Neexecutarea de către angajator a obligaţiei de reintegrare. Imposibilitatea reintegrării, ca urmare a desfiinţării postului de jurist. Afectarea imaginii şi prestigiului profesional. Sarcina probei. Dificultatea dovedirii prejudiciului
C. muncii, art. 65 alin. (2)
Concedierea nelegală a unei persoane, ca urmare a desfiinţării fictive a postului de jurist, impune obligaţia angajatorului de a dispune reintegrarea persoanei concediate nelegal, ca urmare a efectului hotărârii judecătoreşti.
Refuzul angajatorului de a dispune reintegrarea pe postul liber poate să atragă răspunderea patrimonială pentru prejudiciul cauzat, ca urmare a afectării imaginii şi prestigiului profesional al persoanei respective.
Persoana vătămată trebuie să facă dovada prejudiciului cu privire la lezarea imaginii şi a prestigiului profesional, prejudiciu care să-l îndreptăţească pe acesta la reparaţia bănească solicitată.
Dacă din probele administrate nu rezultă măsura în care drepturile personale nepatrimoniale ale contestatorului au fost afectate, nu se pot acorda despăgubiri pentru suferinţa de ordin moral pretinsă.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia nr. 1701 din 13 aprilie 2010, ne publicată
Prin sentinţa civilă nr. 6632/27.10.2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis, în parte, contestaţia formulată de contestatorul B.G.C., în contradictoriu cu intimata Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar (S.N.S.P.M.S.) şi, în consecinţă, a anulat decizia nr. 19/2009, emisă de intimată. De asemenea, a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii şi a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii – 14.01.2009, până la data reintegrării acestuia. Totodată, a respins cererea de obligare la plata
daunelor morale, ca neîntemeiată şi a obligat intimata la plata cheltuielilor dc judecată în sumă de 2.150 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorească, prima instanţă a reţinut că, prin decizia nr. 19/14.01.2009, intimata a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului, angajat în funcţia de expert jurist, determinată de desfiinţarea locului de muncă ca urmare a reorganizării S.N.S.P.M.S. A mai reţinut că, în motivarea deciziei se arată că prin Ordinul nr. 1132/4470/407/2008 s-a prevăzut modificarea structurii şi atribuţiilor S.N.S.P.M.S., ca urmare a reorganizării. Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 8/11.07.2008 s-a aprobat Statul de funcţii, specialităţi, număr maxim de posturi şi Structura organizatorică a unităţii, structură care nu mai conţine funcţia de expert jurist cu studii superioare.
Instanţa de fond a avut în vedere că, anterior emiterii deciziei de concediere, intimata a emis decizia nr. 18/14.01.2009, prin care a anulat decizia nr. 333/14.112007, decizie ce prevedea încetarea contractului individual de muncă al contestatorului şi care a fost anulată printr-o sentinţă rămasă irevocabilă.
A mai avut în vedere că, la cererea contestatorului de punere în a sentinţei civile nr. 6050/01.10.2008 a Tribunalului Bucureşti, intimata a comunicat adresa, prin care a adus la cunoştinţa contestatorului imposibilitatea reintegrării acestuia în funcţia anterioară, cauzată de desfiinţarea postului.
Prima instanţă a constatat că, în concret, reintegrarea dispusă prin sentinţa nr. 6050/2008 nu a avut loc, în fapt nefiind reluate raporturile de muncă, care, doar teoretic, prin anularea măsurii concedierii nu au fost întrerupte, angajatorul emiţând o nouă decizie de încetare a raporturilor de muncă pentru desfiinţarea postului, în temeiul art. 65 C. muncii.
A mai constatat că, potrivit Statului de funcţii aprobat prin Hotărârea nr. 8/2008 a Consiliului de Administraţie, societatea deţine un post de jurist în cadrul Compartimentului achiziţii publice şi un post de în cadrul Compartimentului juridic. Anterior reorganizării, în structura angajatorului exista Compartimentul achiziţii, în cadrul căruia funcţiona un post de expert jurist, ocupat de contestator, dar şi un post de consilier juridic, fară a se preciza compartimentul în cadrul căruia funcţionează.
Astfel, a reţinut instanţa de fond, la momentul concedierii intervenite la data de 14.01.2001, ambele posturi ce impuneau studii de specialitate juridică erau ocupate şi se observă că în noua organigramă nu mai apare Compartimentul achiziţii, care avea un post de expert jurist, fiind însă înfiinţat Compartimentul achiziţii publice, cu un post de jurist.
Or, concedierea contestatorului a fost justificată prin desfiinţarea postului de expert jurist, desfiinţare care trebuie să fie efectivă şi să aibă
o cauză reală şi serioasă, conform art. 65 alin. (2) C. muncii. Desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama şi statul de funcţii. Desfiinţarea nu este efectivă dacă are loc doar schimbarea denumirii postului, adică atribuţiile corespunzătoare acelui post sunt acelaşi sau modificările sunt nesemnificative.
Instanţa de fond, comparând fişa postului de jurist, existent în statul de funcţii actual, şi cea de expert jurist, post ce nu se mai regăseşte în cadrul societăţii intimate, care a fost ocupat de contestator până la concediere, a observat că cerinţele de studii şi competenţele necesare sunt aceleaşi: studii juridice, cunoaşterea legislaţiei specifice, operare calculator, comunicare interpersonală, dezvoltarea muncii în echipă, dezvoltare profesională. A mai observat şi că obiectivul esenţial al postului este identic: activităţi legate de achiziţii publice, ceea ce înseamnă că nici schimbarea denumirii Compartimentului achiziţii în Compartimentul achiziţii publice nu presupune modificări de esenţă în structura acestui compartiment. Cât priveşte atribuţiile specifice postului, prima instanţă a constatat că acestea sunt legate de realizarea achiziţiilor publice, astfel că, indiferent de formulările folosite în cele două fişe de post, nu se poate vorbi despre posturi diferite, între care există deosebiri esenţiale.
Ca urmare, a reţinut că, în realitate, postul de expert jurist a fost redenumit, astfel că desfiinţarea invocată în decizia de concediere nu poate fi considerată efectivă, întrucât cerinţa art. 65 alin. (2) C. muncii nu este îndeplinită.
Cu privire la cererea privind acordarea daunelor morale, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, întrucât nu s-a făcut dovada prejudiciului cu privire la imaginea şi prestigiul profesional al contestatorului, prejudiciu care să-l îndreptăţească pe acesta la reparaţia bănească solicitată. Din probele administrate nu rezulta măsura în care drepturile personal nepatrimoniale ale contestatorului au fost afectate, astfel că nu se puteau acorda despăgubiri pentru suferinţa de ordin moral pretinsă.
împotriva sentinţei a declarat calea de atac a recursului numai intimatul; soluţia instanţei de fond cu privire la respingerea cererii privind obligarea la plata daunelor morale a rămas definitivă prin nerecurare.
