Prin cererea adresată Tribunalului Suceava sub nr. 4850/C din 21.11.2005, contestatorul G.T. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimata C.J.P.Suceava, să se dispună anularea deciziei nr. 66714 din 30.06.2005.
Motivând contestaţia s-a arătat că au fost încălcate prevederile Legii nr. 19/2000 prin faptul că nu s-a comunicat buletinul de calcul, cu toate elementele necesare pentru stabilirea punctajului mediu anual şi că nu s-a luat în considerare activitatea în grupa I de muncă, conform înscrisurilor prezentate sub nr. 4135/953/29.10.1953, nr. 1695/18.03.2005, nr. 61/6141/21.11.2004, că greşit s-a luat în calcul salariul minim pe economie în perioada 15.09.1973 – 1.07.1075, şi nu s-a operat salariul din trimestrul IV al anului 1980 şi nu s-a luat în considerare sporul de vechime conform adeverinţei nr. 903/1.03.2005.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 574 din 3.04.2006 a respins ca nefondată contestaţia.
Prin considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că iniţial contestatorul a fost înscris la pentru limita de vârstă conform deciziei nr. 25590/30.12.1983 în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 3/1977, dar după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 punctajul mediu anual corespunzător pensiei pentru limită de vârstă a fost determinat potrivit dispoziţiilor art. 180 alin. 2, fiind recalculat ulterior în baza H.G. nr. 1550/2004 a normelor metodologice de aplicare.
S-a mai reţinut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.2 alin. 4 din normele enunţate, dar nici H.G. nr. 26/1990 care reglementează posibilitatea pensionării personalului din industria minieră care a desfăşurat activitatea în subteran o perioadă minimă de 20 de ani, că stagiul complet de cotizare de 20 de ani nu mai poate fi utilizat întrucât Legea nr. 3/1977 nu prevedea condiţia acestei vechimi iar H.G. nr. 267/1990, fiind ulterioară pensionării, nu se aplică retroactiv. Totodată s-a reţinut că înscrisurile prezentate de contestator au fost corect evaluate şi cum nu s-a făcut dovada existenţei unor greşeli a fost menţinută decizia contestată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că în mod nelegal nu au fost luate în considerare dispoziţiile Legii nr. 3/1977 precum şi cele ale Legii nr. 19/2000, că greşit nu s-au aplicat dispoziţiile stabilite prin H.G. nr. 1150/2004 şi a normelor metodologice de aplicate, respectiv art. 2 alin. 1 şi 3, ignorându-se încadrarea în grupa I de muncă, care reprezintă stagiu de cotizare referindu-se în acest sens la activitatea desfăşurată în subteran şi reducerea vârstei de pensionare, conform dispoziţiilor Legii nr. 3/1977.
S-a mai susţinut că potrivit prevederilor legale în vigoare la data pensionării a realizat un stagiu de cotizare de 32 de ani şi 28 de zile, pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, că greşit s-a înscris un stagiu de cotizare de 42 de ani şi 28 de zile, iar cu ocazia recalculării efectuate prin decizia contestată s-a considerat că a prestat activitatea în grupa a III-a de muncă, fiind diminuate drepturile de fără temei legal, solicitând recunoaşterea stagiului de cotizare de 20 de ani. A considerat că dispoziţiile H.G. nr. 267/1990 sunt incidente în cauză aplicându-se personalului minim aflat în situaţii similare.
Recursul, nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este fondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi a lucrărilor dosarului se constată că petentul a fost pensionat prin decizi nr. 25590 din 30.12.1983 privind acordarea pensiei pentru depusă şi limită de vârstă, reţinându-se o vechime totală în muncă de 39 ani, 3 luni şi 3 zile (întregită la 39 ani) din care 20 de ani şi 28 de zile activitate desfăşurată în grupa I de muncă, cu acordarea unui spor de 10 ani şi o activitate de 9 ani în grupa a III-a de muncă.
Conform deciziei enunţate, contestatorul a fost pensionat conform Legii nr. 3/1977, încadrându-se astfel în prevederile art. 14 alin. 1 din această lege care prevedea că persoanele care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensie luându-se în calcul fiecare an, câte un an şi 6 luni, iar potrivit alin. 2, persoanele care au lucrat în grupa I de muncă puteau fi pensionate fie la 52 de ani, la împlinirea vârstei sau la 50 de ani, la cerere.
În temeiul O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem de al asigurărilor sociale de stat, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 78/2005, conform art. 4, la efectuarea operaţiunilor de recalculare, trebuiau luate în considerare prevederile H.G. nr. 1550/2000 prin care s-au aprobat normele metodologice de evaluare.
Conform art. 2 alin. 3 din anexa I la H.G. nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.01.1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, contestatorului fiindu-i aplicabile aceste dispoziţii, ca beneficiar al pensiei stabilite în condiţiile art. 14 din această lege.
Ori din buletinul de calcul, la decizia contestată rezultă că s-a luat în calcul un stagiu de cotizare de 30 de ani, conform art. 8 din Legea nr. 3/1977 (fila 5 dosar), ulterior fiind emise şi alte decizii, cu luarea în calcul a aceluiaşi stagiu de cotizare (fila 26,fila 5 dosar recurs), dar stagiile de cotizare realizate fiind diferite, respectiv de 31 ani, 7 luni şi 24 zile, sau chiar 42 ani şi 28 zile.
Deşi instanţa de fond a apreciat că în cauză se impune efectuarea unei expertize de specialitate pentru a stabili dacă drepturile de pensie ale contestatorului au fost corect stabilite, în mod nejustificat s-a revenit la administrarea acesteia cu toate că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorii vor putea ordona administrarea tuturor probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părţile se împotrivesc.
În aceste condiţii, cum recurenţii susţin şi prin recursul formulat că dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi 3 din H.C nr. 1550/2005 nu au fost respectate şi prin decizia contestată s-a schimbat încadrarea din grupa I în grupa a III-a de muncă, cum fondul cauzei nu a fost cercetat, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, recursul va fi admis cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, impunându-se efectuarea expertizei conform aprecierii instanţei de fond.
(Decizia nr. 801/10.10.2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale)
