Potrivit anexelor nr. 1 şi 2 ale Legii nr. 329/2009, schimbarea regimului de finanţare este indicată ca modalitate de reorganizare în cazul autorităţilor şi instituţiilor menţionate la poziţiile 2, 3, 5,10,11 etc., nu şi în cazul centrelor regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală de la poziţia 46.
Faptul că noile instituţii înfiinţate în subordinea A.N.F.P. poartă aceeaşi denumire, respectiv centre regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală, urmând a fi finanţate integral de la bugetul de stat, nu poate acredita ideea că nu a existat o desfiinţare, ca procedeu juridic de încetare a unei persoane juridice, şi nici că reorganizarea a constat în schimbarea regimului de finanţare, câtă vreme legea nu o prevede ca atare.
Consecinţa este aceea că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, potrivit cărora „(1) Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate”. După cum arată textul de lege, aplicabilitatea contractului colectiv de muncă continuă numai
în cazul autorităţilor şi instituţiilor care au fost supuse reorganizării în modalitatea schimbării regimului de finanţare, ceea ce nu este cazul intimatului în cazul de fată.
Pentru cazul personalului preluat în noua persoană juridică înfiinţată în subordinea A.N.F.P., în limita posturilor aprobate pentru fiecare centru regional, devin incidente de la data înfiinţării, 25.11.2009, dispoziţiile generale în materie de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, respectiv O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar111, cu modificările şi completările aplicabile în anul 2009, şi Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice121.
C.A. Bucureşti, s a VII-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,
dec. nr. 3187/R/02.05.2012
Prin sentinţa civilă nr. 4053/21.04.2011, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea formulată de contestatorul Ş.C.Ş. în contradictoriu cu intimatul C.R.F.C. pentru A.P.L. Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, în baza CIM nr. 5201/11.08.2003, contestatorul a ocupat funcţia de expert II în cadrul C.R.F.C. pentru A.P.L. Bucureşti. Prin dispoziţia nr. 61/01.12.2009 emisă de intimat s-a dispus încetarea activităţii contestatorului ca urmare a desfiinţării instituţiei, prin dispoziţia nr. 6 din 01.12.2009 fiind preluat de noua instituţie, în temeiul dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 lit. b) şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2009 şi art. 1 lit. b) din H.G. nr. 1373/2009.
C.R.F.C. pentru A.P.L. Bucureşti a funcţionat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi F.M.I., ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea I.N.A., care se autofinanţa.
Conform anexei 1 pct. 46 din Legea nr. 329/2009, intimatul care a funcţionat în subordinea I.N.A. (instituţie publică care se autofinanţa) s-a desfiinţat prin comasare prin absorbţie şi preluarea activităţii de către o direcţie nouă în cadrul A.N.F.P., direcţia nou înfiinţată fiind finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul M.A.I.
Conform art. 6 din Legea nr. 329/2009, „(1) Personalul autorităţilor şi instituţiilor publice care se desfiinţează în urma reorganizării se preia de autorităţile şi instituţiile publice la care trece activitatea acestora. (3) Personalul instituţiilor desfiinţate va fi încadrat în limita posturilor aprobate pentru instituţia care preia activitatea acestora, beneficiind de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcţii din cadrul autorităţii sau
instituţiei publice. (4) încadrarea personalului în numărul de posturi aprobat şi pe noile funcţii din instituţia care îl preia, precum şi stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art. 5 alin. (l)-(4), cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de funcţii”.
Articolul II din H.G. nr. 1373/2009 prevede: „(1) în aplicarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi F.M.I., personalul
I.N.A. se preia în cadrul A.N.F.P., în limita posturilor aprobate pentru aceasta. Personalul centrelor regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală se preia în cadrul centrelor regionale înfiinţate în condiţiile Legii nr. 329/2009 şi ale prezentei hotărâri, în limita posturilor aprobate pentru fiecare centru regional. (2) încadrarea personalului în numărul de posturi aprobate în condiţiile prevăzute la alin. (1) pe noile funcţii se face cu alocarea resurselor potrivit nevoilor instituţionale, cu respectarea pregătirii profesionale şi a competenţelor personalului prin raportare la atribuţiile compartimentelor. (3) încadrarea personalului în condiţiile prevăzute la alin. (2), precum şi stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, cu respectarea
regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de funcţii. (4) In cazul în care personalul din cadrul instituţiilor publice prevăzute la alin. (1) nu se încadrează în numărul de posturi aprobat, conform prevederilor legale în vigoare, acestuia îi încetează raportul de
muncă sau, după caz, raportul de serviciu. încetarea raporturilor de muncă sau, după caz, a raporturilor de serviciu se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte şi a prevederilor legale privind protecţia socială, în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (5) şi, dacă este cazul, alin. (6) din Legea
nr. 329/2009, în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.
Tribunalul a reţinut că intimatul a emis cele două dispoziţii contestate la data de 01.12.2009, faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2009, potrivit cărora „desfiinţarea prevăzută prin prezenta lege a autorităţilor şi entităţilor prevăzute în anexa nr. 1 va produce efecte la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind înfiinţarea noii entităţi rezultate din reorganizare”. Or, H.G. nr. 1373/2009 a intrat în vigoare la data de 25.11.2009. Aşadar, data desfiinţării instituţiei este determinată de dispoziţiile actului normativ, astfel că nu se poate reţine critica contestatorului legată de momentul emiterii şi comunicării celor două dispoziţii care prevăd încetarea activităţii şi apoi preluarea.
In acelaşi timp, desfiinţarea intimatului din cadrul I.N.A. şi înfiinţarea acestei instituţii în cadrul A.N.F.P. s-a realizat printr-un act normativ, fiind vorba despre o instituţie publică, iar aspectele vizate priveau modalitatea de organizare şi finanţare a acesteia, astfel încât pentru emiterea dispoziţiilor contestate nu era necesar acordul salariatului.
Deşi drepturile salariale ale contestatorului au suferit modificări, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. muncii, întrucât intervenţia asupra unui element al CIM este consecinţa modificării modalităţii de finanţare a instituţiei din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat la finanţarea integrală de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că salariile nu se stabilesc prin negociere, ci în funcţie de actele normative privind nivelul salariilor de bază ale personalului din sectorul bugetar.
Modificarea drepturilor salariale nu a operat ca urmare a voinţei angajatorului, ci ca urmare a voinţei legiuitorului, scopul fiind ca toţi salariaţii din instituţiile publice, indiferent de forma de finanţare – respectiv finanţate integral de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, finanţate integral din venituri proprii – să fie salarizaţi unitar pe principiul supremaţiei legii, în sensul ca drepturile de natură salari-ală să se stabilească numai prin norme juridice de forţa legii.
Cât priveşte calcularea şi acordarea drepturilor salariale până la data încetării contractului de muncă, Tribunalul a reţinut că prin adoptarea Legii nr. 329/2009 şi H.G. nr. 1373/2009 s-a stabilit că C.R.F.C.A.P.L. Bucureşti se reorganizează, începând cu 25.11.2009,
prin comasare prin absorbţie şi preluarea activităţii de către o direcţie nouă în cadrul A.N.F.P., direcţia nou înfiinţată fiind finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul M.A.I. Potrivit art. 5 lit. d) din CCM la nivel de unitate, la data reorganizării persoanei juridice CCM încetează. Având în vedere că intimatul s-a reorganizat în condiţiile actelor normative menţionate mai sus, CCM şi-a încetat aplicabilitatea, iar drepturile salariale nu mai pot fi calculate în baza lui ulterior datei de 25.11.2009.
Cererea de emitere şi comunicare a actelor privind încetarea raporturilor cu fosta entitate şi începerea raporturilor de muncă cu entitatea prezentă, cu data curentă, în urma modificărilor legale în privinţa raportului de muncă al contestatorului, este de asemenea lipsită de temei legal întrucât, aşa cum s-a arătat, aceste modificări au operat prin voinţa legiuitorului, de la data prevăzută în cuprinsul actelor normative care prevăd reorganizarea instituţiei, independent de acordul angajatorului.
în ceea ce priveşte capătul de cerere privind calcularea şi acordarea integrală a tuturor drepturilor salariale până la data încetării CCM, Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. d) din CCM nr. 3984/17.09.2009, încetează la data reorganizării persoanei juridice, în raport de modalitatea specifică în care are loc reorganizarea. Prin adoptarea Legii nr. 329/2009 şi H.G. nr. 1373/2009, s-a stabilit că intimatul se reorganizează ca urmare a comasării prin absorbţie şi preluarea activităţii acestuia de către un compartiment nou-înfiinţat în cadrul altei instituţii publice începând cu data de
25.11.2009. Pe cale de consecinţă, CCM şi-a încetat aplicabilitatea, astfel încât drepturile salariale ale contestatorului nu mai pot fi calculate şi acordate conform acestuia ulterior datei de 25.11.2009.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că, începând cu data de
25.11.2009, drepturile salariale ale contestatorului trebuie calculate prin raportare la O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar, iar nu în funcţie de CIM încheiat anterior reorganizării Centrului şi CCM.
Referitor la solicitarea contestatorului de obligare a intimatului la plata salariilor compensatorii conform art. 121 din CCM nr. 3984/17.09.2009, Tribunalul a observat că, potrivit lit. a), se acordă 12 salarii lunare brute echivalente salariului ultimei luni lucrate în cazul desfiinţării instituţiei. Or, Centrul a fost reorganizat în baza Legii nr. 329/2009 şi a H.G. nr. 1373/2009, iar nu desfiinţat, motiv pentru care instanţa a considerat că aceste dispoziţii nu sunt
aplicabile în cauză, iar contestatorul nu este îndreptăţit a primi salarii compensatorii.
împotriva acestei hotărâri, contestatorul a declarat recurs, criticând hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii.
Susţine recurentul-contestator că, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. a)-f) din Legea nr. 329/2009, „reorganizarea se realizează prin una dintre următoarele modalităţi: a) desfiinţarea autorităţii sau instituţiei publice, ca urmare a comasării prin absorbţie şi preluarea activităţii acesteia de către o altă autoritate sau instituţie publică existentă; b) desfiinţarea autorităţii sau instituţiei publice, ca urmare a comasării prin absorbţie, şi preluarea activităţii acesteia de către un compartiment nou-înfiinţat în cadrul altor autorităţi sau instituţii publice; c) desfiinţarea autorităţilor sau instituţiilor publice, ca urmare a comasării prin fuziune, şi constituirea unei noi persoane juridice; d) desfiinţarea unei autorităţi sau instituţii publice, ca urmare a divizării, şi preluarea activităţii acesteia de către două sau mai multe entităţi existente ori care iau astfel fiinţă; e) reducerea de posturi din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice; f) schimbarea regimului de finanţare a unor autorităţi sau instituţii publice, prin virarea veniturilor încasate la bugetul de stat şi finanţarea cheltuielilor de la bugetul de stat”.
In cazul în care intimatul nu s-a desfiinţat, iar reorganizarea s-a făcut prin schimbarea regimului de finanţare, se aplică O.U.G. nr. 1/2010 care prevede, în art. 1 alin. (1), respectarea CCM până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate. Ca atare, nu poate fi reţinut argumentul instanţei de fond potrivit căruia a operat o desfiinţare propriu-zisă a instituţiei publice în cauză, din moment ce singura operaţiune administrativă în cauză a constat în modificarea regimului de finanţare a Centrului.
De asemenea, arată că evoluţiile legislative de la sfârşitul anului 2009 şi începutul anului 2010 manifestate în organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor publice impun o serie de precizări. Astfel:
a) Prin anexa nr. 1 pct. 46 din Legea nr. 329/2009 se stabileşte că centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală (instituţii publice finanţate din venituri proprii) urmează a se desfiinţa, iar activitatea lor să fie preluată de instituţii nou-înfiinţa-te în subordinea A.N.F.P., în cadrul reorganizării putând fi operate
„reduceri de posturi”. Noile centre regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală sunt finanţate de la bugetul de stat, prin bugetul M.A.I.
Precizează totodată că Legea nr. 329/2009, chiar dacă instituie o modificare esenţială în regimul de finanţare a instituţiei, nu prevede şi nici nu permite ca angajatorul rezultat în urma reorganizării să dispună unilateral diminuarea salariilor. Singura modalitate reglementată în vederea atingerii scopului reglementării era, ca posibilitate, „reducerea de posturi”.
b) Prin art. 1 lit. b) din H.G. nr. 1373/2009 se reiterează desfiinţarea centrelor regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală şi preluarea activităţii de către instituţii nou-înfiinţate în subordinea A.N.F.P. La art. II alin. (3) se prevede că încadrarea personalului în noile instituţii şi stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii (25.11.2009, data publicării în Monitorul Oficial al României), cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de funcţii. Textul este necesar a fi corelat cu art. 172 alin. (8) din H.G. nr. 1000/2006 privind organizarea şi funcţionarea A.N.F.P., potrivit căruia „personalul centrelor regionale este alcătuit din personal contractual. Salarizarea personalului centrelor regionale se face în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare”.
Or, potrivit legislaţiei în vigoare la 25.11.2009, salariul ce i se cuvenea recurentului-contestator era cel stabilit prin actul adiţional nr. 13 din 22.09.2009 la CIM. în concluzie, sub aspectul stabilirii cuantumului veniturilor salariale, angajatorul era obligat să aibă ca reper minim salariul la care angajatul avea dreptul în momentul intrării în vigoare a H.G. nr. 1373/2009, fară a fi îndreptăţit să dispună
o reducere unilaterală a acestuia.
c) Sunt pertinente şi dispoziţiile din legislaţia muncii care au ca obiect de reglementare protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora.
Astfel, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 67/2006, drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg din CIM şi din CCM aplicabil, existente Ia data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
In speţă, calitatea de cesionar o are noul angajator, determinat prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 329/2009 şi H.G. nr. 1373/2009.
Diminuarea drepturilor salariale ale personalului transferat de la instituţia publică finanţată integral din resurse proprii la „noua”
instituţie publică a cărei finanţare este exclusiv bugetară încalcă şi principiul instituit prin textul legal indicat.
De altfel, angajatorul nu a fost în măsură să indice niciun temei legal pertinent pentru a justifica măsura dispusă, împrejurare care decurge din conţinutul preambulului dispoziţiilor a căror nulitate absolută (parţială) s-a solicitat a fi constatată. Mai mult, sunt indicate în dispoziţia nr. 10 din 01.04.2010 texte legale abrogate (prin Legea nr. 330/2009), respectiv art. 1 lit. b), art. 2 alin. (1), art. 10, art. 17, art. 33 din O.G. nr. 10/2008.
Prin urmare, instanţa de fond nu a analizat niciunul dintre argumentele prezentate în susţinerea contestaţiei, rezumându-se la fundamentarea soluţiei pe împrejurarea că a operat „voinţa legiuitorului” şi, ca urmare, drepturile salariale ale personalului vizat
de reorganizare s-au stabilit prin „norme juridice de forţa legii”. In acest cadru – formal corect – consideră că era necesar ca instanţa de fond să observe mecanismul specific aplicării normelor juridice în funcţie de fiecare situaţie în parte, cu consecinţele specifice.
Examinând motivele de recurs faţă de hotărârea recurată şi probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 304′ C. proc. civ., Curtea a constatat recursul nefondat pentru următoarele considerente:
în esenţă, criticile recurentului pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât pun problema modului de interpretare şi aplicare a legii referitoare la salarizarea personalului din instituţiile supuse reorganizării prevăzute de Legea nr. 329/2009.
Argumentaţia juridică a recurentului pleacă de la constatarea că angajatorul său nu s-a desfiinţat, ci doar a schimbat sistemul de finanţare, ceea ce atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, cu consecinţa păstrării salariului de bază avut în noiembrie 2009, stabilit în baza CCM din instituţie, care astfel continuă să producă efecte până la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat.
Curtea a înlăturat aceste susţineri, considerând corecte concluziile Tribunalului.
Astfel, este de observat că Legea nr. 329/2009 enumeră în art. 3 modalităţile în care are loc reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, text de lege citat şi de recurent, din care rezultă 3 mari modalităţi, şi anume desfiinţarea persoanei juridice, reducerea de posturi şi schimbarea regimului de finanţare. Cât priveşte desfiin
ţarea unor autorităţi şi instituţii publice, legea enumeră 4 cauze în alin. (1) lit. a) d), adică comasarea prin absorbţie cu preluarea ulterioară de către o instituţie existentă sau un compartiment nou-înfiin-ţat, comasarea prin fuziune şi divizarea.
In cazul centrelor regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală, Legea nr. 329/2009 a prevăzut în anexa nr. 1 pct. 46 aplicarea a două modalităţi de reorganizare, respectiv desfiinţarea şi preluarea activităţii de către instituţii nou-înfiinţate în subordinea A.N.F.P. şi reducerea de posturi.
Conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2009, desfiinţarea instituţiilor prevăzute în anexa nr. 1 produce efecte la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de înfiinţare a noii entităţi rezultate din reorganizare.
Prin urmare, fapt de necontestat, fostul C.R.F.C.A.P.L. Bucureşti s-a desfiinţat la 25.11.2009, prin efectul intrării în vigoare a
H.G. nr. 1373/2009.
Desfiinţarea acestei instituţii, produsă prin lege, are ca efect încetarea CCM încheiat la nivelul instituţiei, înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a Municipiului Bucureşti sub nr. 3984/17.09.2009, fiind realizat cazul menţionat la art. 5 lit. d) din contract, potrivit căruia „Contractul colectiv de muncă încetează (…) la data reorganizării persoanei juridice, în raport de modalitatea specifică în care are loc reorganizarea”. Pentru situaţia salariaţilor din instituţie, încetarea CCM înseamnă încetarea stabilirii drepturilor salariale pe acest temei, fiind direct aplicabile regulile de salarizare din instituţia care a preluat personalul.
Prin urmare, sunt nefondate susţinerile recurentului în sensul că angajatorul său nu s-a desfiinţat, reorganizarea facându-se prin schimbarea regimului de finanţare.
Această modalitate de reorganizare, schimbarea regimului de finanţare, este indicată în mod expres de legiuitor în anexele nr. 1 şi 2 ale Legii nr. 329/2009, fară a putea fi extrapolate altor situaţii. Or, verificând anexele, se constată că schimbarea regimului de finanţare este indicată ca modalitate de reorganizare în cazul autorităţilor şi instituţiilor menţionate la poziţiile 2, 3, 5, 10, 11 etc., dar nu şi în cazul centrelor regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală de la poziţia 46.
Faptul că noile instituţii înfiinţate în subordinea A.N.F.P. poartă aceeaşi denumire, de centre regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală, urmând a fi finanţate integral de la bu
getul de stat, nu poate acredita ideea că nu a existat o desfiinţare, ca procedeu juridic de încetare a unei persoane juridice, şi nici că reorganizarea a constat în schimbarea regimului de finanţare, câtă vreme legea nu o prevede ca atare.
Consecinţa este aceea că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, potrivit cărora „(1) Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi F.M.I., din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate”. După cum arată textul de lege, aplicabilitatea CCM continuă numai în cazul autorităţilor şi instituţiilor care au fost supuse reorganizării în modalitatea schimbării regimului de finanţare, ceea ce nu este cazul intimatului în cazul de faţă.
Pentru cazul personalului preluat în noua persoană juridică înfiinţată în subordinea A.N.F.P., în limita posturilor aprobate pentru fiecare centru regional, devin incidente de la data înfiinţării,
25.11.2009, dispoziţiile generale în materie de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, O.U.G. nr. 24/2004 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările şi completările aplicabile în anul
2009 şi Legea-cadru nr. 330/2009 pentru anul 2010.
Prin urmare, corect a procedat intimatul la emiterea dispoziţiei nr. 10/01.04.2010 prin care recurentul-contestator a fost încadrat, începând cu data de 01.12.2009, pe funcţia de expert I la Direcţia Programe, Proiecte, Marketing şi Relaţii, cu un salariu de bază de
1.442 lei şi sporuri. Ulterior, prin dispoziţia nr. 30/01.04.2010 recurentul a fost încadrat în funcţia de execuţie de expert I, începând cu data de 01.01.2010, cu un salariu de bază de 2.017 lei (1.441 lei + indemnizaţie de dispozitiv + 15% spor pentru vechimea în muncă).
Această stabilire a salariului de bază nu poate fi considerată modificare unilaterală a unui element al CIM făcută de angajator, fară acordul salariatului, cu încălcarea interdicţiei prevăzute de art. 41 C. muncii. După cum corect a observat prima instanţă, fiind un salariu plătit prin finanţare de la bugetul de stat, este supus constrânge
rilor legale, excepţie permisă prin art. 17 alin. (4) C. muncii, această modificare rezultând ca posibilă prin lege. Or, legea în sensul larg al termenului nu permite stabilirea altor salarii decât cele prevăzute prin acte normative pentru personalul salarizat din bugetul de stat (art. 157 C. muncii, art. 3 din O.U.G. nr. 1/2010).
Nici susţinerile referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor din Legea nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii nu pot fi reţinute de Curte, în cauză neexistând un transfer de întreprindere, în accepţiunea actului normativ invocat, ci o reorganizare a unor instituţii ale statului, pe criterii de eficienţă şi politică fiscală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
