Neluarea măsurilor legale privind protecţia muncii. Ucidere din culpă
Legea nr. 90/1996, art. 18 alin. (1) lit. a), art. 35
Directorul general al societăţii, având atribuţii în organizarea procesului de muncă, coordonarea şi supravegherea lucrărilor de execuţie a unui şanţ de canalizare efectuat de angajaţii firmei, trebuia să ia măsuri de protecţie a muncii, conform art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/1996, respectiv de sprijinire a pereţilor şanţului, prin neîndeplinirea acestei obligaţii creându-se un pericol iminent de accidentare care, în situaţia concretă, a dus la producerea rezultatului socialmente periculos, prin prăbuşirea şanţului şi accidentarea mortală a unei persoane.
C.A. Alba lulia, s. confl. muncă şi asig. soc., decizia civilă nr. 284/R din 22 mai 2008, în Jurindex
Prin sentinţa penală nr. 549/2007, pronunţată de Judecătoria Alba lulia, a fost condamnat inculpatul O.G.N. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea în concurs a infracţiunii de neluare a măsurilor legale privind protecţia muncii, prevăzute de art. 35 din Legea nr. 90/1996, respectiv cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi a infracţiunii de ucidcre din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) C. pen. în baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, ce constituie termen de încercare. S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL la plata de despăgubiri civile către părţile civile N.E. şi U.N., precum şi la plata de despăgubiri civile eşalonate în favoarea minorilor N.S.B. şi N.F.N. S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut ca stare de fapt că inculpatul în calitate de director general al SC K. SRL cu atribuţii în organizarea procesului de muncă, coordonarea şi supravegherea lucrărilor de execuţie a unui şanţ de canalizare efectuat de angajaţii firmei, în localitatea Ţ., nu a luat măsurile de protecţie a
muncii, conform prevederilor art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/1996, respectiv de sprijinire a pereţilor şanţului, creându-se astfel un pericol iminent de accidentare şi care în situaţia concretă, respectiv la data de 15 septembrie 2005 a dus la producerea rezultatului socialmente periculos, prin prăbuşirea şanţului şi accidentarea mortală a numitului N.F.
In drept, s-a reţinut că faptele inculpatului aşa cum au fost descrise şi dovedite cu probele administrate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de neluare a măsurilor legale privind protecţia muncii, prevăzute de art. 35 din Legea nr. 90/1996, republicată şi de ucidere
din culpă, prevăzute de art. 178 alin. (1), (2) C. pen. In baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închi-
sorii, conform criteriilor prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) In privinţa modalităţii de a pedepsei, apreciindu-se că scopul acesteia poate fi atins chiar fară executare, s-a făcut aplicarea art. 81, art. 82 C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei a fost antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatului şi a socictăţii SC K. SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente, dispunându-se obligarea acestora în solidar la plata de despăgubiri civile în favoarea părţilor civile N.E. şi U.N. şi la plata de despăgubiri civile eşalonate în favoarea minorelor N.S.B. şi N.F.N.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termenul legal prevăzut de lege inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie. In expunerea motivelor de apel se relevă în esenţă, că în mod greşit a fost condamnat de instanţa fondului şi obligat la despăgubiri civile, deoarece faptele reţinute în sarcina sa nu există, el
îndeplinindu-şi toate atribuţiile de serviciu. In subsidiar, se relevă că pedepsele aplicate de instanţa fondului sunt prea mari şi că în raport de dispoziţiile art. 74-76 C. pen. se impune reducerea acestora.
Prin decizia penală nr. 34/A/2008, pronunţată de Tribunalul Alba, s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, iar în temeiul art. 192 alin. (2) şi art. 193 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi de partea civilă. Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei instanţa de fond a reţinut-o temeinică stare de fapt şi a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor săvârşite de inculpat. Astfel, din coroborarea probatoriului administrat în cauză, procesul-verbal de constatare a infracţiunilor, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, dosarul cercetării efectuate de către inspectorii de muncă din cadrul
I.T.M. A, raportul medico-legal de autopsie, declaraţiile martorilor
D.G, T.J., O.E.O., O.E., O.G şi O.U., rezultă următoarele:
Victima N.F. lucra în calitate de muncitor la SC K. SRL, societate
al cărei director general este inculpatul. In această calitate, inculpatul avea atribuţii de administrare, organizare a procesului de muncă şi de coordonare a lucrărilor de execuţie contractate de societate cu terţe persoane şi efectuate de către angajaţii firmei, la diferite puncte de lucru.
In data de 1 august 2005 între SC K. SRL condusă de inculpat şi SC F. SRL AI, administrată de către numitul O.E.O. s-a încheiat un contract de prestări servicii, prima societate în calitate de prestator, a doua în calitate de beneficiar. Conform acestui contract, cele două societăţi au stabilit că în cadrul efectuării lucrărilor la canalizarea Ş.E.J.Ţ., SC F. SRL să asigure săparea canalului şi nisip, precum şi să asigure utilajele de lucru la introducerea nisipului, iar societatea condusă de inculpat să asigure măsurarea şi asistenţa topografică, muncitorii pentru nivelarea nisipului pe şanţul de canalizare, introducerea conductei de canalizare, fixarea găurilor de cămine, nivelarea nisipului peste conducta de canalizare şi săpătura manuală unde este cazul. Conform contractului, lucrările ce reveneau în sarcina SC F. SRL erau executate de către angajatul O.E. cu un utilaj tip excavator, iar lucrările ce reveneau în sarcina SC K. SRL erau executate de muncitorii acesteia D.G, T.J., O.E., O.U. şi N.F.
In data de 15 septembrie 2005, în jurul orelor 18,00, lucrările de canalizare se efectuau în aproprierea unui capăt de pod, şanţul având o adâncime de 3,5 m. Inculpatul, prin prisma atribuţiilor ce-i reveneau în calitate de director, trebuia să ia măsurile necesare de sprijinire a pereţilor şanţului de canalizare cu un scut de protecţie (conform măsurilor de protecţie a muncii prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/1996). Or, inculpatul nu a luat aceste măsuri, astfel că pământul din peretele drept al şanţului s-a prăbuşit, surprinzându-1 şi accidentându-1 mortal pe numitul N.F.
Fiind dovedită existenţa faptelor şi săvârşirea acestora de către inculpat (susţinerile sale că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu fiind infirmate de probele administrate şi mai sus-menţionate) în mod corect instanţa fondului a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen., aplicându-i pedepse conform criteriilor prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi menite să contribuie la realizarea scopului educativ şi coercitiv prevăzut de art. 52 C. pen.
(în speţă neimpunându-se rcducerea pedepselor aşa cum nefondat solicită inculpatul).
Sub aspectul laturii civile a cauzei, dată fiind soluţia de condamnare a inculpatului, în mod corect instanţa fondului a antrenat răspunderea civilă delictuală a acestuia şi a societăţii SC K. SRL în calitate de parte responsabilă civilmente, dispunând obligarea în solidar la plata de daune morale în favoarea mamei şi respectiv a fostei soţii a victimei pentru suferinţa pricinuită prin pierderea fiului şi respectiv tatălui minorelor N.S. şi N.F., precum şi la plata de despăgubiri civile eşalonate în favoarea celor două minore ale defunctului.
împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs inculpatul. Recursul a fost declarat în termen.
Instanţele au administrat probatoriul necesar elucidării laturii obiective şi subiective a cauzei reţinând corect starea de fapt din care rezultă că inculpatul nu a luat măsurile de protecţie a muncii, respectiv de sprijinire a pereţilor şanţului, împrejurare care a creat un pericol iminent de accidentare, determinând, la 15 septembrie 2005, la prăbuşirea pereţilor şanţului şi accidcntarea mortală a numitului N.F.
Raportat la starea de fapt, instanţele au făcut o justă încadrare juridică a faptei, potrivit art. 35 din Legea nr. 90/1996 cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi art. 178 alin. (1), (2) C. pen., constatând că infracţiunile sunt în concurs real, precum şi o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.
In cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, iar cuantumul despăgubirilor a fost just individualizat.
