In motivarea actiunii a arătat că a fost pensionat pentru limită de vârstă şi a beneficiat de recalcularea penii în baza legii nr. 19/2000.
A mai arătat că în buletinul de calcul ce a stat la baza emiterii deciziei contestate au fost luate in considerare numai datele cuprinse în cartea de muncă fără sumele salariale primite conform statelor de plată în sistem de acord, a beneficiat în această perioadă de adaosuri procentuale cu caracter permanent şi care erau evidenţiate cu statele de plată, pentru acte sume s-a virat contribuţia de asigurări sociale de 15% conform Decretului 389/1972.
Contestatorul a mai arătat că s-a adresat intimatei Casa Judeţeană de Pensii Dolj, insă nu a primit răspuns.
In drept a invocat prevederile legii 19/2000 şi OUG 4/2005, Anexa OUG 4/2005.
In scop probator a depus la dosarul cauzei in copie următoarele înscrisuri : cerere adresată Casei de Pensii pentru recalcularea pensiei, buletin de calcul şi anexe, adeverinţa emisă de SC ICSITPML şi anexa, decizia de pensie, cartea de muncă, s.c.nr.1693/13 03 2007 a Tribunalului Bucureşti,cuponul de şi actul de identitate.
In cauză intimata a formulat întimpinare solicitând instanţei respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală .
Intimata a arătat prin întâmpinare că adeverinţa la care face referire contestatorul nu poate fi avută în vedere deoarece potrivit punctului VI din Anexa OUG nr. 4/2005 acele adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferenţe de manoperă reprezintă in acord şi nu sunt luate în calcul la stabilirea pensiei.
De asemenea, a mai arătat că susţinerea contestatorului că aceste venituri au avut caracter permanent deoarece unitatea angajatoare a virat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale nu poate fi avut in vedere deoarece caracterul permanent este dat de plata contribuţiei la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii şi sporurile cu caracter permanent aşa cum prevăd dispoziţiile art. 10 şi art 64 din Legea nr 3/1977, în cuprinsul adeverinţei este menţionat faptul că unitatea nu a reţinut şi virat contribuţia pentru pensia suplimentară acest fapt însemnând că aceste venituri nu au avut caracter permanent.
Contestatorul a formulat concluzii scrise solicitând admiterea acţiunii pentru motivele expuse in acţiunea iniţială.
Prin sentinţa nr. 5261/07.10.2008 tribunalul a constatat întemeiata acţiunea, pentru următoarele considerente:
Din inscrisurile depuse la dosar, respectiv anexa buletinului de calcul, rezulta ca sumele reprezentand veniturile suplimentare mentionate in adeverinta invocata de catre contestator, nu au fost valorificate cu ocazia recalcularii drepturilor de pensie.
Din copia adeverintei nr. 692/19.02.2008 emisă de SC ICSITPML SA Craiova, rezulta ca partea contestatoare a fost angajata societatii emitente a adeverintei, şi a beneficiat de venituri suplimentare, acordate în conformitate cu legea 57/1974 art.117 şi începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile Contractele colective de Munca respectiv: anexa nr.21 din CCM/1992 pct.3; art.78 alin.6 din CCM/1993,art.78 alin.5 din CCM/1994, art.78 alin 5 din CCM/1995; art.78 alin 5 din CCM/1996; art.78 alin 4 din CCM/1997; art.78 alin 5 din CCM/1998-2001 si art.80 alin.l si anexa 6 din CCM/2001-2003.
Pentru aceste sume societatea a achitat contributia pentru asigurarile sociale, conform legislaţiei în vigoare la acea dată.
Astfel, din adresa nr 3751/11.09.2008 emisă de SC ISCITPML SA Craiova la solicitarea instanţei rezultă că temeiul legal în baza căruia s-a plătit CAS –ul 1-a constituit art. 1 din decretul 389/1972 potrivit căruia “unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care folosesc personal salariat, sunt datoare să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat (), indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă “, modificat apoi de art.2 din legea 49/1992 în următoarea formulare “Pentru persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat, contribuţia asigurărilor sociale de stat se stabileşte diferenţiat – 25% asupra cîştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi”.
Câştigul brut realizat ce a constituit baza lunară de calcul a fost compus din următoarele elemente: salariul tarifar , spor vechime, adaosuri din diferenţe de manoperă, asistenţă tehnică, concedii de odihnă, prime, lucrări suplimentare, ce au constituit fondul total de salarii. S-au respectat prevederile art. 2 din decretul 389/1972 care excepta de la calculul contribuţiei asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraţilor din fondul asigurărilor sociale de stat, drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă, diurne de deplasare, detaşare, indemnizaţiile de transfer.
Calcularea şi depunerea contribuţiilor s-a făcut lunar la fondul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a II-a conform art. 3 din decret 389/1972.
In aceste conditii, tribunalul consideră ca valorificarea acestei adeverinte, in temeiul art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 este in concordanta cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000.
Conform dispozitiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobata şi modificata prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificata la cerere, in baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, intocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date si elemente decat cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se au in vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate pana la data de 1 aprilie 2001.
Tribunalul consideră că, desi in OUG nr. 4/2005 se mentioneaza ca aceste sume nu se iau in calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru ca nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite in baza legislatiei anterioare, nu se poate ignora faptul ca potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevazute de Legea nr. 19/2000, iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivitatii, instituit de art 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform caruia drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite. De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea in considerare a acestui principiu, in conditiile in care s-a facut dovada retinerii CAS si pentru aceste sume, ar conduce la obtinerea unei prestatii de asigurari sociale ce nu ar fi proportională cu pretul platit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Susţinerea intimatei că salariatul nu a achitat contribuţia pentru pensia suplimentară şi sumele respective nu pot fi luate în calcul, nu poate fi reţinută de instanţă deoarece potrivit art.3 din legea 3/1977 „dreptul la pensia de asigurări sociale era recunoscut tuturor cetăţenilor ţării care au desfăşurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca şi pentru care unităţile socialiste au depus contribuţia prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat, iar fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau din contribuţiile pe care le plăteau unităţile socialiste, precum şi din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat”.
Aşadar numai angajatorul avea obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale , nu şi salariatul. Salariatul a avut posibilitatea de a contribui suplimentar la un fond special pentru pensie suplimentară, contribuţie care îi dădea dreptul să beneficieze de o pensie suplimentară , în afara pensiei de asigurări sociale.
Pensia suplimentară s-a instituit prin legea 27/1966 cu începere de la 01.01.1967, în afara pensiei de asigurări sociale, se baza pe principiul mutualităţii între angajaţi, reprezenta contribuţia plătită de salariat şi nu era obligatorie.
Solutia care se impune este de admitere a actiunii având în vedere că se face dovada plătii de către unitate a CAS-ului pentru aceste sume, chiar dacă salariatul nu a plătit CAS, deoarece potrivit Legii 3/1977 nu era reglementată obligatia salariatului de a plăti CAS.
Pentru motivele de fapt si de drept anterior expuse, s-a dispus admiterea actiunii, obligarea intimate sa recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei cu luarea in considerare a venitunlor suplimentare cuprinse in adeverinta emisa de SC ICSITPML SA Craiova, incepand cu 1.12.2005, avand in vedere dispozitiile HG nr. 1456/2005 .
