– Codul muncii: art. 159 alin. 2, art. 238 alin. 2, art. 241 lit. d)
– Legea nr. 130/1996, art. 8 alin. 3
Angajatomi nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară şi nici într-un cuantum inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel naţional. Procedăndu-se în mod diferit, se încalcă dispoziţiile art. 238 alin. 2 din Codul muncii, respectiv art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 conform cărora contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
(Decizia nr. 2818/R din 7 decembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1001 din 13.04.2009 a Tribunalului Cluj s-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii F.G. ş a. împotriva pârâtei SC C.S. SRL, denumire schimbată în SC P.C.S. SRL, SC C.P. SRL denumire schimbată în SC C.P. SRL şi în consecinţă:
Au fost obligate pârâtele să vireze pentru reclamanţi, pentru perioada angajării fiecăruia, a sumelor reprezentând contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinţei şi judecând pe fond cauza admiterea cererii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea recurată phn prisma motivelor invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Aşa cum au învederat şi recurenţii, art. 19 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă prevede că „în sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionan”, iar art. 24 alin. 1 lit. b) din acelaşi act normativ prevede că „veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie din contribuţiile individuale ale persoanelor prevăzute la art. 19”.
Coroborând cele două dispoziţii legale Curtea reţine că reclamanţii care au şi calitatea de pensionari nu datorează contribuţii la bugetul asigurărilor de şomaj, instanţa de fond reţinând greşit contrariul.
în ceea ce priveşte fişele fiscale ale reclamanţilor, se reţine că în conformitate cu dispoziţiile pct. 4 din Anexa 3 a Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 546/2005 privind modelul şi conţinutul fişei fiscale, modificat prin Ordinul nr. 2198/2006, respectiv pct. 4 din Anexa 3 a Ordinului Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 2293/2007 pentru aprobarea modelului şi conţinutului fişei fiscale privind impozitul pe veniturile din salarii, angajatorii editează fişa fiscală în două exemplare, un exemplar semnat şi ştampilat înmânându-se angajatului.
Conform susţinerilor reclamanţilor necontestate de pârâtă, care avea şi sarcina probei potrivit art. 287 C. muncii, angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica reclamanţilor fişele fiscale corespunzătoare perioadelor lucrate în anii 2006, 2007 şi 2008. în consecinţă, se constată că prin respingerea capătului de cerere privind comunicarea fişelor fiscale instanţa de fond a aplicat greşit şi dispoziţiile legale menţionate anterior.
Referitor la cuantumului salariului reclamanţilor, Curtea de Apel reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010 coeficientul minim de ierarhizare pentru muncitorii calificaţi este de 1,2. Alin. 4 din acelaşi articol prevede aplicarea coeficientului minim de salarizare ia salariul minim negociat pe unitate. Dispoziţii similare sunt şi în art. 39 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2005-2006. Conform art. 241 lit. d) C. muncii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional produce efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară.
De asemenea, art. 159 alin. 2 C. muncii prevede că angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariu! de bază minim brut orar pe ţară.
Drept urmare, se constată că salariul de încadrare al reclamanţilor trebuia stabilit prin aplicarea la salariul minim brut pe ţară (angajatorul neputând să negocieze un salariu minim inferior la nivel de unitate) a coeficientului de 1,2 prevăzut pentru muncitorii calificaţi. Procedându-se în mod diferit s-au încălcat dispoziţiile art. 238 alin. 2 C. muncii, respectiv art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 conform cărora contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Mai mult, art. 38 şi 165 C. muncii instituie interdicţia pentru salariaţi de a renunţa la drepturile salariate, precum şi nulitatea actelor de acceptare tacită a unor drepturi salariale diminuate, astfel încât susţinerile instanţei de fond în sensul că nu se poate modifica salariul negociat de reclamanţi vor fi înlăturate de către instanţa de recurs.
Pentru aceste considerente, reţinând incidenţa în cauză a art. 304 pct. 9 C. pr. civ., în temeiul art. 312 alin. 1 şi 3 C. pr. civ. se vor admite recursurile declarate de reclamanţii împotriva sentinţei civile nr. 1001 din 13.04.2009 a Tribunalului Cluj care va fi modificată în parte în sensul că: se vor obliga pârâtele să plătească reclamanţilor sumele reţinute cu titlu de contribuţie la fondul de şomaj în perioada în care şi-au desfăşurat activitatea în favoarea pârâtelor.
Se vor obliga pârâtele să comunice reclamanţilor fişele fiscale corespunzătoare perioadelor lucrate în anii 2006, 2007 şi 2008.
Se vor obliga pârâtele să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre salariul corespunzător meseriei de comisionar şi sortator şi respectiv coeficientului de ierarhizare de 1,20 raportat la salariul minim pe economie şi salariul efectiv plătit, pe perioada desfăşurării activităţii.
Se vor menţine dispoziţiile din sentinţă referitoare la obligarea pârâtelor la virarea contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat şi la respingerea petitului privind obligarea pârâtelor la plata diferenţei dintre preţul integral şi cel compensat al medicamentelor cumpărate de reclamanţi, aceste capete de cerere nefiind recurate. (Judecător Laura Dima)
