5. Sanctiune aplicata salariatului in baza Statutului personalului silvic. Competenta de solutionare a contestatiei impotriva deciziei de sanctionare.
La data de 17 01 2006 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Olt contestaţia formulată de contestatorul M.M. împotriva hotărârii nr 7/05 12 2005 şi deciziei nr 36/08 08 2005 emisă de Direcţia Silvică Olt şi Ocolul Silvic Corabia, prin care a solicitat anularea acestora.
Prin s.c.nr 133/27 02 2006,Tribunalul Olt a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, în raport de prevederile art 284 al 2 Codul muncii coroborat cu art 2 al 1 lit c cod pr civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr 488/CM/2006.
Prin încheierea din data de 27 04 2006 instanţa a dispus disjungerea celor două capete de cerere, respectiv contestarea deciziei nr 36/08 08 2005 şi contestarea hotărârii nr 7/5 12 2005.
Prin s.c.nr.1561/7 09 2006, pronunţată în dosarul nr 488/CM/2006 Tribunalul Dolj a admis excepţia prescripţiei dreptului de formulare a contestaţiei împotriva dispoziţiei nr 36/08 08 2005 emisă de Ocolul Silvic Corabia şi în consecinţă, a respins contestaţia formulată de contestatorul Marcu Marin în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Olt.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Dolj a reţinut că, prin dispoziţia nr 36/08 08 2005 contestatorul , în urma anchetei administrative înregistrată sub nr 2247/08 08 2005, a fost sancţionat pentru abateri disciplinare cu diminuarea salariului cu 30% pe 3 luni.
Decizia a fost comunicată la data de 09 08 2005.
La data de 22 08 2005 contestatorul a contestat decizia nr 36 la organul ierarhic superior contestaţia fiind înregistrată sub nr 5293/22 08 2005 la Direcţia Silvică Slatina.
Prin hotărârea nr 23/31 08 2005,Comitetul Director al Direcţiei Silvice Slatina a respins contestaţia contestatorului dar contestatorul nu a contestat această hotărâre,intimata nefăcând dovada comunicării acesteia către petent.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a contesta decizia nr 36/08 08 2005 s-a reţinut că potrivit art 49 din OUG nr 59/2000 privind Statutul personalului silvic împotriva sancţiunii aplicate, persoana în cauză face contestaţie la forul superior ierarhic în termen de 15 zile e la data comunicării deciziei .
Dispoziţia legală priveşte situaţia sancţiunilor aplicate în cazul abaterilor pentru care organele constatatoare propun sancţiunile prevăzute la art 48 al 2 lit a,b,c.
S-a reţinut că salariatul sancţionat potrivit art 49 alin 1 din Statut, are posibilitatea să conteste, după comunicare decizia de sancţionare în instanţă cu respectarea prevederilor art 268 alin 5 codul muncii, sau să apeleze la calea contestaţiei la forul ierarhic superior urmând ca după comunicarea hotărârii partea nemulţumită să o conteste cu respectarea aceloraşi dispoziţii prev de art 268 alin 5 codul muncii.
Contestatorului i-a fost comunicată dispoziţia nr 36/08 08 2005 la data de 09 08 2005.
Împotriva acestei hotărâri contestatorul nu a formulat contestaţie la instanţa judecătorească.
Contestatorul, trebuia să respecte prevederile art 268 alin 5 din codul muncii, potrivit cu care decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalizate şi netemeinicie, solicitând modificarea sentinţei şi pe fond admiterea contestaţiei .
Prin decizia civilă nr 32/10 01 2007, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
S-a reţinut că instanţa de fond a constatat că, împotriva deciziei de sancţionare, contestatorul s-a adresat Direcţiei Silvice Olt, cu contestaţie potrivit Statutului personalului silvic, care a emis hotărârea nr 23/31 08 2005 ,dar a omis să precizeze în continuare că hotărârea respectivă nu i-a fost comunicată contestatorului pentru a fi atacată la instanţă şi a concluzionat greşit că s-a contestat numai decizia nr 36/2005, însă cu depăşirea termenului de 30 de zile prev de art 268 al 5 codul muncii.
Conform art 268 al 4 Codul muncii, decizia de sancţionare se predă personal –sub semnătură sau prin scrisoare recomandată salariatului şi aceasta poate fi contestată în 30 de zile de la „ data comunicării „ , iar dacă nu se face dovada comunicării, contestatorul este în termen să formuleze contestaţie peste termenul de 30 zile.
Cum în cauză contestatorul nu a primit hotărârea de soluţionare a contestaţiei la decizia de sancţionare, el a atacat decizia,fiind astfel în termen şi instanţa este obligată să analizeze pe fond acţiunea contestată în raport de apărările formulate de el.
Primind dosarul, Tribunalul Dolj l-a înregistrat sub nr 3522/63/2007.
In rejudecare intimata a invocat excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Dolj în soluţionarea sancţiunii disciplinare aplicată în temeiul art 48 al 2 lit c din OG 59/2000, aprobată prin Lg 427/2001.
A arătat că pentru contestator, care este personal silvic (pădurar), sunt aplicabile dispoziţiile sancţionatorii din Statutul personalului silvic, aprobat prin Lg 427/2001, lege specială, iar împotriva sancţiunii disciplinare aplicate în temeiul art 48 al 2 lit a,b,c există posibilitatea de a se face contestatei la forul ierarhic superior potrivit art 49 din acelaşi statut
Prin urmare, legea specială nu prevede posibilitatea alternativă a salariatului de a se adresa pentru soluţionarea în fond a contestaţiei la instant de judecată şi se indică precis calea de urmat împotriva sancţiunii aplicate – contestaţie la forul ierarhic superior.
A mai invocat excepţia autorităţii de lucru judecat,arătând că forul ierarhic superior-Comitetul Director al Direcţiei Silvice Slatina – a soluţionat definitiv,conform art 49 alin 3 din OG nr 59/2000,aprobată prin Lg nr 427/2001, contestaţia formulată de contestator,dispunând prin Hotărârea Comitetului Director nr 23 / 31 08 2005 că „ se resping contestaţiile pădurarilor Marcu Marin şi Topai Ionel de la Ocolul Silvic Corabia, cu privire la sancţiunile aplicate acestora de către şeful de Ocol – pct 8”.
Pe baza probelor administrate, Tribunalului Dolj, a respins excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Dolj invocată de intimată.
Este drept că art 49 al 1 din OG 59/2000 prevede că împotriva sancţiunii aplicate în baza art 48 al 2 lit a,b,c persoana în cauză poate face contestaţie la forul ierarhic superior în termen de 15 zile de la data comunicării sancţiunii, iar după analizarea contestaţiei, soluţia adoptată se transmite persoanei în cauză sub formă de hotărâre definitivă.
Aceasta este însă o procedură administrativă, care nu exclude posibilitatea contestatorului de a se adresa instanţei. Astfel , art 21 din Constituţie prevede că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept,iar jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
In lipsa unei dispoziţii speciale în OG 59/2000 sancţiunile prev. de art. 48 al 2 lit a,b,c , care să stabilească o altă instanţă competentă(cum este în cazul sancţiunilor prevăzute de art 48 al 2 lit d,e,f,g pentru care competenţa aparţine instanţelor de administrativ potrivit art 52 al 3 din OG 59/2000, se va aplica dreptul comun în materie, respectiv codul muncii pentru salariaţii angajaţi cu contract individual de muncă.
Mai mult, art 6 din C E D O prevede că „ orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială,instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil….”.
Aşadar, art 6 din Convenţie garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanţă, iar acest drept trebuie să fie unul efectiv.
Judecarea unor fapte poate fi încredinţată unui organ administrativ, dar decizia acestuia trebuie să fie supusă controlului unei instanţe, care să asigure respectarea dispoziţiilor art 6 din Coventie.
In ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecata a hotărârii Comitetului Director nr 23/31 08 2005, aşa cum am arătat anterior, aceasta este o hotărâre pronunţată într-o procedură administrativă,fiind definitivă în această procedură administrativă, fără însă a avea autoritate de lucru judecat în faţa unei instanţe judecătoreşti.
Analizând dispoziţia contestată, respectiv dispoziţia nr 36/08 08 2005 emisă de Ocolul Silvic Corabia, instanţa a constat că aceasta a fost dată cu încălcarea disp.art 268 al 2 Codul muncii.
Astfel, nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, trimiterea la raportul 2227/3 08 2005 nesuplinind cerinţa imperativă a art 268 al 2 lit a Codul muncii.
De asemenea, nu sunt prevăzute motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile şi instanţa competentă la care sancţiunea să poată fi contestată,cerinţe prevăzute la lit c şi f din al 2 al art 268 codul muncii.
In aceste condiţii instanţa a admis excepţia nulităţii absolute a deciziei nr 36/08 08 2005 emisă de Ocolul Silvic Corabia si a constatat nulitatea absolută a acesteia, dispunând repunerea părţilor în situaţia anterioară.
