Prin sentinţa civilă nr. 1957/16 decembrie 2008, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta I. F. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi, drept consecinţă:
– a obligat în solidar pârâţii la plata în favoarea reclamantei a sumei de 8.798 lei, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent anilor 2005 şi 2006;
– a dispus că suma menţionată va fi reactualizată în funcţie de rata inflaţiei, calculată astfel: – aferent sumei de 2.174 lei, începând cu data de 31.12.2005 şi până la data plăţii efective a debitului; – aferent sumei de 6.624 lei, începând cu data de 31.12.2006 şi până la data plăţii efective a debitului;
– a obligat pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei menţiunile corespunzătoare privind acordarea drepturilor de natură salarială mai sus menţionate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că Ministerul Economiei şi Finanţelor dispune de calitate procesuală pasivă, conform dispoziţiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 şi ale art. 13 din cap.IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar.
Cu referire la fondul cauzei, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata în solidar a drepturilor salariale neacordate în sumă de 8767 ron, sumă neacordată din compensarea în bani a concediului anual de odihnă neefectuat în perioada anilor 2005 – 2006, sumă reactualizată cu rata inflaţiei la data efectuării plăţilor, efectuarea tuturor consemnărilor legale în carnetul de muncă, potrivit legii, fără cheltuieli de judecată în caz de neopunere.
Reclamanta a fost în concediu medical în perioada 8 mai – 31 august 2006, aspect necontestat şi recunoscut de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, instituţie la care reclamanta este inspector şcolar.
Ca atare, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2006 urmează a se efectua şi acorda în temeiul dispoziţiilor art. 2 lit. a, prima teză din O.G. nr. 29/1995 şi modificată prin Legea nr. 133/1995.
Şi pentru concediul neefectuat în anul 2005 urmează a se face compensarea în bani. Potrivit prevederilor art. 103 lit. e din Legea nr. 128/1997 neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în vacanţele anului şcolar următor. Or, datorită faptului că reclamanta a fost în concediu de boală în perioada 8 mai – 31 august 2006, concediul cuvenit pe anul 2005 l-a putut efectua numai parţial, rămânând neefectuate un număr de 21 de zile (fila 55) potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 29/1995.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis acţiunea reclamantei, conform descrierii din dispozitiv.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi , prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, susţinând, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor două instituţii, pe considerentul că reclamanta nu este angajata lor.
Cu referire la fondul cauzei, recurenţii au arătat că acţiunea reclamantei este nefondată, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 103 lit. e din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice, neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în vacanţele anului şcolar următor, şi nicidecum compensarea în bani a acestuia, iar conform prevederilor art. 141 alin.4 din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe.
De asemenea, a depus întâmpinare şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, arătând că lasă la aprecierea instanţei modul de soluţionare a recursurilor declarate în cauză.
Examinând căile de atac deduse judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, astfel că vor fi admise, pentru considerentele relevate în continuare:
La data de 4 noiembrie 2008, pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, a depus la dosarul primei instanţe cerere de chemare în garanţie a Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (în prezent Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării) invocând calitatea acestuia de ordonator principal de credite pentru personalul angajat la inspectoratele şcolare, situaţie în care, în cazul admiterii acţiunii formulate de reclamantă, chematul în garanţie va răspunde, alături de Ministerul Finanţelor Publice, de asigurarea fondurilor necesare plăţii drepturilor băneşti acordate prin hotărâre.
La termenul de judecată din 6 noiembrie 2008, prima instanţă a dispus introducerea în cauză a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, precum şi comunicarea cu acesta a cererii de chemare în garanţie, cerere faţă de care s-a şi depus întâmpinare la data de 20 noiembrie 2008 ( filele 36 – 37, 43 – 44 fond).
Cu toate acestea, prin hotărârea adoptată la termenul de judecată din 16 decembrie 2008, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie, ceea ce, în raport de prevederile art. 129 alin.6 Cod procedură civilă, atrage incidenţa motivului de casare reglementat de art. 312 alin.5, teza întâi Cod procedură civilă, constând în necercetarea fondului respectivei cereri, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii principale, Curtea a constatat existenţa mai multor neconcordanţe între datele furnizate de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş pe parcursul judecăţii, cu referire la situaţia concediului de odihnă neefectuat în perioada de referinţă aflată în litigiu.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat plata sumei de 8767 lei, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2005 – 2006, invocând drept motiv al împiedicării efectuării acestuia în natură, împrejurarea că s-a aflat în concediu medical în intervalul 8 mai – 31 august 2006.
Din cuprinsul acţiunii nu rezultă modul de calcul a sumei pretinse şi nici numărul zilelor de concediu de odihnă pentru care se solicită compensarea în bani, iar prin întâmpinarea depusă la primul termen de judecată, pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş a susţinut că reclamanta are neefectuate doar 19 zile de concediu aferent anului 2006 ( fila 7 fond ).
Ulterior, prin adresa nr. 13491/12 decembrie 2008, acelaşi pârât arată că reclamantei i-au rămas neefectuate 21 zile de concediu de odihnă pentru anul 2005 şi 34 de zile pentru anul 2006, solicitând totodată instanţei să i se comunice în ce constau „neconcordanţele” semnalate prin adresa emisă după termenul de judecată din 20 noiembrie 2008. ( filele 47, 55 dosar fond).
Date fiind informaţiile contradictorii furnizate de pârâtul angajator, prima instanţă era datoare, în virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, să procedeze din oficiu la completarea probatoriului, eventual prin depunerea statelor de plată sau a fişelor de prezenţă, precum şi prin solicitarea de lămuriri suplimentare faţă de situaţia prezentată în cuprinsul întâmpinării.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că şi sub aspectul modului de soluţionare a cererii principale sunt incidente prevederile art. 312 alin.5, teza întâi Cod procedură civilă, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, a admis recursurile deduse judecăţii şi a casat integral hotărârea atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe, pentru a proceda conform celor de mai sus.
