Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 3805 din data de 17.05.2013
Salarizare
Tribunalul Mehedinți – sentință din 26.06.2013. Prima de vacanță aferentă anului 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 17.12.2012 sub nr.12550/101/2012, reclamanții AA și alții au chemat în judecată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la achitarea primei de vacanță aferentă anului 2010, actualizate cu rata inflației de la data scadentei fiecăreia si pana la plata efectivă.
În motivare au arătat că potrivit art. 35 alin.2 din Legea nr. 188/1999 – Statutul Funcționarului Public (alineat abrogat de la 1 ianuarie 2011 prin art. 39 lit.d) din Legea nr.284/2010 – publicata la 28 decembrie 2010, insa in vigoare pe tot parcursul anului 2010) « Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, care se impozitează separat. »
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice (in vigoare de la 1 ianuarie 2010 pana la 1 ianuarie 2011) stipulează la art. 48 alin.2 faptul ca «prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare si mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanta, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea si locuința rămân in vigoare». Prin urmare, funcționarilor publici le-a fost recunoscut in mod expres dreptul la prima de concediu aferenta anului 2010, iar in condițiile in care aceasta nu a fost acordata de către angajator, acțiunea de fata este perfect admisibila.
Prin cererea nr. 32222/06.12.2012 au solicitat acordarea acestor prime de vacanță cerere respinsă prin adresa nr. 33601/06.12.2012 din motive financiare.
In drept, au invocat prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
În motivare a susținut că ,într-adevăr, potrivit art. 35 alin.2 din Legea nr. 188/1999 – Statutul Funcționarului Public (alineat abrogat de la 1 ianuarie 2011 prin art. 39 lit. d) din Legea nr.284/2010 – publicata la 28 decembrie 2010, insa in vigoare pe tot parcursul anului 2010) « Funcționarul, public :are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, care se impozitează separat. »
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice (in vigoare de la 1 ianuarie 2010 pana la 1 ianuarie 2011) stipulează la art. 48 alin.2 faptul ca « prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare si mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanta, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea si locuința rămân in vigoare». Prin urmare, funcționarilor publici le-a fost recunoscut in mod expres dreptul la prima de concediu aferenta anului 2010, dar din motive bugetare nu am putut acorda această primă de vacanță înainte de plecarea în concediu a reclamantului.
La solicitarea instanței, au fost comunicate relații de la reclamanți. (f. 31-72, 77-101)
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționar public în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Mehedinți, așa cum rezultă din deciziile de reîncadrare a acestora pentru anul 2010 emise de pârâtă, iar în decursul anului 2010 au efectuat zile de concediu din concediul aferent acestui an .(f. 31-72,77-101)
Potrivit art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, dispoziție legală în vigoare la data formulării cererilor de concediu (abrogată începând cu data de 01.01.2011 prin Legea nr.284/2010) , funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Pe de altă parte, se constată că potrivit art.48 alin.2 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 01.01.2010, prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare.
Astfel, instanța reține că acordarea primei de vacanță aferentă anului 2010 era reglementată de prevederile O.G. nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art. 23 alin.1 și 2 din acest act normativ, la plecarea în concediul de odihnă funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, iar în cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, potrivit legii, prima prevăzută la alin. (1) se acordă odată cu indemnizația de concediu cuvenită pentru fracțiunea cea mai mare.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate anterior, se apreciază că reclamanții , la plecarea în concediu aveau dreptul la acordarea primei de concediu în cuantumul prevăzut de art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 și art.23 alin.1 și 2 din OG nr.6/2007.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că prima de vacanță nu s-a acordat din motive bugetare, instanța apreciază că este neîntemeiată în condițiile în care dispozițiile legale care prevăd dreptul funcționarilor publici la plata primei nu condiționează acordarea acestui drept de existența fondurilor bugetare.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că reclamanții au dreptul la prima de concediu aferentă anului 2010 și în consecință, acțiunea acestora este întemeiată, urmând a fi admisă.
Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinței.
