Prin recalcularea pensiei de serviciu şi transformarea acesteia în de asigurări sociale, în baza Legii 119/2010, respectiv reducerea acesteia cu 70%, au fost încălcate dispoziţiile art.1 din Protocolul 1 din Convenţie, astfel că în aplicarea dispoziţiilor art. 41 din Convenţie, instanţa a statuat că există îndreptăţirea reclamantei să i se plătească în continuare pensia de serviciu în cuantumul deja determinat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Pravednaya c. Rusiei, şi a decis că există o încălcare a art.1 din Protocolul 1 al Convenţiei prin revizuirea, prin acte normative/administrative, a unei pensii stabilite pe cale judecătorească. Totuşi posibilul interes al statului de a asigura o aplicare uniformă a legii pensiilor nu poate viza retroactiv recalcularea unei pensii stabilite pe cale judiciară.
În aceste condiţii, revizuirea pensiei contestatoarei, ce a fost deja stabilită pe cale judecătorească, printr-un nou act normativ (cu acelaşi conţinut ca cel analizat de instanţă în cauza anterioară) este nelegală şi este făcută cu încălcarea puterii de lucru judecat.
În aceste condiţii, revizuirea pensiei contestatoarei, ce a fost deja stabilită pe cale judecătorească, printr-un nou act normativ (cu acelaşi conţinut ca cel analizat de instanţă în cauza anterioară) este nelegală şi este făcută cu încălcarea puterii de lucru judecat.
De altfel, principiul respectării drepturilor câştigate, ca expresie a neretroactivităţii legii şi ca o garanţie a supremaţiei dreptului, nu este numai o creaţie a doctrinei şi practicii judiciare, ci el a fost recunoscut de legiuitorul român, printre alte acte normative, şi prin Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă (art. 69 din Lege), căci nici un stat responsabil nu-şi poate permite să legifereze într-un mod haotic şi necorelat, negând drepturi şi libertăţi recunoscute anterior cu putere de lege.
De altfel, principiul respectării drepturilor câştigate, ca expresie a neretroactivităţii legii şi ca o garanţie a supremaţiei dreptului, nu este numai o creaţie a doctrinei şi practicii judiciare, ci el a fost recunoscut de legiuitorul român, printre alte acte normative, şi prin Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă (art. 69 din Lege), căci nici un stat responsabil nu-şi poate permite să legifereze într-un mod haotic şi necorelat, negând drepturi şi libertăţi recunoscute anterior cu putere de lege.
Sentinţa civilă 136/24.01.2012
Tribunalul Vâlcea
Prin cererea înregistrată la data de 28.07.2011 contestatoarea V. G. a formulat, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII VÂLCEA, contestaţie împotriva Deciziei 195045/18.07.2011 privind revizuirea pensiei de serviciu, solicitând să se dispună anularea acesteia.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia 195045/18.07.2011 i-a fost revizuită pensia prin eliminarea pensiei de serviciu de care a beneficiat până la 31.07.2011 stabilită în baza Legii 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, prin reducerea acesteia de la 3708 lei la 1179 lei lunar.
Primul motiv de nelegalitate a deciziei invocat de contestatoare este cel prevăzut de art. 1201 cod civil, respectiv prezumţia puterii de lucru judecat.
Astfel, arată că în temeiul dispoziţiilor Legii 119/2010 , ale HG 737/2010, coroborate cu prevederile Legii 19/2000, pârâta a emis decizia de recalculare a pensiei 195045/17.08.2010 prin care a stabilit o pensie din sistemul public în cuantumul arătat în această decizie.
Prin sentinţa civilă 913/26.11.2010 a Tribunalului Vâlcea, rămasă irevocabilă prin decizia 209/R-CA/7.02.2011 a Curţii de Apel Piteşti s-a dispus anularea acestei decizii şi menţinerea pensiei de serviciu stabilită în baza Legii 567/2004.
Contestatoarea arată că Guvernul României a adoptat OUG 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor persoanelor prevăzute la art.1 lit.c-h din Legea 119/2010, având în vedere expunerea de motive a acestui act normativ ce vizează „interesul public care constituie elementele unei situaţii extraordinare ce nu suferă amânare”.
În temeiul acestui act normativ, pârâta a emis decizia 195045/18.07.2011, ce face obiectul contestaţiei, prin care s-a revizuit pensia de serviciu.
Arată contestatoarea că efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
În al doilea rând, contestatoarea arată că decizia contestată este nelegală întrucât contravine atât prevederilor art. 15 al.2 din Constituţie cât şi prevederile art.1 din protocolul 1 la CEDO.
Astfel, arată că în jurisprudenţa CEDO s-a decis că nu se poate concepe ca o hotărâre să-şi piardă puterea lucrului judecat atunci când se schimbă cadrul legal doar pentru motivul că între timp s-a schimbat cadrul legal (Giulia Preda şi Raniero Dardari vs. Italia, 28160/1995, 28382/1995, 23.02.1999).
Pe de altă parte, arată că de esenţa legitimităţii constituţionale a restrângerii exercitării unui drept este caracterul excepţional şi temporar al acestuia. Diminuarea veniturilor pe termen lung sau, cum este cazul de faţă, nedefinit, nu poate constitui o măsură proporţională cu situaţia pretins excepţională la care se face referire în expunerea de motive a celor două acte normative. Intervenţia legislativului în sensul prelungirii acestei măsuri poate determina efecte contrare celor vizate( decizia 1414/2009 a ).
Diminuarea substanţială a pensiei de serviciu, prin recalculare sau revizuire duce la nerespectarea condiţiei referitoare la caracterul rezonabil şi proporţional al restrângerii exerciţiului acestui drept, la imposibilitatea de a mai recupera vreodată sumele de bani aferente acestui drept şi duc la ruperea, în defavoarea pensionarilor, a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecţia proprietăţii şi cerinţele interesului general.
Se referă contestatoarea şi la normele juridice comunitare care au aplicabilitate directă în dreptul intern, instanţele naţionale fiind garantul aducerii la îndeplinire a obligaţiilor asumate în urma aderării, inclusiv prin interpretarea şi aplicarea legii interne în conformitate cu normele juridice comunitare.
În sfârşit, contestatoarea arată că pensia este un „bun” în sensul art.1 pct.1 din Protocolul 1 la Convenţie şi invocă jurisprudenţa CEDO în această materie, respectiv: cauza Buchen contra Cehiei.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, pentru considerentul că decizia contestată a fost impusă de prevederile art. 1 din OUG nr. 59/2011, care prevede expres că” pensiile prevăzute la art.1 lit.c)-h) din Legea 119/2010, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, se revizuiesc din oficiu, de către Casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.”
Prin urmare, concluzionează intimata că se revizuiesc din oficiu toate pensiile care au făcut obiectul recalculării fără nici o excepţie.
Cu privire la hotărârile judecătoreşti invocate de contestatoare, intimata susţine că nu sunt aplicabile în speţă deoarece decizia contestată a fost emisă în baza OUG 59/2011 şi deci nu există autoritate de lucru judecat.
În final invocă Decizia Curţii Constituţionale 871/2010 prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii 119/2010.
La data de 29.09.2011, contestatoarea a depus la dosar o cerere de completare prin care a arătat că înţelege să solicite obligarea intimatei la plata diferenţei dintre pensia stabilită prin decizia 195045/17.02.2011 şi pensia revizuită prin decizia 195045/18.07.2011, începând cu 1.08.2011 şi până la repunerea în plată a pensiei de serviciu, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Analizând cauza, susţinerile şi apărările părţilor, precum şi documentele ataşate la dosar, instanţa a reţinut următoarele:
Contestatoarea a fost pensionată pentru limită de vârstă prin decizia nr. 195045/12.05.2009, fiind beneficiară al pensiei de serviciu în condiţiile speciale ale Legii nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, pentru activitatea desfăşurată în această instituţie, în cuantum stabilit la suma de 3708 lei .
Cuantumul pensiei a fost recalculat în conformitate cu prevederile Legii 119/2010 şi ale HG 737/2010, coroborate cu dispoziţiile Legii 19/2000, prin decizia 195045/17.08.2010, stabilindu-se o pensie de asigurări sociale de 1179 lei, plata acestor drepturi recalculate făcându-se începând cu data de 1.09.2010 .
Împotriva acestei ultime decizii, a formulat contestaţie V.G. şi s-a dispus anularea deciziei 195045/17.08.2010 şi menţinerea în plată a deciziei 195045/12.05.2009..
În urma aprecierii probatoriului, a analizării dispoziţiilor legale aplicabile speţei, a apărărilor părţilor, instanţa a apreciat că prin recalcularea pensiei de serviciu şi transformarea acesteia în pensie de asigurări sociale, în baza Legii 119/2010, respectiv reducerea acesteia cu 70%, au fost încălcate dispoziţiile art.1 din Protocolul 1 din Convenţie, astfel că în aplicarea dispoziţiilor art. 41 din Convenţie, instanţa a statuat că există îndreptăţirea reclamantei să i se plătească în continuare pensia de serviciu în cuantumul deja determinat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata, recurs ce a fost respins prin decizia 209/R/07.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Punând în aplicare această hotărâre judecătorească, intimata a emis decizia 195045/17.02.2011 prin care s-a revenit la pensia de serviciu stabilită iniţial de 3708 lei.
Ca urmare a apariţiei OUG 59/2011, care preia practic dispoziţiile art.1 din Legea 119/2010, intimata a procedat la revizuirea din oficiu a pensiei contestatoarei, prin decizia 195045/18.07.2011 transformând din nou pensia de serviciu în pensie de asigurări sociale în înţelesul Legii 119/2010 şi Legii 19/2000, stabilindu-se acelaşi cuantum de 1179 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a susţinut că hotărârea judecătorească invocată de contestator nu are autoritate de lucru judecat în cauză întrucât decizia contestată a fost emisă în temeiul OUG 59/2011, faţă de decizia anterioară ce fusese emisă în temeiul Legii 119/2010.
Art. 1201 reglementează autoritatea de lucru judecat ce poate fi invocată pe cale de excepţie atunci când există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză între cererea soluţionată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă şi noua cerere dedusă judecăţii.
Potrivit art. 1201 cod civil elementele autorităţii de lucru judecat cuprind identitatea de obiect, identitatea de cauză şi identitatea de persoane.
În speţa de faţă nu este întrunită identitatea de obiect, în condiţiile în care contestaţia ce a format obiectul dosarului 3265/90/2010 a vizat decizia 195045/17.08.2010 iar cererea de faţă vizează decizia 195045/18.07.2011, astfel că nici nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.
Însă, chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 cod civil şi nu există autoritate de lucru judecat, statuările instanţei asupra drepturilor părţilor conţinute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă intră în puterea lucrului judecat.
Astfel, în doctrină se precizează că puterea lucrului judecat are un aspect pozitiv pentru partea care a câştigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea definitivă într-o nouă judecată, fără ca această instanţă să mai poată lua în discuţie existenţa dreptului şi un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, întrucât nu mai poate repune în discuţie dreptul său într-un alt litigiu.
Ori, în cauza ce a format obiectul dosarului 3265/90/2010 al Tribunalului Vâlcea s-a analizat dreptul reclamantei la pensia de serviciu stabilită prin decizia 195045/12.05.2009 şi legalitatea recalculării acestei pensii ca pensie de asigurări sociale în temeiul Legii 119/2010.
De asemenea, ulterior emiterii acestei hotărâri judecătoreşti, rămasă irevocabilă, intimata a emis decizia 195045/17.02.2011 prin care a fost repusă în plată pensia de serviciu.
Prin sentinţa civilă 913/26.11.2010, intrată în puterea lucrului judecat, s-a stabilit irevocabil că operaţiunea juridică de recalculare a pensiei de serviciu de care a beneficiat contestatoarea este contrară art.1 din Protocolul 1 la Convenţie, care are o aplicare prioritară în raport de Legea 119/2010 iar reclamanta este îndreptăţită să i se plătească în continuare pensia de serviciu în cuantumul deja stabilit, acesta fiind un drept câştigat.
Cu toate acestea, în temeiul OUG 59/2011, intimata a revizuit din oficiu pensia de serviciu a contestatoarei prin decizia 195045/18.07.2011 stabilind din nou o pensie de asigurări sociale de 1179 lei.
Faţă de această decizie, instanţa reţine că este vorba de una şi aceeaşi operaţiune juridică de recalculare a pensiei constând în înlăturarea pensiei de serviciu şi stabilirea unei pensii de asigurări sociale , cu acelaşi cuantum ca în deciziile precedente, chiar dacă este denumită „revizuire”, în condiţiile în care însuşi actul normativ în baza căruia s-a efectuat aceasta este de fapt preluat din textul Legii 119/2010.
Ori, emiterea unei alte decizii prin care să se adopte aceeaşi măsură de recalculare, în baza aceloraşi principii, este de natură să contravină forţei obligatorii rezultată din puterea de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească arătată anterior.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a pronunţat în cauza Pravednaya c. Rusiei, şi a decis că există o încălcare a art.1 din Protocolul 1 al Convenţiei prin revizuirea, prin acte normative/administrative, a unei pensii stabilite pe cale judecătorească. Totuşi posibilul interes al statului de a asigura o aplicare uniformă a legii pensiilor nu poate viza retroactiv recalcularea unei pensii stabilite pe cale judiciară.
Faţă de cele expuse, constatând că pretenţia reclamantei este întemeiată şi că, în esenţă, argumentele acesteia sunt corecte, în sensul mai sus explicat, tribunalul va admite contestaţia aşa cum a fost precizată şi completată (f.23) şi, în limitele învestirii, va anula decizia nr. 195045/18.07.2011, cu consecinţa menţinerii deciziei anterioare 195045/17.02.2011 de stabilire a drepturilor din pensie.
Ca urmare a anulării acestei decizii, intimata va fi obligată să calculeze şi să plătească reclamantei contestatoare sumele reprezentând diferenţa dintre pensia de serviciu stabilită iniţial prin decizia 195045/17.02.2011 şi pensia încasată efectiv, de la data de 1.08.2011, până la repunerea în plată a pensiei de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
