C. muncii, art. 270, art. 274
Nu are relevanţă juridică în stabilirea răspunderii patrimoniale dacă salariatul a acţionat din dispoziţia conducerii ori în locul casierului societăţii, al cărui post nu era ocupat, câtă vreme nu ordinul de plată emis de conducere, ci plata efectivă, în numerar este fapta ce a atras răspunderea contravenţională şi implicit, producerea pagubei, după cum nici atribuţiile de serviciu ale salariatului nu interesează, fiind relevantă exclusiv fapta culpabilă a acestuia, care a produs respectiva pagubă.
C.A. Ploieşti, s. confl. mun. şi asig. soc., decizia nr. 493 din 9 aprilie 2008, în Jurindex
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 1272 din 4 octombrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pe pârât la plata sumei de 7474 lei, reţinând că potrivit art. 270, art. 274 C. muncii, salariaţii răspund patrimonial potrivit principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor, iar pârâtul în calitate de fost angajat al socictăţii pârâte a crcat în patrimoniul acesteia paguba totalizând suma cerută prin acţiune, prejudiciul fiind real, cert, direct şi actual.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâtul J.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a invocat cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Curtea, verificând hotărârea atacată, prin prisma criticilor aduse de recurent, a actclor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente în cauză dar şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ. constată că recursul exercitat nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele care succcd:
Din sentinţa civilă nr. 6930 din 27 septembrie 2007 a Judecătoriei Ploieşti rezultă că societatea reclamantă a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 5.000 lei pentru efectuarea unor plăţi în numerar peste plafonul legal – de 10.000 lei – către diverse persoane juridice. Plângerea contravenţională a societăţii a fost respinsă aşa încât aceasta a solicitat prin acţiunea de faţă, recuperarea sumei achitate cu titlu de amendă de la pârât-salariat gestionar ce a comis efectiv fapta contravenţională.
Pârâtul recurent nu a contestat fapta, însă a susţinut că în mod greşit instanţa de fond l-a obligat la plata sumei de 5.000 lei, Iară a se constata în sarcina sa vreo abatere disciplinară, care trebuia cerectată după procedura instituită de art. 267 C. muncii.
în plus, pârâtul-recurent a mai susţinut că a avut aprobarea conducerii societăţii care a emis ordin de plată pentru restituirea sumei către societatea T.B.
Intr-adevăr, prin adresa nr. 85 din 9 martie 2006 s-a solicitat de către conducerea societăţii reclamante Băncii E.S.P, restituirea sumei de 10.000 lei depuse de o firmă participantă la licitaţie, iar la data de 17 martie 2007 unitatea bancară a operat transferul respectivei sume, însă pârâtul a emis dispoziţia de plată în numerar a sumei pe care a şi predat-o sub semnătură la data de 9 martie 2006 lui Z.N., încălcând astfel dispoziţiile legale pentru care societatea angajatoare a şi fost sancţionată contravenţional, aşa cum s-a arătat.
In aceste împrejurări, pe baza dispoziţiilor art. 270 C. muncii, evocate şi aplicate corect de instanţa de fond, pârâtul trebuie să răspundă patrimonial pentru paguba creată angajatorului, răspunderea instituită în sarcina sa fiind una patrimonială iar nu disciplinară, pentru a face aplicabile prevederile art. 267 C. muncii, cum în mod greşit a susţinut recurentul-pârât.
în egală măsură, nu are relevanţă juridică pentru cauza de faţă dacă recurentul-pârât a acţionat din dispoziţia conducerii, ori în locul casierului societăţii pentru care postul nu era ocupat, câtă vreme nu ordinul de plată emis de conducere ci plata efectivă, în numerar este fapta ce a atras răspunderea contravenţională şi implicit, producerea pagubei pe de o parte, cum nici atribuţiile de serviciu ale pârâtului-recurent nu interesează, fiind relevantă exclusiv acţiunea salariatului care din culpa sa a produs respectiva pagubă.
Cât priveşte cea de a doua critică referitoare la refuzul primei instanţe de a audia martori pentru ca pârâtul să poată proba folosirea autoturismului personal pentru interesele angajatorului, Curtea constată că în disputa juridică a părţilor nu acest aspect este decisiv, ci lipsa documentelor legale justificative pentru consumul de benzină de 765 litri, decontat de pârât.
Ceea ce reclamanta a afirmat că reprezintă pagubă şi urmează a fi recuperată de la pârât, este contravaloarea carburantului decontat fară forme legale şi fară aprobarea conducerii societăţii, ori aceste împrejurări nu pot fi probate cu martori, ci doar prin documente contabile carc nu există în dosar.
