Codul Muncii: art.247;
Legea nr.130/1996: art.11;
C.C.M. pe anii 2007-2008: art.64
Contractele colective de muncă încheiate la nivel naţional sau la nivel de ramură ori grup se aplică, potrivit art.11 alin.1lit.b din Legea nr.130/1996, tuturor salariaţilor care fac parte din acel grup, astfel că instanţa era datoare să verifice existenţa şi aplicabilitatea CCM la nivel superior în cazul în care nu exista un contract colectiv de muncă în vigoare, la nivel de unitate.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 898/06 septembrie 2010.
Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr.3999/85/2009, reclamantul S.T.P.Î. I. Sibiu în numele şi pentru membrii de sindicat a chemat în judecată pârâţii S.N.T.F. Marfă „C.F.R. Marfă” S.A şi SNTFM – „C.F.R. Marfă” S.A.- Suc. solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:
– să fie obligaţi pârâţii în solidar să plătească fiecăruia dintre membrii de sindicat enumeraţi mai sus, prima cu ocazia sărbătorilor de Paşti -19 aprilie pentru anul 2009, actualizată în raport cu rata inflaţiei la data plăţii precum şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, pentru anul 2009, membrii de sindicat-angajaţi ai pârâtei, nu au primit cu ocazia sărbătorilor de Paşti un ajutor material al cărui cuantum trebuia stabilit de consiliul de administraţiei la cel puţin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, astfel cum era prevăzut în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008.
În drept se invocă art. 64 din C.C.M pe anii 2007-2008.
Pârâta SNTFM „CFR Marfă” S.A–Suc. Braşov a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei capacităţii procesual pasive şi susţinând că sucursalele nu au personalitate juridică şi că în toate litigiile izvorâte din activitatea sucursalelor, capacitatea procesuală pasivă aparţine societăţii S.N.T.F.N. C.F.R. Marfă S.A. Braşov.
Pârâta S.N.T.F. C.F.R. Marfă S.A Bucureşti a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al organizaţiei sindicale şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi susţinând că în prezenta cauză au calitate de reclamanţi salariaţi, membrii de sindicat reprezentaţi şi nu organizaţia sindicală care acţionează în numele membrilor săi şi că potrivit procesului verbal din 03.06.2009, în urma discuţiilor purtate între federaţiile sindicale şi C.F.R. Marfă, în perioada 02.-03.2009, pentru încheierea unui contract colectiv de muncă la nivelul SNTFM- CFR Marfă S.A, prevederile art.64 alin.1 şi 2 din CCM pe anul 2009/2010 privind prima de Paşti se aplică începând cu 1.01.2010, astfel că se arată, în continuare, la data promovării acţiunii temeiul juridic este CCM pe anul 2009/2010 şi nu C.C.M pe anul 2007/2008.
În drept se invocă art.977 şi urm C. Civil şi Legea nr.54/2003 precum şi CCM pe anul 2009/2010.
Prin sentinţa civilă nr. 321/25.03.2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr.3999/85/2009 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a SNTFM- „CFR. Marfă” SA- Sucursala Braşov.
S-a respins excepţia calităţii de reprezentare a organizaţiei sindicale şi excepţia inadmisibilităţii.
S-a respins acţiunea de dreptul muncii formulată de reclamantul S.T.P.Î.I. Sibiu, în numele şi pentru membrii de sindicat (…) în contradictoriu cu pârâţii S.N.T.F.M.C.F.R. Marfă S.A. Bucureşti şi SNTFM „C.F.R. Marfă” S.A.- Suc. Braşov.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, următoarele:
– excepţia lipsei calităţii de reprezentant al organizaţiei sindicale este neîntemeiată deoarece acţiunea a fost formulată de organizaţia sindicală în numele şi pentru membrii săi de sindicat, conform art. 28 din Legea nr. 54/2003;
– excepţia inadmisibilităţii cererii este neîntemeiată, deoarece obiectul cauzei îl reprezintă plata unei prime prevăzute în CCM, lipsa unui contract colectiv de muncă pe perioada solicitată în acţiune neducând la inadmisibilitatea unei acţiunii, ci eventual la netemeinicia acesteia;
– pe fondul cauzei, s-a constatat că pretenţiile reclamanţilor sunt lipsite de orice suport legal întrucât în perioada ian.2009-04.06.2009 societatea nu a mai avut încheiat nici un contract colectiv de muncă, iar conform procesului verbal din 03.06.2009 semnat şi de reprezentanţii sindicatului ce a stat la baza încheierii CCM pe anii 2009/2010 s-a prevăzut că art. 64 alin.1 şi 2 CCM se modifică în sensul că prevederile acestuia ce vizează plata unor ajutoare materiale, prime şi prima de Paşti se aplică începând cu ianuarie 2010.
În atare situaţie, prima instanţă constatând că sunt incidente cauzei clauzele CCM pe anul 2009-2010 şi nu cele invocate de reclamanţi privind CCM pe anii 2007-2008, a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtei S.N.T.F.M C.F.R. Marfă S.A ca lipsită de suport legal, iar faţă de pârâta S.N.T.F.M. CFR. Marfă S.A- Sucursala Braşov pentru lipsa calităţii procesual pasive.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, recurs, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999, reclamantul S.T.P.Î.I. Sibiu, în numele şi pentru membrii de sindicat, solicitând admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamant a criticat sentinţa atacată sub următoarele aspecte: 1) disjungerea acţiunii este măsură nejustificată întrucât susţine recurentul în cauză sunt incidente instituţia coparticipării procesuale şi cea a prorogării de competenţă; 2) în mod greşit prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate de SNTFM CFR Marfă S.A. – Sucursala Braşov, deoarece conform procurii judiciare ataşate la dosar directorul acesteia este împuternicit să reprezinte societatea în faţa instanţelor judecătoreşti iar sucursala are organe proprii de conducere; 3)sub aspectul fondului pricinii, arătă că drepturile salariale solicitate s-au bazat pe prevederile CCM 2007/2008 prelungit prin act adiţional până la data înregistrării CCM 2009/2010 – respectiv data de 04.06.2009 şi că drepturile salariale în litigiu au devenit scadente la data de 19.04.2009, deci anterior datei de 4.06.2009.
A arătat că dispoziţiile CCM 2009-2010 nu pot produce efecte retroactiv şi că în cauză sunt aplicabile, conform art.274 Codul Muncii, prevederile CCM la nivel de grup de unităţi din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adiţional nr.370/20.06.2008, pentru încă 48 de luni şi că la art.71 se prevede acordarea acestui drept.
În drept, a invocat art.304 pct. 7,8,9 C.pr.civ, art.304 indice 1 C.pr.civ., Legea nr.53/2003.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, intimata S.N.T.F.M. CFR. Marfă S.A – Sucursala Braşov a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate deoarece sucursala nu are personalitate juridică potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.31/1990, şi prin urmare nici capacitate sau calitate procesuală.
Prin întâmpinarea depusă de intimata S.N.T.F.M C.F.R. Marfă S.A Bucureşti se solicită respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că recurentul interpretează greşit dispoziţiile art. 64 din CCM, care avea în vedere posibilitatea acordării ajutoarelor materiale în baza unei hotărâri a Consiliului de Administraţiei şi nu obligativitatea acestora, iar existenţa aprobării şi stabilirii cuantumului de către CA al societăţii este o condiţie obligatorie, neîndeplinirea acestei atrăgând inexistenţa dreptului însuşi.
Intimata a mai susţinut că ajutorul pentru sărbătorile de Paşte nu este un drept stabilit de părţi în contractul individual de muncă, ci reprezintă un ajutor social, de care salariatul poate beneficia din partea societăţii, cu condiţia ca societatea să poată din punct de vedere financiar.
În fine, intimata a arătat că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect legea deoarece actul adiţional nr.2093/08.04.2008 prelungea valabilitatea CCMU încheiat în anul 2007 până la 31.12.2008, astfel încât în perioada 01.01.2009-04.06.2009 nu a existat C.C.M. încheiat la nivel de unitate, iar prin procesul verbal încheiat la data de 03.06.2009 a fost încheiat un nou CCM pe anul 2009/2010 prin care drepturile pe care le solicită reclamanţii nu se acordă pentru anul 2009, ci începând cu 1.01.2010.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reţinut următoarele:
Referitor la critica privind disjungerea cauzelor cu acelaşi obiect dar cu reclamanţi diferiţi, instanţa de control judiciar a constatat că nu poate fi primită deoarece instanţa de fond în vederea unei bune administrării a justiţiei şi având în vedere numărul mare de reclamanţi a uzat, în mod corect, de prevederile art.165 Cod procedură civilă.
Celelalte aspecte critice invocate de către reclamant s-au constatat, însă, ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente:
În ce priveşte modul de soluţionare a excepţii lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M. CFR. Marfă S.A – Sucursala Braşov, curtea a constatat din actele şi lucrările dosarului, respectiv din cuprinsul cărţilor de muncă depuse în xerocopie la dosarul cauzei, că Sucursala Braşov are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece reprezintă locul de muncă al membrilor de sindicat-reprezentaţi în cauză de reclamantul sindicat, respectiv este unitatea cu personalitate juridică şi organe proprii de conducere, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea aceşti salariaţi şi care efectuează înscrierile în carnetele lor de muncă, în calitate de angajator.
Faptul că pârâta S.N.T.F.M C.F.R. Marfă S.A Bucureşti este for tutelar al sucursalei, nu duce la concluzia că această parte pârâtă nu are calitate procesuală pasivă şi că în cauză angajator este doar S.N.T.F.M C.F.R. Marfă S.A Bucureşti, aşa cum greşit a reţinut prima instanţă.
Referitor la obiectul acţiunii de faţă , care îl constituie acordarea primei de Paşte aferentă anului 2009, se constată că, în conformitate cu dispoziţiile art.64 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii pârâte – SC CFR IRLU pentru anii 2007-2008, „în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariaţii vor beneficia, cu ocazia sărbătorii de Paşti, de un ajutor material, stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare.
C.C.M. la nivel de grup de unităţi pe anii 2006-2008 a fost prelungit prin actul adiţional nr.370/20.06.2008 pentru încă 48 de luni, perioadă în care părţile semnatare să înceapă negocierile pentru noul contract colectiv de muncă.
CCM pentru anii 2009/2010 a fost înregistrat la DMPSM Bucureşti sub nr. 2584 la data de 04.06.2009, iar conform dispoziţiilor art. 24 alin.3 din Legea nr. 130/1996 contractele colective se aplică de la data înregistrării.
Este adevărat că în procesul verbal din 03.06.2009, încheiat cu ocazia discuţiilor purtate pentru încheierea acestui nou contract colectiv există prevederea că ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paşte se acordă începând cu 01.01.2010, dar dreptul aferent anului 2009 era deja născut – (19.04.2009), iar clauza contractuală nu poate să retroactiveze.
Problema juridică care se ridică în cauză este referitoare la dispoziţiile aplicabile pentru perioada între data încetării vechiului contract colectiv şi data de 04.06.2009- data intrării în vigoare a noului contract colectiv.
Pentru această perioadă când la nivelul unităţii intimate nu exista o reglementare proprie, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că pretenţiile reclamanţilor nu îşi au suport legal deoarece pe acea perioadă erau aplicabile dispoziţiile contractului colectiv la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior, iar dispoziţiile art.247 Codul Muncii cuprind o dispoziţie expresă în acest sens „ în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă se aplică contractul colectiv de muncă la nivel superior”.
Deci, nu se poate susţine că pentru perioada în discuţie ar exista un vid contractual între părţi, câtă vreme contractele colective de muncă încheiate la nivel naţional sau la nivel de ramură ori grup se aplică, potrivit art.11 alin.1lit.b din Legea nr.130/1996, tuturor salariaţilor care fac parte din acel grup, astfel că instanţa era datoare să verifice existenţa şi aplicabilitatea CCM la nivel superior în cazul în care nu exista un contract colectiv de muncă în vigoare, la nivel de unitate.
Din actele depuse la dosar, reiese că la nivelul grupului de unităţi din transportul feroviar s-a încheiat contract colectiv de muncă pentru anii 2006-2008, care la art. 71 prevede dreptul la prima aferentă sărbătorilor de Paşti în cuantum stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare, într-o reglementare identică cu cea din CCM încheiat la nivel de unitate – CFR IRLU. Acest contract colectiv şi-a produs efectele pentru anii 2006-2008, însă prin act adiţional înregistrat la MMFES sub numărul 370/20.06.2008 s-a stabilit prelungirea efectelor contractului pentru încă 48 de luni începând cu data înregistrării actului adiţional, deci până în anul 2010.
Faţă de cele reţinute mai sus reiese că, pentru anul 2009, izvorul normativ al pretenţiilor reclamanţilor îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unităţi. Contractul încheiat la nivel de grup de unităţi era aplicabil unităţii pârâte în anul 2009, deoarece aceasta este semnatară a acestui contract – conform anexei 4, punct 3 la acesta. În concluzie, în calitate de semnatari ai acestui CCM, reclamanţilor şi pârâtei li se aplică clauzele contractuale ale acestuia.
Odată încheiat în condiţiile arătate, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţile semnatare, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 40 alin.1 lit.c din Codul Muncii angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă şi din contractele individuale de muncă.
Nu se poate reţine susţinerea intimatei în sensul că prin aceste prevederi legale s-a creat numai o posibilitate de acordare a acestui drept şi nu o obligaţie deoarece prevederile contractuale sunt ferme în acest sens folosindu-se termenul „… se va acorda salariaţilor un ajutor material stabilit cel puţin la nivelul clasei de salarizare; …”.
De asemenea faptul că nu există o hotărâre a Consiliului de administraţie al societăţii de acordare a acestui drept nu poate fi interpretat în sensul solicitat de intimată, ca echivalând cu inexistenţa dreptului, deoarece existenţa lui rezultă din clauza contractuală în discuţie, prin hotărâre putându-se eventual stabili cuantumul acestuia şi nicidecum acordarea sau neacordarea lui.
De altfel, cuantumul minim al acestui drept a fost negociat de părţi prin clauza contractuală în discuţie, aşa încât în lipsa unei atare hotărâri se va acorda acest cuantum. În fine, fiind un drept care îşi are o deplină reglementare legală şi contractuală, exerciţiul lui nu poate fi îngrădit de dificultăţile financiare ale societăţii, care şi-a asumat prin negocierea şi semnarea CCM această obligaţie (corelativă dreptului în litigiu).
Cât priveşte actualizarea sumelor, instanţa constată că potrivit art. 1084 Cod Civil, creditorul este îndreptăţit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât şi beneficiul de care a fost lipsit şi care, în speţa de faţă, constă în actualizarea sumei cu rata inflaţiei la data efectivă a plăţii.
Faţă de cele ce preced, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.1 coroborat cu art.304 punct 9 cod procedură civilă, cu aplicarea art.81 din Legea nr.168/1999 a admis ca fondat recursul de faţă şi a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M. „CFR Marfă” SA – Sucursala Braşov, admiterii acţiunii formulată de reclamant.
