Sancţiune disciplinară. Salariat cu funcţie de conducere. Atribuţii de coordonare, îndrumare şi control. îndeplinirea sarcinilor în mod defectuos


C. muncii, art. 39, art. 40, art. 263, art. 264

Faţă de atribuţiile ce-i reveneau conform fişei postului – de coordonare, îndrumare şi a aplicării instrucţiunilor poştale şi a celorlalte reglementări la nivelul formaţiei auto – şi în raport de constatările efectuate de angajator, în mod justificat a fost stabilită răspunderea disciplinară a salariatei – inspector exploatare.

Abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa a constat în aceea că nu a coordonat şi supravegheat modul în care se derulează activitatea de colectare a trimiterilor de la cutiile poştale.

împrejurarea că s-au efectuat controale lunare şi s-au aplicat sancţiuni nu este de natură a înlătura răspunderea disciplinară a contestatoarei pentru fapta pentru care a fost cercetată disciplinar.

C.A. Bucureşti, Secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 4927/R din 1 iulie 2009, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 2101 din data de 12 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 44292/3/LM/2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII I-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia formulată de contestatoarea L.M. în contradictoriu cu intimata CN P.R. SA, Direcţia Regională Bucureşti, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept: între părţi a fost încheiat contractul individual de muncă din data de 1 ianuarie 1994, prin care contestatoarea a fost angaja pe postul de oficiant, fiind promovată, prin actul adiţional din data de 1 aprilie 2006, în postul de inspector exploatare la C.R.T.B. Administraţie.

Conform fişei postului, adusă la cunoştinţă sub semnătură la data de 2 aprilie 2008, contestatoarea avea ca atribuţii, printre altele, să coordoneze, să îndrume şi să asigure aplicarea instrucţiunilor de exploatare poştală şi a celorlalte reglementări care vizează activitatea poştală a formaţiei, să organizeze şi să verifice efectuarea controlului de exploatare poştală în toate etapele de lucru ale procesului tehnologic, să ia masuri pentru înlăturarea neregulilor, să verifice predarea zilnică a actelor de manipulaţie pe locuri de muncă, să efectueze şi să îndrume instructajul profesional al salariaţilor în scopul îmbunătăţirii profesionale a acestora, sa facă propuneri de înfiinţare sau reorganizare a itinerariilor mijloacelor de transport.

Din punctul de vedere al condiţiilor de formă ce trebuie îndeplinite în mod imperativ conform art. 268 alin. (2) C. muncii, s-a constatat că intimata a respectat aceste cerinţe. Susţinerile contestatoarei referitoare la încălcarca art. 268 lit. c) C. muncii au fost considerate neîntemeiate, având în vedere că decizia contestată precizează apărările invocate de contestatoare, precum şi motivul pentru care au fost respinse. Obligaţia de a motiva înlăturarea apărărilor salariatului trebuie privită şi analizată în raport de împrejurările concrete ale cauzci şi de

natura apărărilor formulate de salariat. Or, afirmaţiile contestatoarci nu necesitau o motivare mai amplă, intimata considerând că demersurile con testatoarei în sensul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu nu au fost suficiente.

In ceea ce priveşte temeinicia deciziei, s-a constatat că, faţă de atribuţiile ce-i reveneau conform fişei postului şi în raport de constatările efectuate de angajator, în mod justificat a fost stabilită răspunderea disciplinară a salariatei.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, în termenul legal, contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin decizia nr. L10 din 23 octombrie 2008, recurenta-contesta-toare, având funcţia de inspector de exploatare, a fost sancţionată disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1 lună cu 10%, în conformitate cu prevederile art. 264 alin. (1) lit. d), art. 263 alin. (2) şi art. 267 C. muncii, coroborat cu art. 137 alin. (1) lit. d) din Contractul colcctiv de muncă pe perioada 2008-2018, prin raportare la dispoziţiile art. 100 din regulamentul intern. Abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa a constat în aceea că nu a coordonat şi supravegheat modul în carc se derulează activitatea de colectare a trimiterilor de la cutiilc poştale.

In mod corect instanţa de fond a reţinut că decizia de sancţionare cuprinde toate elementele prevăzute de art. 268 alin. (2) C. muncii sub sancţiunea nulităţii absolute, inclusiv cerinţa înscrisă la art. 268 alin. (2) lit. c) privind menţionarea în decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetare prealabilă.

In cauză, în cadrul cercetării disciplinare, prin nota explicativă din data de 8 octombrie 2008, contestatoarea a arătat că îşi cunoaşte atribuţiile de serviciu, a efectuat verificări în fiecare lună şi a aplicat sancţiuni şi că, deşi evidenţa sacilor nu se face în fiecare zi, atunci când aceştia au fost verificaţi, erau de culoarea care trebuia.

Toate aceste apărări au fost reţinute în decizia contestată şi înlăturate de intimată, care a arătat că, prin raportare la atribuţiile înscrise în fişa postului recurentei-contestatoare, ele nu sunt de natură a o exonera de răspunderea disciplinară.

In mod corect instanţa de fond a reţinut că afirmaţiile contestatoarei nu necesitau o motivare mai amplă, intimata considerând că demersurile contestatoarei în sensul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu nu au fost suficiente.

Curtea şi-a însuşit argumentele primei instanţe în sensul că, faţă de atribuţiile ce-i reveneau conform fişei postului – de coordonare, îndrumare şi asigurare a aplicării instrucţiunilor poştale şi a celorlalte reglementări la nivelul formaţiei auto – şi în raport de constatările efectuate de angajator, în mod justificat a fost stabilită răspunderea disciplinară a salariatei.

împrejurarea că s-au efectuat controale lunare şi s-au aplicat sancţiuni nu este de natură a înlătura răspunderea disciplinară a contestatoarei – inspector exploatare – pentru fapta pentru care a fost cercetată. Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că decizia contestată este legală şi temeinică sub toate aspectele, deci inclusiv în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată – reducerea cu 10% a salariului pe o lună.