Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4320 din 5 noiembrie 2013
Prin cererea înregistrată, reclamantul D.M.A. a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL APARARII NATIONALE BUCUREŞTI şi CASA DE PENSII SECTORIALE A M.Ap.N si a solicitat instanţei să constate nulitatea Deciziei de revizuire a pensiei nr. 54780/13.12.2011 şi a deciziilor subsecvente a acesteia şi menţinerea în plată a Deciziei iniţiale de stabilire a pensiei, obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre pensia de serviciu iniţiale plătită în decembrie 2010 si pensia revizuită conform O.U.G. nr. 1/2011 începând cu data de 01.01.2012 si până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale si a indicelui de inflaţie aferente sumelor reprezentând diferenţa dintre cele două decizii calculate până la data plăţii efective si obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 12025/26.08.2013 a Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea pentru următoarele considerente:
Degradarea militară este o pedeapsă complementară care se aplică militarilor si constă în pierderea gradului militar si a dreptului de a purta uniforma militară si nu este un motiv de nulitate a deciziei contestate. Reclamantul si-a păstrat gradul militar în rezervă după emiterea deciziei de revizuire a pensiei.
Revizuirea pensiei militare s-a făcut în baza O.U.G. nr. 1/2011, act normativ care prevede următoarele:
Pensiile stabilite de art. 1 lit.a si b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut
pe economie potrivit art. 5 alin.4 din aceeaşi lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31.12.2011 pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Obligaţia identificării si transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar în vederea efectuării revizuirii revine instituţiilor din sistemul de apărare în cadrul cărora beneficiarul si-a desfăşurat activitatea.
Pensiile prevăzute la art. 1 pot fi revizuite si la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmit conform prevederilor legale din care rezultă alte date si elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la dreptul cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii,
care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare si a punctajului mediu anual.
La revizuirea pensiei reclamantului stabilită prin decizia contestată, casa de pensii sectorială a avut în vedere datele înscrise în următoarele documente aflate la dosarul de pensie, respectiv situaţia veniturilor realizate lunar eliberată de unitatea militară 02426 Cluj-Napoca, fisa de eliberată de U.M. nr. 02565 Cluj-Napoca, fisa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul şi care îi dau dreptul la încadrare în locuri de muncă si activităţi cu condiţii deosebite, speciale si alte condiţii eliberată de U.M.02565 Cluj-Napoca şi 01020 Predeal.
Reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de
revizuire a pensiei emisă de Comisia de contestaţii din cadrul M.Ap.N., astfel că în condiţiile art. 151 din Legea nr. 263/2010, această decizie a devenit definitivă.
Faţă de cele ce preced, instanţa a apreciat că susţinerile reclamantului cu privire la nelegalitatea revizuirii pensiei este neîntemeiată.
De asemenea, a mai avut în vedere că reclamantul a formulat critici ce vizează conformitatea actelor normative emise de legiuitorul român cu prevederile constituţionale şi cele ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, critici privitoare la încălcarea dreptului său de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, la retroactivitatea legilor privitoare la revizuirea pensiilor militare şi la încălcarea principiului drepturilor câştigate.
Privitor la afirmaţiile vizând neconformitatea actelor normative cu cele ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a reţinut că instanţa de european al drepturilor omului a avut recent posibilitatea de a analiza acest aspect, în cauzele Ana Maria Frimu şi alţii împotriva României, respectiv Constantin Abăluţă şi alţii c. României, cauze respinse ca inadmisibile.
În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate de reclamant, vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii şi al principiului drepturilor câştigate, instanţa a reţinut că prin Deciziile nr. 871/2010 şi 873/2010, Curtea Constituţională a României a statuat că prevederile art. 1-5 şi art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituţie.
În raport de consideraţiile de drept reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de Curtea Constituţională a României, s-a constatat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este în mod vădit neîntemeiată sub aspectul criticilor de neconformitate cu prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi neconstituţionalitate invocate de acesta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.M.A., solicitând în principal, casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre judecare, iar în subsidiar, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost iniţial formulată, cu cheltuieli de judecată în fond şi în recurs.
În susţinerea soluţiei de casare cu trimitere spre rejudecare, reclamantul invocă necercetarea fondului cauzei de către prima instanţă.
În acest sens, arată că tribunalul nu a analizat motivele de nelegalitate descrise in cererea de chemare in judecata, respectiv încălcarea statutului de cadre militare ca urmare a degradării militare.
Consideră reclamantul că efectul recalculării pensiei conform art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 735/2010, în prezent abrogată, îl reprezintă degradarea militară, măsură ce nu poate opera decât în condiţiile expres prevăzute de legea penală ( în cazul cadrelor militare în activitate, în rezervă sau în retragere condamnate la pedeapsa complementară prin hotărâre judecătorească) ce nu sunt însă întrunite în cauză.
Omisiunea de analiză a primei instanţe este invocată şi în privinţa discriminării, precum şi referitor la cererea subsidiară prin care s-a contestat modalitatea de calcul a pensiei.
În ceea ce priveşte modificarea sentinţei, reclamantul precizează că în mod eronat a reţinut prima instanţă că nu a urmat procedura prealabilă, actele depuse la dosar confirmând că acesta a contestat decizia de revizuire la Comisia de Contestaţie din cadrul M.Ap.N. şi, întrucât nu a primit un răspuns în termenul legal, s-a adresat instanţei competente, apreciind că lipsa răspunsului acestei comisii echivalează cu un refuz nejustificat.
Subliniază că în mod neîntemeiat i-a fost respinsă cererea de amânare a cauzei formulată la data de 26 august 2013, câtă vreme această cerere era justificată de necesitatea efectuării de verificări în ceea ce priveşte emiterea în baza Legii nr. 241/2013 a unei noi decizii care ar fi putut să influenţeze soluţionarea cererii principale sub aspectul primului petit.
In drept, se invocă dispoziţiile art. 304 si art. 312 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză (f. 8), intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale s-a opus admiterii recursului.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Soluţia de casare pentru necercetarea fondului cauzei nu are nici un fundament legal, astfel că aceasta nu poate fi primită.
Contrar afirmaţiilor recurentului, Curtea reţine că prima instanţă a analizat motivele de nelegalitate descrise în cererea de chemare în judecată, inclusiv în ceea ce priveşte pretinsa degradare militară. În mod corect aceasta a reţinut că reclamantul şi-a păstrat gradul militar în rezervă şi după emiterea deciziei de revizuire a pensiei, degradarea militară nefiind un motiv de nulitate a deciziei.
Concluzii similare se constată şi în ceea ce priveşte a, tribunalul reţinând în această privinţă concluziile Deciziei nr. 29/12.12.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie prin care s-a statuat că „instanţele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituţie, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituţional, ceea ce nu poate fi reţinut, faţă de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistraţii au fost exceptaţi în urma constatării neconstituţionalităţii prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituţională pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, iar nu prin afirmarea şi asumarea ab initio a intenţiei legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional), numai o susţinere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiaşi categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situaţii analoge) ar fi fost una care ar fi permis instanţelor o analiză care să nu se suprapună celei a (…)”
Est evident că prezentul demers este generat de nemulţumirea recurentului cu privire la cuantumul pensiei, însă simpla susţinere a nelegalităţii deciziei de revizuire generate de o modalitate deficitară de stabilire a cuantumului acesteia sau de o pretinsa incertitudine generală cu privire la realitatea veniturilor înscrise în adeverinţe nu este suficientă pentru a se erija într-un motiv real de nelegalitate ce trebuie analizat expres de către instanţă, câtă vreme aceste susţineri nu indică punctual, pentru fiecare din deciziile contestate, care sunt tarele în privinţa modalităţii de determinare a cuantumului pensiei.
De altfel, prima instanţă a reţinut că, la revizuirea pensiei, Casa de pensii sectorială a avut în vedere datele înscrise în dosarul de pensie, respectiv situaţia veniturilor realizate lunar, fişa de pensie, fişa cu locurile de muncă în care a lucrat recurentul, în acord cu metodologia reglementată de prevederile OUG nr. 1/2011.
Curtea constată că motivarea sentinţei atacate răspunde exigenţelor art. 261 pct. 5 Cod de procedură cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru
exercitarea unui control judiciar, în condiţiile în care au fost analizate raporturile juridice dintre părţi prin prisma susţinerilor, apărărilor şi probelor de la dosar.
Nici soluţia de modificare a sentinţei atacate propusă de recurent nu este fondată, în contextul în care prima instanţă nu a respins acţiunea ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile privitoare la decizia de revizuire, ci a intrat în cercetarea fondului şi a respins acţiunea pentru considerentele dezvoltate pe larg.
În fine, Curtea găseşte neîntemeiată şi critica recurentului privitoare la soluţia de respingere dată de prima instanţă cu privire la cererea de amânare a cauzei formulată la termenul din 26.08.2013, o eventuală decizie emisă în baza Legii nr. 241/2013 putând face obiectul unei sesizări separate.
Ţinând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Notă. În acelaşi sens, şi decizia civilă nr. 4321 din 5 noiembrie 2013, decizia civilă nr. 4322 din 5 noiembrie 2013, decizia civilă nr. 4323 din 5 noiembrie 2013
