Cetăţeanul român care a renunţat la cetăţenia română (dobândind cetăţenia altui stat) şi care locuieşte în străinătate nu datorează contribuţie la asigurările sociale de sănătate.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 159 din 27 aprilie 2010
Casa Județeană de Pensii Constanța a declarat recurs la 3.02.2010, împotriva sentinței civile nr. 557/04.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în fapt, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 8651/118/2009 la data de 25.08.2009 reclamanta S.I.M. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Constanța, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să sisteze reținerea cotei de asigurări de sănătate din pensia de serviciu stabilită prin sentința civilă nr. 254/19.06.2008 a Tribunalului Constanța și să-i restituie suma de 4.878 lei, reprezentând reținerile din pentru perioada martie 2008 – august 2009.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca prin sentința civilă nr. 254/19.06.2008 pronunțata de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 508/118/2007 s-a stabilit ca ea are dreptul la de serviciu în cuantum de 5925 lei lunar, începând cu luna martie 2008. Sentința civilă sus-menționată a rămas irevocabila prin decizia civila nr. 173/AS/07.10.2008 a Curții de Apel Constanța.
Pârâta a pus în cele dispuse prin sentința, dar din pensia cuvenită reclamantei i-a reținut lunar suma de 271 lei cu titlu de cota de asigurări de sănătate.
A susținut reclamanta că această reținere este nejustificată și chiar abuzivă, întrucât ea nu mai este cetățean român din anul 1997, s-a stabilit în München, Germania, unde a locuit în mod continuu și în prezent aflându-se tot în acel oraș, situație față de care nu mai beneficiază de asigurarea de sănătate acordată de instituțiile de sănătate din România, care să justifice reținerea cotei de asigurări de sănătate. Tot în anul 1997 reclamanta a renunțat la cetățenia română, în prezent fiind cetățean german. în drept reclamanta nu a invocat niciun temei legal.
în susținerea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar sentința civila nr. 254/2008 a Tribunalului Constanța și decizia civilă nr. 173/AS/2008 a Curții de Apel Constanța, cartea de identitate și pașaportul, cuponul de pensie pentru luna aprilie 2009 și adeverința eliberată de Ministerul Justiției nr. 70925/15.10.2007.
Pârâta a depus întimpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondata. A susținut ca reclamanta nu a depus la dosarul de pensionare adeverința nr. 70925/19.10.1997, astfel ca pârâta nu a avut cunoștința despre împrejurarea ca ea nu mai este cetățean român și chiar dacă ar fi depus-o reclamanta tot ar fi trebuit să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate, în condițiile art. 211 din Legea nr. 95/2006. A depus la dosar decizia menționata în întimpinare.
Prin sentința civilă nr. 557/04.12.2009 Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâta CJP Constanța și a fost obligată pârâta C.J.P. Constanța să sisteze reținerile cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate din pensia de serviciu a reclamantei S.I.M., stabilită prin sentința civila nr. 254/19.06.2008 a Tribunalului Constanța.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma reținută cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate pentru perioada martie 2008 – august 2009, în cuantum de 4.878 lei.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această soluție, instanța a reținut în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr. 254/19.06.2008 a Tribunalului Constanța, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 173/AS/07.10.2008 a Curții de Apel Constanța, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.I.M. și s-a stabilit că aceasta are dreptul la pensie de serviciu în cuantum de 5.926 lei, începând cu luna martie 2008, pensie reglementata inițial prin Legea nr. 142/1997, apoi prin Legea nr. 92/1992 și prin Legea nr. 303/2004, aceasta din urmă privind statutul magistraților.
în baza acestei sentințe, pârâta a emis decizia nr. 2550014/19.02.2009, privind actualizarea pensiei de serviciu, prin care s-a stabilit în favoarea reclamantei o pensie de serviciu de 5.926 lei, începând cu data de 1.03.2008.
începând cu această dată reclamantei i s-a reținut din această pensie, suma de 271 lei lunar, cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate, așa cum rezulta din copia cuponului de pensie depus la dosar, dar și din recunoașterea manifestată de pârâta prin întimpinare. Aceasta nu a negat reținerea sumei din pensia de serviciu a reclamantei, cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate, ci a invocat doar că reținerea este legală și se efectuează în temeiul art. 211 din Legea nr. 95/2006.
Așa cum rezultă din adeverința nr. 70925/19.10.1997 eliberată de Ministerul Justiției, reclamantei i s-a admis cererea de renunțare la cetățenia română, prin H.G. nr. 630/1997, de la acea data aceasta fiind cetățean german, cu domiciliul în Germania, München.
Potrivit art. 209 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, fondul național unic de asigurări sociale se constituie prin contribuția suportată de către asigurări, iar conform art. 211 alin. (1) din același act normativ sunt asigurați, toți cetățenii români cu domiciliul în tara, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau cu domiciliul în România și fac dovada plătii contribuției la fond.
Din textele sus-citate rezultă că pot avea calitatea de asigurați două categorii de cetățeni: cei români, cu domiciliul în țară și străinii și apatrizii, aceștia din urmă ori cu domiciliul în țară ori cărora li s-a prelungit dreptul de ședere în România.
Reclamanta nu se regăsește în niciuna dintre aceste două situații, pentru a putea fi obligată la plata contribuției pentru asigurări de sănătate. Așa cum s-a dovedit, ea este cetățean german din 1997, renunțând la cetățenia română și locuiește în Germania. Altfel, ar fi ilogic ca reclamantei să i se rețină contribuția la asigurările de sănătate pentru unele servicii de care nu beneficiază.
Textul de lege invocat de pârâtă în întimpinare nu-și are aplicabilitatea în speță, față de cele anterior expuse, întrucât în primul rând reclamanta ar fi trebuit să se regăsească în una din cele două categorii anterior menționate, deci sa aibă calitatea de persoană asigurată și mai apoi s-ar fi analizat daca ea este scutită sau nu de plata contribuției.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele: reținerea sumelor de către recurentă s-a realizat în temeiul dispozițiilor art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 în conformitate cu care persoanele care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile legii. De asemenea, a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 312 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 95/2006 în conformitate cu care beneficiază de de sănătate, fără plata contribuției: „pensionarii pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ.
Recursul nu este fondat. Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va respinge având în vedere următoarele:
Texte de lege incidente în cauză invocate de recurentă, cât și de reclamanta-intimată.
Art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006: „Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară (…) în România”.
Art. 213 alin. (4): „Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile legii”.
Art. 213 alin. (2) lit. h): „Sunt asigurate persoanele aflate în una din următoarele situații, pe durata acesteia, cu plata contribuției din alte surse, în condițiile prezentei legi (…) h) pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei”.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus arătate, cât și a înscrisurilor administrate, esențiale în dezlegarea cauzei și avem aici în vedere adeverința nr. 70925/19.10.1997 emisă de Ministerul Justiției privind renunțarea reclamantei la cetățenia română, Curtea reține că intimata reclamantă nu datorează contribuție la asigurările sociale de sănătate, având în vedere următoarele argumente:
Potrivit prevederilor cuprinse în art. 209 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, fondul național unic de asigurări sociale se constituie prin contribuția suportată de către asigurați.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 211 alin. (1) din același act normativ, „sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau cu domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi”.
Din aceste texte de lege rezultă că pot avea calitatea de asigurați numai cetățenii români sau străini care au domiciliul în România, iar pentru cei străini și apatrizi se cere și condiția încheierii unor contracte de asigurare cu casele de asigurări și sănătate.
Reclamanta, cetățean străin, nu are domiciliul temporar sau definitiv în România și nici nu a încheiat vreun contract de asigurare cu o casă de asigurări de sănătate, rezultă deci că reclamanta nu are și nici nu poate avea calitatea de asigurat. Pe cale de consecință, nu are nici o obligație la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, cât timp fondul de asigurări este constituit prin contribuția asiguraților. în susținerea punctului său de vedere prin care solicită admiterea recursului recurenta invocă prevederile cuprinse în art. 213 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 95/2006, care însă nu au nici o relevanță în soluționarea corectă a cauzei de față.
Astfel, textul de lege menționat se referă la categoriile de persoane care sunt scutite de plata contribuției la constituirea fondului de asigurări de sănătate, precum și cele care au această obligație. Desigur însă că atât cei obligați la contribuție, cât și cei scutiți de obligația respectivă nu pot fi decât persoane asigurate. Reclamanta nu este persoană asigurată și nici nu poate avea o asemenea obligație, întrucât nu are domiciliul în România, nemaifiind cetățean român.
Pe cale de consecință, Curtea găsind criticile neîntemeiate va respinge recursul în conformitate cu dispozițiile art. 312 C.proc.civ., hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
(Judecător Maria Apostol)
