2006 (conform procesului verbal de primire) iar recursul a fost înregistrat la data de 27.10.2006, deci în termenul legal de 15 zile prevăzute de art. 3044 C. proc. civ.

Actul de procedură depus nu reprezintă o comunicare a hotărârii părţii în litigiu la data de 7.07.2006 întrucât este semnat şi poartă ştampila unei societăţi comerciale, terţ faţă de acest proces; aşa încât nu poate produce efectele curgerii termenului de exercitare a căi de atac în cauză faţă de recurentă.

Pe fondul cauzei, se reţine că obiectul litigiului l-a constituit decizia civilă nr. 9163/27.02.2006 emisă de intimata reclamantă recurentă fiind nemulţumită de respingerea cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă. Este adevărat că prin precizarea de acţiune depusă în faţa instanţei de fond reclamanta arată că este de acord cu renunţarea la acţiunea principală împotriva CJP Alba, dar se menţionează expres condiţia ca CJP Alba să-i calculeze pensia de invaliditate începând cu data de 17.12.2005.

Or, renunţarea la judecată trebuie să fie necondiţionată. Condiţia sau rezerva formulată de partea care renunţă la judecată va afecta valabilitatea desistării.

De asemenea, renunţarea la judecată trebuie să fie expresă, clar formulată şi fără echivoc. Acesta este şi motivul, pentru care art. 246 C. proc. civ. precizează că reclamantul poate renunţa la judecată fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.

în speţă, faţă de cererea reclamantei de renunţare condiţionat la judecarea acţiunii sale, instanţa de fond avea obligaţia să o verifice cu toată atenţia şi să aplice corect dispoziţiile art. 246 C. proc. civ.; cu atât mai mult cu cât partea in cauză nu a avut apărător.

Neprocedând în acest fel, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, aşa încât, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a admis ca fondat recursul reclamantei, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza instanţei de fond, pentru a cerceta fondul cauzei sub toate aspectele invocate de părţi.