Potrivit art.163 din Legea nr. 53/2003 „ (1) Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plata, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia nr. 524/12 mai 2008
Prin acţiunea de dreptul de muncii înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 5155/85/2007, reclamantul B.A.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. M.T. S.R.L. Sibiu, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite pe lunile aprilie şi mai 2007, precum şi a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă neefectuat pe anii 2006 şi 2007, a bonusului pentru lunile aprilie şi mai şi a garanţiilor ce i-au fost reţinute începând cu 16.10.2006 şi până la 11.05.2007.
În motivarea acţiunii sale reclamantul arată că pârâta refuză acordarea drepturilor salariale ce i se cuvin în baza contractul individual de muncă încheiat între părţi la data de 01.11.2006.
În drept sunt invocate dispoziţiile art. 161 alin.1 şi 4, 164 alin.1 şi 2, art. 264 alin.1, art. 267 alin. 1-4, art. 268 alin.1 şi 2 Codul Muncii, precum şi dispoziţiile C.I.M. la nivel de unitate.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea acţiunii, motivând că pârâtului i-au fost acordate toate drepturile salariale cuvenite; sens în care a depus fişa de cont pentru operaţii diverse, extrase din borderoul de plăţii, state de plată pe aprilie şi mai 2007, fişa postului.
Prin sentinţa civilă nr. 173/18.02.2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 5155/85/2007 s-a admis, în parte acţiunea formulată de reclamantul, B.A.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. M.T. S.R.L. Sibiu şi în consecinţă:
A fost obligată pârâta la plata sumei de 209 lei cu titlu de drepturi salariale restante aferente lunii aprilie 2007, la plata drepturilor salariale aferente lunii mai 2007, la compensarea în bani a concediului neefectuat în anii 2006, 2007 şi la restituirea sumelor reţinute cu titlu de garanţie în perioada 16.10.2006- 11.05.2007.
S-au respins celelalte cereri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada achitării sumelor justificate de reclamant, cu excepţia comisionului a cărei achitare a fost dovedită cu borderourile depuse la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs, pârâta S.C. M.T. S.R.L. Sibiu, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată introdusă de reclamantul B.A.A., ca fiind nefondată, nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că din documentele depuse la instanţa de fond rezultă că şi-a îndeplinit obligaţiile fată de fostul salariat, achitându-i drepturile salariale aferente lunii aprilie 2007 şi parţial luna mai 2007, precum şi zilele de concediu aferente anului 2007-2008, conform statelor de plată, iar cu referire la garanţia materială reţinută aceasta nu a fost solicitată de către reclamant.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală intimatul B.A.A. a solicitat menţinerea sentinţei dată de instanţa de fond, motivând că recurenta nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite, sens în care nu a semnat statul de plată.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă a constatat următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 39 din Legea nr. 53/2003 ( Codul Muncii) „ (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru depusă;…
Potrivit art.163 din aceeaşi lege „ (1) Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plata, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.
(2) Statele de plata, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhivează de către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.
Art.287 C.M. prevede ca sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depună dovezile în apărarea sa pana la prima zi de înfăţişare.
In ce priveşte probaţiunea plaţii salariului, aşa cum reiese din textul legal sus enunţat, presupune semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plaţii către salariatul îndreptăţit.
In acord cu aceste prevederi legale, instanţa de fond a determinat cuantumul drepturilor salariale cuvenite reclamantului B.A.A., fost angajat al intimatei recurente, prin analiza statelor de plata, aflate la dosarul cauzei, acestea nefiind semnate de angajat in perioada în discuţie, respectiv aprilie – mai 2007.
Singurul stat de plată semnat de intimat, depus la dosar vizează plata avansului de 200 lei aferent lunii aprilie 2007, sumă de care instanţa de fond a ţinut cont în determinarea drepturilor salariale cuvenite de reclamant pentru activitatea prestată în această perioadă, în baza contractului individual de muncă încheiat cu recurenta.
În acelaşi sens, în mod corect instanţa de fond a reţinut că angajatorul nu a făcut dovada achitării indemnizaţiei pentru concediu neefectuat aferent anului 2006- 2007, deoarece statul de plată din luna mai 2007, la care recurenta face trimitere, susţinând că această sumă a fost inclusă la rubrica” sporuri nepermanente” nu este semnat de către salariatul în cauză.
Cu referire la garanţia materiala, susţinerea recurentei se vizează a fi de asemenea nefondată, deoarece prin cererea înregistrată la angajator sub nr. 1069/05.11.2007 intimatul a solicitat lichidarea la zi, iar potrivit art. 16 din Legea nr. 22/1969 “ garanţia în numerar şi dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului sau de muncă sau la trecerea într-o funcţie pentru care nu se cere garanţie, în situaţia în care nu a cauzat o paguba sau când paguba a fost acoperită în întregime.…”Faţă de cele de mai sus, constatând ca motivele recurentei nu se regăsesc în cazurile de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă şi ca atare soluţia tribunalului este legala si temeinica, în conformitate cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă, coroborat cu art.82 din Legea 168/1999, curtea a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de pârâtă.
