C. muncii, art. 10, art. 294
Noţiunea de salariat cu funcţie de conducere este definită prin dispoziţiile art. 294 C. muncii. Recursul prin care unitatea pârâtă susţine că acela care a acordat mandatul pentru exercitarea unei funcţii de conducere îl poate şi revoca este nefondat, în lipsa unor
probe clare care să ateste numirea în funcţie a salariatului pe bază de mandat.
C.A. Alba lulia, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale,
decizia civilă nr. 490 din 5 mai 2009, Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 1107/LM din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, s-a admis în parte acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul E.F.J. împotriva pârâtei SC V. Mecanică Orăştie SA şi, pc cale de consecinţă: s-a anulat decizia nr. 34 din 2 iulie 2007 şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru funcţia de director tehnic, pe perioada 2 iulie 2007 – 17 septembrie 2007.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a reţinut, după examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, că decizia a cărei anulare se solicită prin cererca introductivă de instanţă este nelegală, dcoarecc această măsură cu caracter disciplinar prevăzută la art. 264 alin. (1) lit. a) C. muncii nu putea fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile art. 267 C. muncii. Cum pârâta, în calitatea sa de angajator, nu a dovedit îndeplinirea acestei proceduri prealabile, deşi avea această obligaţie, conform art. 287 C. muncii, şi nici faptul că reclamantul a fost numit în funcţie conform Legii nr. 31/1990, republicată, instanţa de fond a apreciat că acţiunea în conflict de drepturi este întemeiată sub acest aspect.
împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat recurs în termenul de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificare ei, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii. Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., precum şi din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că prezentul recurs este nefondat, pentru considerentele următoare:
Prin decizia nr. 34 din 2 iulie 2007, emisă de conducerea societăţii pârâte, s-a dispus, începând cu data de 2 iulie 2007, revocarea reclamantului din funcţia de director tehnic al acestei unităţi şi numirea sa pe postul de tehnolog. Susţinerile recurcntei, potrivit cărora intimatul-recla-mant a ocupat funcţia de director tehnic în baza unui mandat emis în condiţiile Legii nr. 31/1990, republicată, sunt infirmate de probele administrate în cauză, rcspectiv de decizia nr. 55/2006 de numire în funcţie, dovada plăţii salariului reclamantului pe luna februarie şi
organigrama unităţii. In plus, art. 294 C. muncii defineşte salariatul cu funcţie de conducere, motiv pentru care, în lipsa unor probe clare care
să ateste numirea în funcţie a reclamantului pc bază de mandat, nu poate fi reţinută, aşa cum corect a apreciat şi prima instanţă.
