Cercetarea prealabilă, ascultarea salariatului şi verificarea susţinerilor sale înainte de a i se aplica sancţiunea disciplinară constituie o condiţie esenţială a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancţiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerinţa legii a fost satisfăcută, prevederea legală respectivă având caracterul unei măsuri de protecţie în scopul de a preveni aplicarea unor sancţiuni disciplinare nejustificate ( decizia nr.1325 din 23 noiembrie 2004).
Prin cererea înregistrată sub nr. 1145/2004 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul M.V.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata SC X, contestaţie împotriva deciziei nr.31/06.02.2004 emisă de intimată, prin care i s-a aplicat sancţiunea diminuării salariului brut de încadrare cu 5% pe o perioadă de o lună.
In motivarea cererii, contestatorul a arătat că decizia atacată este nelegală şi netemeinică, fiind chiar lovită de nulitate absolută.
A mai susţinut contestatorul că deşi s-a reţinut în motivarea deciziei atacate că nu şi-a respectat sarcinile de serviciu, organul de control avea obligaţia să întocmească un proces verbal de constatare a neregulilor din teren şi să le prezinte organului ierarhic superior.
De asemenea, s-a învederat de către contestator, că nu a fost convocat nici în scris şi nici în alt mod de către comisia de cercetare, în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile fiind încălcate dispoziţiile art.267 alin.2 din codul muncii şi potrivit art.267 alin.1 din acelaşi cod, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin.1 lit.a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Prin sentinţa civilă nr.202/1.03.2004 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestaţia.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în esenţă, că din cuprinsul fişei postului contestatorului rezultă că sarcina de supraveghere, îndrumare şi control, ca şi de îndeplinirea la termen a lucrărilor, conductelor şi branşamentelor din zona deactivitate, revenea acestuia, context în care, prin procesul verbal din 26.01.2004, comisia de anchetă a decis sancţionarea contestatorului.
S-a mai reţinut că decizia nr.31/6.02.2004, prin care s-a aplicat sancţiunea, este legală şi temeinică, fiind dată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, în urma cercetării întreprinsă de către comisia de analiză la data de 16.01.2004, precum şi referatul nr.220/23.01.2004 al contestatorului.
Impotriva sentinţei contestatorul a declarat recurs criticând-o ca nelegală şi netemeinică, invocând nulităţile prevăzute de art. 304 pct.8 şi 9 cod pr.civilă, precum şi dispoziţiile art. 304/1 cod pr.civilă.
S-a susţinut, în esenţă, că măsura sancţionării recurentului s-a luat fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, prevăzută de art.267 alin.1 din codul muncii şi de art. 154 alin.2 din contractul colectiv de muncă, iar această apărare a recurentului a fost în mod nejustificat îndepărtată de prima instanţă.
In plus, s-a învederat că dacă s-ar fi desfăşurat în mod legal o asemenea cercetare prealabilă, recurentul ar fi avut posibilitatea să arate că efectuază zilnic, prin sondaj, controale privind activitatea echipelor plecate pe teren, chiar în data de 16.01.2004 efectuând asemenea controale, în alte puncte din oraş, activitatea de supraveghere şi control neputându-se realiza în mod obiectiv decât prin sondaj, având în vedere că potrivit fişei postului, recurentul are şi o serie de atribuţii şi responsabilităţi care necesită participarea sa efectivă, pe larg enumerate.
Prin decizia nr.1325/23.11.2004, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul, a modificat în tot sentinţa şi a admis contestaţia constatând nulitatea absolută a deciziei nr. 31/06.02.2004 emisă de intimată,luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecastă de către recurent.
S-a reţinut de către instanţa de control judiciar că potrivit art.267 alin.1 din codul muncii,sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură cu excepţia celei prev.de art.264 alin.1 lit.a (avertismentul scris) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
De asemenea, potrivit art.267 alin.2 din codul muncii, în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi loculîntrevederii, iar conform art.267 alin.4 din acelaşi cod, în cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea, toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Cercetarea prealabilă, ascultarea salariatului şi verificarea susţinerilor sale înainte de a i se aplica sancţiunea disciplinară constituie o condiţie esenţială, a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie,deoarecer sancţiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerinţa legii a fost satisăcută,prevedera legală respectivă având caracterul unei măsuri de protecţie în scopul de a preveni aplicarea unor sancţiuni disciplinare nejustificate.
Instanţa de recurs a reţinut că probele administrate în cauză, a căror analiză a făcut-o, conduc la concluzia nerespectării de către intimată a dispozitiilor legale sus menţionate.
Astfel,s-a arătat că nici procesul verbal din data de 16.01.2004 avut în vedere de prima instanţă şi nici referatul înregistrat sub nr.220/23.01.2004 întocmit de numitul R.D. şi semnat de recurentul contestator, ca inginer coordonator, nu fac dovada îndeplinirii în cauză a exigenţelor prevăzute de art. 267 alin.2 şi 4 din Codul muncii, neprobându-se de către intimată împrejurarea că l-ar fi convocat pe contestator în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile şi ar fi efectuat această cercetare în privinţa contestatorului.
Chiar şi din conţinutul procesului verbal întocmit la data de 26.01.2004 de către Comisia de analiză a referatelor privind sancţionarea personalului, la care s-a făcut referire, rezultă acelaşi lucru,recurentul nefigurând printre persoanele ce au fost invitate la sediu,acesta fiind în imposibilitate de a-şi formula şi susţine vreo apărare, de a oferi probele şi motivaţiile necesare, după cum statuează art.267 alin.4 din codul muncii.
Aşa fiind, recursul a fost apreciaz ca fondat, fiind admis în baza art.312 alin.1 cod pr.civilă cu consecinţa modificării în totalitate a sentinţei.
