Decizia de concediere în care cel vizat de aceasta era în concediu de odihnă încalcă interdicţia stabilită de dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. h) C.muncii, potrivit cărora concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă.
Nu prezintă nicio relevanţă data la care decizia de concediere a fost adusă la cunoştinţa salariatului, în contextul în care validitatea emiterii unui act juridic, inclusiv a deciziei de concediere, se analizează în raport de condiţii anterioare sau concomitente încheierii acesteia, iar nu ulterioare.
Cu alte cuvinte, validitatea măsurii desfacerii contractului de muncă se analizează în raport cu data la care s-a dispus, chiar dacă, faţă de salariat, efectele ei se produc, prin voinţa legiuitorului, numai de la data comunicării, aşa cum statuează art. 77 C.muncii.
Secţia I civilă, Decizia nr. 4196 din 8 octombrie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 20.07.2011 reclamantul B.I. a chemat în judecată pârâta S.N.T.F.M. SA și a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 3A1/8/2059/06.06.2011 ca fiind nelegală, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în principal, și în subsidiar, obligarea pârâtei la plata salariilor compensatorii în sumă de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni.
La data de 25.06.2012, prin sentința civilă nr. 7280/25.06.2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța soluția menționată, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Pârâta a emis la data de 6.06.2011 decizia de concediere nr. 3A1/8/2059 prin care a decis că începând cu data de 8.07.2011 contractul individual de muncă al reclamantului, care a avut funcția de RTV în cadrul punctului de revizie Turda, încetează din inițiativa angajatorului pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective conform art. 65 alin. (1) C.muncii republicat. Perioada 9.06.2011 – 7.07.2011, respectiv 20 de zile lucrătoare, constituie preaviz acordat în conformitate cu prevederile art. 75 din același cod.
După cum se poate observa, decizia a fost emisă la data de 6.06.2011, termenul de preaviz a fost acordat începând cu data de 9.06.2011, până la data de 7.07.2011, respectiv 20 zile lucrătoare și a produs efecte începând cu data de 8.07.2011.
Prin urmare, susținerile reclamantului că această decizie este nelegală sub aspectul nerespectării dreptului de preaviz și al nerespectării prevederilor legale cu privire la interzicerea concedierilor în perioada incapacității temporare de muncă sunt nefondate, deoarece această incapacitate a încetat la data acordării preavizului și la data producerii efectelor deciziei de concediere, fiind conformă cu prevederile art. 76 și art. 60 C.muncii republicat.
Deoarece această decizie de concediere este legală, instanța nu poate repune părțile în situația anterioară emiterii deciziei de concediere și nici nu poate obliga pârâta la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, așa cum prevede art. 80 alin. (1) și (2) C.muncii republicat.
Potrivit statului de funcții existent anterior și ulterior datei emiterii deciziei de concediere și programului de restructurare și reorganizare la nivelul pârâtei, punctul de revizie vagoane Turda în care reclamantul și-a desfășurat activitatea a fost desființat și tot personalul acestui punct de revizie a fost concediat.
Fiind vorba despre o concediere colectivă, instanța a constatat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește informarea, consultarea și notificarea acestei măsuri atât organizațiilor sindicale, cât și A.J.O.F.M. Cluj și nu a mai fost cazul să precizeze și să respecte niște criterii de prioritate la disponibilizare.
Decizia contestată prevede acordarea salariilor compensatorii în sumă de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni și nu există dovada refuzului acordării acestora de către pârâtă, astfel că cererea subsidiară a reclamantului urmează să fie respinsă.
De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., privind acordarea cheltuielilor de judecată.
în termen legal, a declarat recurs reclamantul B.I., solicitând admiterea contestației, anularea deciziei de concediere nr. 3A1/8/2059 din data de 6.06.2011, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurentul, în temeiul art. 80 alin. (1) C.muncii, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Susține recurentul reclamant că în cuprinsul deciziei de concediere nr. 3Al/8/2059, despre care a luat cunoștință la data de 8.07.2011, s-a reținut în mod eronat că în calitate de revizor tehnic vagoane și-a desfășurat activitatea în cadrul Punctului de lucru Turda, deși din condica de prezență, foaia colectivă de prezență, graficul programărilor pentru concediul de odihnă, rezultă că și-a desfășurat activitatea în Punctul de lucru Câmpia Turzii.
Menționează că nu a beneficiat de perioada de preaviz, întrucât i-a fost comunicată decizia privind desfacerea contractului de muncă la data de 8.07.2011, prin fax, la sediul unității, astfel că aceasta este lovită de nulitate, ca urmare a faptului că încalcă prevederile art. 75 alin. (1) C.muncii.
în art. 1 din decizia contestată nr. 3Al/8/2059/06.06.2011 se prevede că „perioada 9.06.2011 – 7.07.2011, respectiv 20 de zile lucrătoare, constituie preaviz acordat în conformitate cu prevederile art. 75 C.muncii”, cu toate că în data de 9.06.2011 era în concediu legal de odihnă, aflându-se la București, în vederea susținerii unor examene în cadrul unor cursuri postuniversitare, astfel că termenul de preaviz nu putea să curgă din 9.06.2011.
Conform graficului privind programarea concediului de odihnă aferent anului 2011, luna iunie, reclamantul recurent era programat de către șeful din punctul de lucru Câmpia Turzii să efectueze 21 de zile de concediu de odihnă în perioada 1.06.2011 – 30.06.2011.
Apreciază ca fiind de rea-credință conduita societății pârâte care a menționat în condica de prezență că în data de 9.06.2011 se afla în tură liberă (compensare), deși nu a avut loc nicio înțelegere în acest sens cu șeful de tură, cu atât mai mult cu cât aceasta cunoștea că se afla în efectuarea concediului de odihnă programat.
Nereale sunt și afirmațiile societății pârâte privitor la refuzul de a primi o copie a deciziei de concediere, în contextul în care aceasta i-a fost comunicată prin fax, la unitate, la data de 8.07.2011, iar nu anterior. Invocă, de asemenea, o serie de inadvertențe privitoare la comunicarea deciziei contestate, subliniind totodată că nu exista posibilitatea de a refuza primirea deciziei în mod personal deoarece se afla în efectuarea concediului de odihnă, iar pe condica de prezență intimata a consemnat că se afla în tura liberă de serviciu (compensare).
în mod greșit a reținut prima instanță că la data emiterii deciziei de concediere se afla în concediu de boală, deși acest aspect nu a fost invocat niciodată, pe parcursul procesului reclamantul recurent susținând în mod constant că se afla în concediu de odihnă.
Nu subzistă temeiul concedierii, respectiv desființarea postului ocupat ca urmare a desființării unității din Turda, câtă vreme reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru din Câmpia Turzii, unde continuă să se desfășoare activitate de revizie tehnică.
Astfel, la răspunsul la întrebarea nr. 13 din interogatoriu, intimata recunoaște că la punctual de lucru din Câmpia Turzii se desfășoară activitate de revizie tehnică, astfel că reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior disponibilizării este posibilă.
Totodată, în răspunsul dat de intimată la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, aceasta recunoaște că foaia de prezență (pontaj) se completează de către conducătorul locului de muncă (șef de tură) unde își desfășura reclamantul recurent activitatea, în tura respectivă. Din foile de prezență (pontaj) pe care intimata le-a înaintat la dosar, rezultă că acesta a desfășurat activitate în punctul de lucru din Câmpia Turzii și niciodată în punctul de lucru din Turda.
Intimata nu și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește informarea, consultarea și notificarea disponibilizării atât organizațiilor sindicale, cât și A.J.O.F.M. Cluj.
Astfel, notificarea prevăzută de textul art. 72 alin. (1) C.muncii a fost înregistrată la ITM la data de 9.05.2011, așa cum rezultă din înscrisul depus de intimate. Decizia de concediere atacată a fost emisă la data de 6.06.2011, cu nerespectarea termenului imperativ de minim 30 de zile.
între data înregistrării notificării prevăzute de art. 72 alin. (1) C.muncii republicat și data emiterii deciziei de concediere au trecut doar 28 de zile, și nu minim 30 de zile, ceea ce justifică anularea deciziei de concediere emisă de intimată.
Prin întâmpinarea formulată, SNTFM SA a solicitat respingerea recursului formulat.
Consideră că în mod just instanța de fond a reținut că societatea și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește informarea, consultarea și notificarea măsurii de concediere colectivă atât organizațiilor sindicale, cât și AJOFM în termenul legal, precum și inutilitatea aplicării criteriilor de departajare, în condițiile în care tot personalul subunității a fost concediat.
Reclamantul a fost angajat la Revizia de Vagoane Turda și își desfășura activitatea pe raza de competență a acesteia, Revizia de Vagoane Câmpia Turzii aparținând de Turda.
Reclamantul este în eroare în ceea ce privește respectarea termenului de preaviz de 20 de zile, prevăzut de art. 75 C.muncii. Astfel cum rezultă din decizia de concediere, aceasta își produce efecte începând cu data de 8.07.2012, iar data de comunicare a deciziei de concediere este 9.06.2011, dată la care contestatorul a refuzat primirea deciziei de concediere, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 1/100/2011, întocmit de șeful Reviziei de Vagoane Turda. Procesul-verbal încheiat ca urmare a refuzului contestatorului de a primi decizia de concediere a fost întocmit în prezența a 2 martori de către șeful de revizie. în urma refuzului de primire, decizia de concediere a fost comunicată și prin poștă, tot la data de 9.06.2011, iar după avizare și reavizare, aceasta a fost restituită societății la data de 22.06.2011, astfel că au fost respectate prevederile art. 252 C.muncii privind comunicarea deciziei.
în data de 9.06.2011 reclamantul recurent nu se afla în concediu de odihnă, fapt dovedit cu condica de prezență și cu pontajele anexate la dosarul cauzei.
Prin adeverința dată de instituția de învățământ se adeverește eventual că reclamantul a urmat cursurile Universității Politehnice București și nicidecum că în data de 9.06.2011 contestatorul se afla în București.
Motivul care a stat la baza concedierii reclamantului este real și serios.
Recursul este fondat.
Un prim aspect ce se impune a fi lămurit în cauză este cel referitor la determinarea locului de muncă în care era încadrat reclamantul la data la care acesta a fost concediat.
Contrar alegațiilor reclamantului recurent, Curtea constată că acesta a fost angajat la Revizia de Vagoane Turda, devenită în urma reorganizării societății Punct Revizie Vagoane Turda arondat Reviziei de Vagoane Dej Triaj și își desfășura activitatea pe raza de competență a acesteia.
Astfel, potrivit contractului individual de muncă nr. 168/410/01.10.1998 reclamantul recurent a fost angajat de S.N.T.F.M. Sucursala Brașov, iar în cursul anului 2008 s-a transferat de la Sucursala Brașov la Revizia de Vagoane Turda, potrivit actului adițional la contractul de muncă nr. I.B/592/05.05.2008. în anul 2010, s-a întocmit un nou act adițional nr. 4A1/8292/01.11.2010 prin care a fost modificat salariul de încadrare al reclamantului recurent și denumirea subunității în urma reorganizării societății. Astfel ca „loc al muncii” s-a indicat SNTFM CFR Marfă SA, Sucursala Transilvania – subunitatea Reviziei de Vagoane Dej Triaj – Punct Revizie Vagoane Turda. în urma reorganizării societății, Punctul Revizie Vagoane Turda a fost desființat.
Este adevărat că mențiunile din condica de prezență, respectiv foaia colectivă de prezență, graficul programărilor pentru concediul de odihnă conduc la ideea că reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea la Punctul de lucru Câmpia Turzii din cadrul Reviziei de Vagoane Dej, însă aceste aspecte nu sunt de natură să confere instanței o altă perspectivă asupra cauzei, în lipsa unui act adițional la contractul individual de muncă. Aceasta cu atât mai mult cu cât din răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, necontestat, rezultă că foaia de colectivă de prezență (pontajul) se completa de către conducătorul locului de muncă (șeful de tură) de unde se desfășura activitatea în tura respectivă.
în măsura în care s-ar valida raționamentul reclamantului recurent, s-ar ajunge la situația în care locul de muncă al acestuia să sufere modificări permanente, în funcție de locația în care acesta își desfășura activitatea în mod efectiv într-o anumită tură, ceea ce ar contraveni principiilor care guvernează modificarea contractului individual de muncă.
De altfel, documentația de la dosar confirmă faptul că în perioada de referință reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea pe raza de competență a Reviziei de Vagoane Dej, ca unitate gestionară fie pentru Postul Revizie Vagoane Cluj-Napoca Est, pentru turele din 23.04.2010, 31.03.2011, 7.04.2011, 8.04.2011, 10/11.04.2011, 12.04.2011, 13/14.04.2011, 15.04.2011 etc., fie Stația Poieni pentru turele din 22.04.2011, 27.04.2011, 1.05.2011 etc.
în ceea ce privește decizia contestată nr. 3A1/8/2059/06.06.2011, Curtea opinează că aceasta este lovită de nulitate absolută, câtă vreme aceasta nu corespunde cerințelor impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 75 coroborate cu art. 60 alin. (1) lit. h) C.muncii.
Astfel, observă că decizia de concediere a fost emisă la data de 6.06.2011, zi în care, conform condicii de prezență, reclamantul recurent era în concediu de odihnă. Or, prin dispozițiile art. 60 alin. (1) lit. h) C.muncii, legiuitorul a instituit interdicția potrivit căreia concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă.
Nu prezintă nicio relevanță data la care decizia de concediere a fost adusă la cunoștința salariatului, în contextul în care validitatea emiterii unui act juridic, deci inclusiv a deciziei de concediere, se analizează în raport de condiții anterioare sau concomitente încheierii acesteia, iar nu ulterioare.
Cu alte cuvinte, validitatea măsurii desfacerii contractului de muncă se analizează în raport cu data la care s-a dispus, în cauza de față, 6.06.2011, dată la care reclamantul se afla în concediu de odihnă, chiar dacă, față de salariat, efectele ei se produc, prin voința legiuitorului, numai de la data comunicării, așa cum statuează art. 77 C.muncii.
Constatând nelegalitatea deciziei de concediere din perspectiva expusă, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite recursul și va modifica în totalitate sentința atacată, în sensul că va dispune anularea deciziei de concediere nr. 3A1/8/2059/06.06.2011 și reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior.
în baza art. 80 alin. (1) C.muncii va obliga societatea pârâtă la plata în favoarea reclamantului de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii până la data reintegrării efective.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C.proc.civ. societatea pârâtă va fi obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4.873,36 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând contravaloarea transportului la instanță.
(Judecător Daniela Griga)
