2 Dovada depunerii garanţiei
C. muncii, art. 270
1. Sancţiunea ce i-a fost aplicată salariatului ţine numai de nerespectarea de către conducătorul auto a diagramei tahograf şi deci a îndatoririlor sale profesionale şi nicidecum de conduita angajatorului. Prin această atitudine culpabilă, salariatul a produs un prejudiciu efectiv angajatorului, pe care este obligat a-l repara.
2. Dovada depunerii unei garanţii mai mari nu se poate face decât prin înscrisuri, conform art. 1191 C. civ.
C.A. Ploieşti, s. confl. mun. şi asig. soc., decizia nr. 276 din 5 martie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 1249 din 30. noiembrie 2007 Tribunalul Dâmboviţa a admis acţiunea formulată de reclamanta B.S. SRL Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul H.U.S., a obligat pârâtul să plătească reclamantei sumele de 100 RON, 2833,40 RON şi 107 Euro (prin echivalent bănesc la data plăţii), respingându-se cererea recon-venţională formulată de pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că pârâtul a fost angajat al societăţii reclamante, iar în calitatea sa de conducător auto, a fost amendat pe teritoriul Ungariei cu suma de 200.000 forinţi pentru nerespectarea timpilor de odihnă şi de mers, conform tahogra-fului, astfel cum reiese şi din procesul-verbal de audiere, hotărârea de amendare şi chitanţa care atestă plata amenzii.
Suma cu care a fost achitată amenda i-a fost înaintată de către reclamantă şi schimbată la vama E.
Aceste aspecte nu au fost contestate de către pârât, singura apărare a acestuia fiind în sensul că reclamanta nu a respectat prevederile art. 18 C. muncii, în sensul de a-l informa în cazul în care îşi desfăşoară în străinătate.
Instanţa a apreciat că aceste prevederi nu îi sunt aplicabile pârâtului care nu unna să-şi desfăşoare activitatea exclusiv în străinătate, ci era doar în tranzit pe teritoriul unor state, iar sancţiunea ce i-a fost aplicată ţinea de nerespectarea de către conducătorul auto a diagramei
tahograf şi, deci, a îndatoririlor sale profesionale şi nicidecum de conduita reclamantei.
Prin această atitudine culpabilă, pârâtul a produs un prejudiciu efectiv reclamantei în sumă de 2833,40 RON, la care se adaugă sumele de 100 RON şi 107 Euro, primite de pârât cu titlu de avans spre decontare şi nejustificate de acesta, astfel că s-a considerat că sunt întrunite toate cerinţele prevăzute de art. 270 C. muncii, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Cât priveşte cererea reconvenţională formulată de pârât, instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin cererea de demisie înregistrată la societatea reclamantă sub nr. 27 din 28 iunie 2007, acesta a solicitat doar plata salariului pe ultima lună şi diurna cuvenită, iar prin O.P. nr. 256 din 2 august 2007 reclamanta i-a achitat acestuia 659 lei, ce reprezintă drepturi salariale restante, indemnizaţia de concediu odihnă şi garanţia reţinută în sumă de 50 lei iar nu de 1800 lei, cât a precizat pârâtul.
Pârâtul nu a făcut dovada cfectuării altor ore suplimentare şi nici a depunerii unei garanţii mai mari, dovadă care nu se poate face în cazul garanţiei decât prin înscrisuri conform art. 1191 C. civ.
împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs salariatul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în funcţie de prevederile legale aplicabile cauzei şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Pârâtul a fost angajat al societăţii reclamante, iar în calitatea sa de conducător auto, a fost amendat pe teritoriul Ungariei cu suma de 200.000 forinţi pentru nerespectarea timpilor de odihnă şi mers, conform tahografului. Acest aspect a fost dovedit cu: procesul-verbal de audiere, hotărârea de amendare şi chitanţa care atestă plata amenzii. Suma de 2833,40 lei cu care a fost achitată amenda i-a fost înaintată de către reclamantă şi schimbată la vama E.
In legătură cu faptul că reclamanta nu a respectat prevederile art. 18 C. muncii în sensul de a-1 informa pe pârât despre condiţiile în care îşi desfăşoară munca în străinătate, Curtea constată că aceste prevederi nu îi sunt aplicabile pârâtului care nu urma să-şi desfaşoare activitatea exclusiv în străinătate, ci era doar în tranzit pe teritoriul
unor state, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond. In caz contrar ar însemna să se adauge la lege. Sancţiunea ce i-a fost aplicată pârâtului ţine numai de nerespectarea de cătrc conducătorul auto a
diagramei tahograf şi deci a îndatoririlor sale profesionale şi nicidecum de conduita reclamantei.
Prin această atitudine culpabilă, pârâtul a produs un prejudiciu efectiv reclamantei, în sumă de 2833,40 RON, la care se adaugă sumele de 100 RON şi 107 Euro, primite de pârât cu titlu de avans spre decontare şi nejustificate de acesta. Ca atare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că sunt întrunite toate cerinţele prevăzute de art. 270 C. muncii, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Cât priveşte cererea reconvenţională formulată de pârât, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât pârâtul a solicitat prin cererea de demisie înregistrată la societatea reclamantă sub nr. 27 din 28 iunie 2007 doar plata salariului pe ultima lună şi diurna cuvenită, iar prin O.P. nr. 256 din 2 august 2007, reclamanta i-a achitat acestuia 659 lei reprezentând drepturi salariale restante, indemnizaţia de concediu odihnă şi garanţia reţinută în sumă de 50 lei şi nu de 1800 lei, cât a precizat, fară dovezi, pârâtul. In mod corect a reţinut prima instanţă că pârâtul nu a făcut dovada efectuării altor ore suplimentare şi nici a depunerii unei garanţii mai mari, dovadă carc nu se poate face în cazul garanţiei decât prin înscrisuri conform art. 1191 C. civ.
