3.sancţiune disciplinară – termen de aplicare
La data de 5.03.2009 contestatorul D.S.D. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr 74/5.02.2009 prin care a fost sancţionat cu avertisment scris de către directorul general al Camerei de Comerţ şi Industrie Oltenia.
Motivând în fapt contestaţia, arată că este angajatul Camerei de Comerţ şi Industrie Oltenia în funcţia de director adjunct Departament Relaţii cu membrii Târguri, expoziţii, organizare evenimente iar la data de 5.02.2009 i-a fost comunicată decizia contestată prin care a fost sancţionat cu avertisment scris reţinându-se în sarcina sa că şi-ar fi îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, fapt netemeinic şi nelegal.
Contestatorul invocă nelegalitatea deciziei având în vedere că aceasta a fost emisă de o persoană necompetentă, contestatorul are calitatea de membru în conducerea executivă şi, în conformitate cu dispoziţiile art 28 pct 16 din Statutul CCI Oltenia, răspunderea disciplinară nu o poate stabili decât Preşedintele Camerei, această atribuţie neputând face obiectul delegării de competenţă.
Învederează că şi delegarea de atribuţii este lovită de nulitate absolută deoarece hotărârea AGA prin care a fost ales Preşedintele Camerei a fost sancţionată cu nulitate absolută prin sentinţa civilă nr 7962/215/2008 pronunţată de Judecătoria Craiova.
Decizia de sancţionare este lovită de nulitate absolută deoarece nu au fost respectate cerinţele prevăzute de dispoziţiile art 268 alin 1 lit f din Codul Muncii în sensul că nu a fost indicată instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Arată că decizia de sancţionare a fost emisă peste termenul de prescripţie de 30 de zile prevăzut de art 268 alin 1 Codul Muncii având în vedere că referatul în baza căruia a fost emisă sancţiunea disciplinară a fost întocmit la data de 12.12.2008 iar decizia de sancţionare a fost emisă la data de 5.02.2009, cu mult peste termenul de prescripţie de 30 de zile prevăzut de lege şi o consideră nelegală deoarece a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art 6 din ROI.
Precizează că faptele reţinute în sarcina sa nu corespund realităţii, nu este adevărat că nu a verificat demontarea banner-ului stradal amplasat la complexul Flora iar la şedinţa Secţiunilor Industrie, Agricultură şi Comerţ nu a fost invitat, notele nr 4712/28.11.2008 şi nr 4713/28.11.2008 au fost întocmite în aceeaşi zi şi în perioada în care contestatorul era în concediu de odihnă şi constituie dovada scopului şicanator, în condiţiile în care conţinutul acestora este nereal, cu referiri generale, subiective şi fără corespondent în realitate.
În drept îşi întemeiază contestaţia pe dispoziţiile Codului Muncii, raportate la cele ale Codului Civil, Statutului CCI şi ROI al CCI.
Contestatorul a depus la dosar dispoziţia nr 74/5.02.2009.
La data de 24.03.2009 intimata Camera de Comerţ şi Industrie Oltenia a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei ca neântemeiată; arată că faptele imputate contestatorului au fost reţinute în conformitate cu prevederile art 263 al 2 din Codul Muncii şi nu au fost contestate administrativ de către acesta.
Învederează că prin Dispoziţia nr 73/2008 Preşedintele CCI Oltenia a delegat dreptul său de semnătură directorului general al CCI Oltenia şi, ca urmare, nu poate fi invocată nulitatea acestei delegări pentru faptul că mandatul Preşedintelui ar fi fost sancţionat cu nulitate absolută prin sentinţa civilă nr 7962/2008 pronunţată de Judecătoria Craiova care, de altfel, nu este definitivă.
Prin sentinţa nr. 2718/08.07.2009 instanta a retinut următoarele:
În ceea ce priveşte afirmaţia contestatorului potrivit căreia decizia de sancţionare a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art 268 alin 1 lit f din Codul Muncii, în sensul că nu a fost indicată instanţa competentă la care poate fi contestată, aceasta este speculativă şi interpretativă de către contestator care şi-a materializat dreptul prin prezenta acţiune.
Întrucât art 268 alin 1 Codul Muncii prevede faptul că angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei, motivul de nelegalitate invocat de contestator precum că dispoziţia de sancţionare a fost emisă peste termenul de prescripţie de 30 de zile este speculativ, prin dispoziţia nr 74/5.02.2009 fiind sancţionate mai multe abateri disciplinare săvârşite de contestator.
Referitor la motivele de netemeinicie invocate, intimata solicită instanţei să constate că faptele reţinute în sarcina contestatorului sunt reale iar în conformitate cu prevederile art 263 din Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor, ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
Intimata a depus la dosar referatul întocmit la 12.12.2008, decizia nr 37/11.04.2008, sentinţa civilă nr 18616/2.12.2008, copie ROI şi ROF ale CCI Oltenia, sentinţa civilă nr 8546/26.05.2008, certificatul de grefă nr 436/2008, decizia civilă nr 1677/23.09.2008, dispoziţia nr 7/2009, referatul întocmit la 28.01.2009, nota de serviciu, informare, dispoziţiile nr 74/2009, nr 73/2008, nr 213/2008.
Analizând contestaţia formulată de contestator în raport de probatoriul administrat în cauză şi de prevederile legale în materie, instanţa urmează să admită contestaţia, să constate nulitatea absolută a deciziei nr 74/5.02.2009 emisă de intimată din următoarele considerente:
Decizia contestată nu cuprinde menţiunile prevăzute de art 268 lin 2 lit f din Codul Muncii sub sancţiunea nulităţii absolute şi anume instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
De asemenea, în decizie nu se menţionează motivele pentru care nu s-a efectuat cercetarea administrativă prealabilă.
