– Codul muncii: art. 267 alin. (1) şi (2)
Obiectul convocării, data, ora şi locul întrevederii sunt, deci, elementele esenţiale zare, aduse la cunoştinţa contestatorului, circumscriu cadrul în care s-a desfăşurat :er ce tarea disciplinară prealabilă a acestuia, obiectul cercetării/convocării fiind, în acelaşi timp, aspectul asupra căruia comisia de cercetare disciplinară prealabilă trebuie să se pronunţe, în sensul sancţionării sau nesancţionării persoanei cercetate.
în speţă, tribunalid a reţinut în mod corect că, deşi contestatorul a fost sancţionat pentru că ar fi adresat injurii scrise şi semnate la adresa directorului tehnic în cadrul SJA Argeş – inginer M.F., în convocarea contestatorului, în vederea cercetării disciplinare prealabile, nu apare menţionată această faptă, mai mult, din nota explicativă nr. 5698 din
8 iulie 2009 dată de contestator în faţa comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, nu reiese că această faptă i-ar fi fost imputată acestuia ori ar fi fost adusă în discuţie în vreun mod de către membrii comisiei.
Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei, procedura cercetării disciplinare prealabile a contestatorului a fost deficitară sub aspectul aducerii la cunoştinţa contestatorului a obiectului convocării sale şi, implicit, asupra obiectului cercetării disciplinare a acestuia. Fapta de necompletare a jurnalului de bord din data de 26 iunie 2009, până la ora 1430, în vederea cercetării căreia a fost convocat contestatorul, nu poate fi asimilată celei de adresare de injurii scrise şi semnate la adresa inginerului M.F. în jurnalul de bord al autosanitarei AG-32-AMB (deşi în convocare apare trecut alt număr de circulaţie al acesteia), fiind evident că recurenta l-a sancţionat pe contestator pentru presupusa săvârşire a unei alte fapte decât aceea în vederea căreia contestatorul a fost convocat la cercetarea disciplinară prealabilă.
Or, aceasta semnifică, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, sancţionarea contestatorului cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 267 alin. (1) şi (2) C. mun.
Or, aceasta semnifică, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, sancţionarea contestatorului cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 267 alin. (1) şi (2) C. mun.
(Decizia civilă nr. 1128/R-CM din 21 iunie 2010)
Curtea a constatat că, prin sentinţa civilă nr. 218/CM din 10 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul S.F. împotriva intimatului Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş şi a fost constatată nulitatea absolută a deciziei nr. 105 din 20 iulie 2009 emisă de către intimat.
A fost obligat intimatul să restituie contestatorului eventualele drepturi salariale reţinute în baza deciziei de mai sus.
Au fost respinse cererea contestatorului privind acordarea daunelor materiale şi morale, precum şi cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Contestatorul este angajatul intimatului, în funcţia de ambulanţier la Staţia Ambulanţă Piteşti.
în data de 26 iunie 2009 s-a încheiat de către ing. M.F. referatul nr. 5382 din 26 iunie 2009, prin care acesta a informat conducerea intimatului că în acea dată a procedat la verificarea plăcuţelor de frână şi eventualelor pierderi de la mecanismul de servo-direcţie al autosanitarei repartizată contestatorului, constatându-se că acesta nu a ştiut să deschidă capota autosanitarei.
Având în vedere acest referat, prin decizia nr. 90 din 26 iunie 2009 managerul general al intimatului a dispus constituirea unei comisii de cercetare disciplinară prealabilă a contestatorului pentru faptele menţionate în referat.
Pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile contestatorul a fost solicitat să se prezinte în data de 8 iulie 2009 pentru a da o notă explicativă şi a-şi exprima punctul de vedere cu privire la jurnalul de bord din data de 26 iunie 2009, necompletat la ora 1430, necunoaşterea modului de deschidere a capotei autosanitarei pe care a fost repartizat, nivelul lichidului de la servo-direcţie şi gradul de uzură a plăcuţelor de frână faţă.
în urma efectuării cercetării prealabile disciplinare s-a emis decizia nr. 105/2009, prin care contestatorul a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună, pentru atitudine jignitoare faţă de colegii de serviciu şi faţă de conducătorii ierarhici.
Pentru analizarea excepţiei nulităţii absolute a deciziei nr. 105/2009, instanţa de fond a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de către art. 267 alin. (1) şi (2) C. mun.
Astfel, textul legal statuează la alin. (1) că, „sub sancţiunea nulităţii absolute, nici
o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) Ut. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal, „în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii”.
Verificând referatul nr. 5382 din 26 iunie 2009 şi decizia nr. 90/2009 s-a constatat că acea comisie de cercetare disciplinară prealabilă constituită prin decizia nr. 90 urma să verifice dacă faptele reţinute în referat sunt abateri disciplinare ce trebuie sancţionate. în acest referat, care a stat la baza nu numai a numirii comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, s-a vorbit doar despre verificarea plăcuţelor de frână şi eventualelor pierderi de la mecanismul de servo-direcţie al autosanitarei repartizată contestatorului, constatându-se că acesta nu a ştiut să deschidă capota autosanitarei.
S-a constatat că doar acestea sunt faptele care trebuiau verificate de către comisie pentru stabilirea faptului dacă sunt sau nu abateri disciplinare. Abia în convocarea la efectuarea cercetării disciplinare prealabile a apărut, alături de faptele reţinute în referat, şi menţiunea ca reclamantul să-şi prezinte punctul de vedere cu privire la jurnalul de bord din data de 26 iunie 2009, necompletat la ora 1430.
Instanţa a reţinut că în procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile apar menţiuni privind modul de completare a jurnalului de bord şi a menţiunilor înscrise în acesta, ajungând ca sancţionarea contestatorului să se facă doar pentru atitudine jignitoare faţă de colegii de serviciu şi faţă de conducătorii erarhici.
în ceea ce priveşte abaterea disciplinară pentru care a fost sancţionat contes-:atorul prin decizia contestată, tribunalul a apreciat că nu a fost respectată procedura specială impusă de Codul muncii. Astfel, comisia numită în cauză nu putea să analizeze şi să aprecieze decât cu privire la faptele pentru care a fost constituită, orintre acestea nefiind menţionată şi fapta pentru care a fost sancţionat contestatorul.
în concluzie, instanţa a reţinut că pentru fapta pentru care a fost sancţionat contestatorul nu a fost efectuată o cercetare disciplinară prealabilă, aşa cum impune alin. (1) al art. 267 C. mun.
Astfel, având în vedere neîndeplinirea prevederilor art. 267 alin. (1) C. mun., apórtate la art. 76 C. mun., s-a constatat că decizia nr. 105 din 20 iulie 2009 este evită de nulitate absolută.
Potrivit art. 78 C. mun., a fost anulată decizia şi s-a dispus restituirea către contestator a eventualelor drepturi salariale reţinute în baza deciziei.
Contestatorul a solicitat obligarea intimatei la acordarea unor despăgubiri materiale, însă instanţa a constatat că la dosar nu s-au făcut dovezi privitoare la vreun prejudiciu material suferit de către acesta, aşa încât a respins această solicitare.
S-a mai solicitat tot de către contestator acordarea de daune morale, cerere care a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 269 alin. (1) C. mun., „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul’’.
Având în vedere scopul reparator, moral, acordarea daunelor morale trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către salariatul ce le solicită şi fapta angajatorului, de natură a aduce pretinsa vătămare, în această situaţie sarcina probei revenind salariatului ce se consideră lezat. Pentru ca instanţa să poată aplica anumite criterii apare necesar ca cel ce pretinde daunele morale să producă un minim de argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate.
Instanţa a reţinut că reclamantul nu a indicat nici măcar în motivarea cererii de chemare în judecată în ce a constat prejudiciul moral încercat ca urmare a emiterii deciziei de sancţionare.
Prin Decizia nr. 40/2007 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, s-a statuat că daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens.
întrucât nu suntem în prezenţa unei clauze exprese privind acordarea acestor daune, instanţa de fond a verificat îndeplinirea condiţiilor instituirii răspunderii civile delictuale a angajatorului.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale s-a verificat îndeplinirea, cumulativă, a celor 4 condiţii (existenţa prejudiciului, existenţa unei fapte ilicite, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul).
Prima instanţă a apreciat că în cauză nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiţii, aşa încât nu se poate institui răspunderea angajatorului pentru prejudiciul moral adus salariatului.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) C. mun., fiind respinsă solicitarea contestatorului privind acordarea daunelor morale.
în fine, întrucât la dosar nu s-au regăsit înscrisuri din care să reiasă cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de către contestator, a fost respinsă şi această solicitare, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 274 C. pr. civ.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, intimatul Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş, în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., invocând următoarele motive:
Instanţa de fond a încălcat legea, considerând în mod eronat că în referatul nr. 5382 din 26 iunie 2009 întocmit de ing. M.F. – director tehnic în cadrul Serviciului Judeţean de Ambulanţă Argeş, ce a stat la baza cercetării disciplinare prealabile, efectuate de comisia numită de managerul general al instituţiei, prin decizia nr. 90/2009, nu a fost menţionată şi fapta pentru care a fost sancţionat contestatorul, şi anume, atitudinea jignitoare manifestată de acesta faţă de conducătorul ierarhic, ce a constat în injurii înscrise în jurnalul de bord din data de 26 iunie 2009, tură de zi, al autosanitarei, întrucât, în cuprinsul referatului sus-menţionat, se face referire în mod evident la menţiunile înscrise în jurnalul de bord, precizat anterior, printre acestea numărându-se şi injuriile, pentru care a fost sancţionat contestatorul.
De asemenea, instanţa de fond a aplicat în mod greşit legea, întrucât şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe dispoziţiile art. 76 şi art. 78 C. mun., care fac referire strictă la măsura concedierii şi nicidecum la măsura prevăzută de art. 264 lit. d) C. mun., şi anume „reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%”, sancţiune aplicată contestatorului prin decizia nr. 105/2009, contestată.
Deosebit, Tribunalul Argeş nu a ţinut cont că art. 264 alin. (1) lit. a) C. mun. nu impune angajatorului, sub sancţiunea nulităţii absolute a deciziei emise, să aplice una dintre măsurile prevăzute de lege numai pentru faptele sesizate în documentul ce stă la baza iniţierii cercetării disciplinare prealabile, ci numai obligaţia acestuia de a preciza în conţinutul convocării adresate salariatului în cauză în vederea formulării apărării, a obiectului, datei şi orei întrevederii.
Prin urmare, unde legea nu distinge, nici instanţa nu trebuia să facă distincţia, ci să constate că decizia nr. 105/2009 a îndeplinit condiţiile impuse de lege în totalitate.
Intimatul S.F. a depus întâmpinare, în care a solicitat instanţei respingerea recursului, ca nefondat.
La solicitarea instanţei, recurenta a depus la dosarul cauzei Regulamentul de ordine interioară al Serviciului Judeţean de Ambulanţă Argeş şi două înscrisuri, în susţinerea recursului declarat.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. şi având în vedere actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi înscrisurile depuse în recurs, Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, s-a reţinut că prin decizia nr. 105 din 20 iulie 2009 recurenta l-a sancţionat pe contestatorul S.F., ambulanţier la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş – Staţia Ambulanţă Piteşti, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună, în conformitate cu prevederile art. 264 lit. d) C. mun., modificat şi completat.
Din preambulul deciziei de sancţionare reiese că, la baza măsurii aplicate contestatorului stau: referatul nr. 5382 din 26 iunie 2009 întocmit de inginer M.F., notele explicative nr. 5698 din 8 iulie 2009 şi nr. 5762 din 10 iulie 2009 (nedepusă la dosarul cauzei), fiind înlăturate apărările formulate de contestator şi reţinându-se că, prin fapta săvârşită, respectiv injurii scrise şi semnate la adresa domnului M.F., contestatorul a încălcat prevederile art. 36 lit. f) din Regulamentul de ordine interioară al SJA Argeş, prin care sunt interzise atitudinile jignitoare faţă de colegii de serviciu şi faţă de conducătorii ierarhici.
Potrivit art. 267 alin. (1), (2) şi (4) C. mun., sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a) (avertisment scris) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Or, analizând procedura desfăşurată de recurentă, prealabil sancţionării contestatorului, tribunalul, în mod corect a observat că, la data de 6 iulie 2009, prin adresa nr. 5626, preşedintele comisiei de cercetare disciplinară prealabilă constituită prin decizia nr. 90/2009, l-a convocat pe contestator, pentru data 8 iulie 2009, ora 08°°, la Biroul tehnic al Serviciului Judeţean de Ambulanţă Argeş, cu sediul în Piteşti, str. dr. Ana Aslan, nr. 1, pentru a da notă explicativă şi a-şi formula punctul de vedere cu privire la: jurnalul de bord din data de 26 iunie 2009 necompletat la ora 1430, necunoaşterea modului de deschidere a capotei autosanitarei pe care a fost repartizat, nivelul lichidului de la servo-direcţie, gradul de uzură a plăcuţelor de frână faţă.
Obiectul convocării, data, ora şi locul întrevederii sunt, deci, elementele esenţiale care, aduse la cunoştinţa contestatorului, circumscriu cadrul în care s-a desfăşurat cercetarea disciplinară prealabilă a acestuia, obiectul cercetării/convocării fiind, în acelaşi timp, aspectul asupra căruia comisia de cercetare disciplinară prealabilă trebuie să se pronunţe, în sensul sancţionării sau nesancţionării persoanei cercetate.
în speţă, tribunalul a reţinut în mod corect că, deşi contestatorul a fost sancţionat pentru că ar fi adresat injurii scrise şi semnate la adresa directorului tehnic în cadrul SJA Argeş – inginer M.F., în convocarea contestatorului, în vederea cercetării disciplinare prealabile, nu apare menţionată această faptă, mai mult, din nota explicativă nr. 5698 din 8 iulie 2009 dată de contestator în faţa comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, nu reiese că această faptă i-ar fi fost imputată acestuia ori ar fi fost adusă în discuţie în vreun mod de către membrii comisiei.
Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei, procedura cercetării disciplinare prealabile a contestatorului a fost deficitară sub aspectul aducerii la cunoştinţa contestatorului a obiectului convocării sale şi, implicit, asupra obiectului cercetării disciplinare a acestuia. Fapta de necompletare a jurnalului de bord din data de 26 iunie 2009, până la ora 1430, în vederea cercetării căreia a fost convocat contestatorul, nu poate fi asimilată celei de adresare de injurii scrise şi semnate la adresa inginerului M.F. în jurnalul de bord al autosanitarei (deşi în convocare apare trecut alt număr de circulaţie al acesteia), fiind evident că recurenta l-a sancţionat pe contestator pentru presupusa săvârşire a unei alte fapte decât aceea în vederea căreia contestatorul a fost convocat la cercetarea disciplinară prealabilă.
Referirile instanţei de fond, la art. 76 şi 78 C. mun. sunt, de asemenea, corecte, întrucât acestea se referă la repunerea părţilor în situaţia anterioară anulării unei decizii nelegale emise de angajator, literatura de specialitate şi practica judiciară în materie recunoscându-le aplicabilitatea, deopotrivă, şi situaţiei anulării unei sancţiuni pecuniare aplicată salariatului, cum este cea prevăzută de art. 264 alin. (1) lit. d) C. mun.
Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ. raportat la art. 291 C. mun., Curtea a respins, ca nefondat, recursul.
