Săvârşirea unei fapte ilicite în legătură cu serviciul. Alimentarea autoturismului cu alt combustibil decât cel menţionat în bonurile fiscale solicitate pentru justificare în evidenţa contabilă.


Defecţiuni cauzate de calitatea combustibilului

C. muncii, art. 270, art. 271

Dispoziţiile art. 270 C. muncii condiţionează antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului de săvârşirea de către acesta a unei fapte ilicite în legătură cu serviciul.

Cum din probele administrate nu a rezultat încălcarea de către salariat a sarcinilor de serviciu prin alimentarea autoturismului pe care lucra cu un tip de combustibil necorespunzător, în mod gre

şit s-a reţinut în sarcina acestuia obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat angajatorului.

C.A. Piteşti, s. civ., confl. mun., asig. soc., min. şi fam., decizia nr. 470/R-CM din 10 iunie 2008, în Jurindex

Prin sentinţa civilă nr. 289 din 26 martie 2008, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii la plata în solidar a sumei de 4705,64 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamantă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată de 650 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

Pârâţii au fost angajaţii societăţii reclamante, în calitate de şoferi

de taxi, ambii conducând autoturismul Skoda P. cu nr. B 121. In luna aprilie 2006 autoturismul s-a defectat, fiind necesare reparaţii ce au constat în înlocuirea injectoarelor şi a filtrului de motorină. La interogatoriile luate pârâţii au recunoscut că au existat aceste defecţiuni şi că au solicitat bonuri fiscale fară să fi alimentat autoturismul cu motorină. De asemenea, cu ocazia dezbaterilor pe fond, pârâtul E.E.D. a recunoscut că s-au schimbat injectoarele la autoturism, el însuşi însoţind-o pe patroana firmei angajatoare când aceasta le-a achiziţionat.

Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că există un raport de cauzalitate între tipul de combustibil folosit la alimentarea autoturismului şi defecţiunile constatate. Valoarea devizului de lucrări, deci a pagubei suferite de societatea reclamantă a fost stabilită de expert la suma de 4705,64 lei. Martorii audiaţi în cauză au confirmat şi ei că pârâţii au alimentat autoturismul cu alt combustibil decât cel menţionat în bonurile fiscale pe care le solicitau pentru justificare în evidenţa contabilă a firmei.

In cauză au fost dovedite condiţiile cerute de art. 271 C. muncii referitoare la angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului. Astfel, s-a dovedit calitatea de angajaţi a pârâţilor, s-a dovedit că unitatea angajatoare a suferit un prejudiciu stabilit de expert la suma de 4705,64 lei, precum şi legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită de salariaţii pârâţi şi acest prejudiciu. Aşa cum s-a arătat mai sus, s-a recunoscut că pârâţii obişnuiau să alimenteze din diverse surse autoturismul, să solicite bonuri fiscale de la staţiile de alimentare pentru justificare, calitatea combustibilului fiind aceea care a determinat paguba constând în deteriorarea injectoarelor, fiind necesar a fi schimbat şi filtrul de ulei. Discuţii a comportat actul de cumpărare a injectoarelor, însă, cu privire la acest aspect, pârâtul E.E.D. a recunoscut că

cl a însoţit administratorul firmei când acesta a achiziţionat injectoa-rclc, carc apoi au fost înlocuitc. S-a dovedit de asemenea cu raportul de expertiză efectuat în cauză că, procedând în acest mod, administratorul firmei angajatoare a suferit un prejudiciu mai mic decât dacă injectoa-rele ar fi fost înlocuite cu piese de la unitatea care a efectuat reparaţia.

împrejurarea că bonul doveditor al cumpărării injectoarelor este ulterior nu mai are astfel nicio relevanţă faţă de recunoaşterea pârâtului şi de confirmarea făcută de SC F. SRL, unitate care a efectuat reparaţia.

Cu privire la beneficiul nerealizat s-a reţinut că reclamanta nu a

făcut dovada acestuia. In privinţa stabilirii cuantumului răspunderii fiecăruia dintre pârâţi, s-a arătat în considerentele hotărârii că cei doi şoferi au contribuit în mod egal la producerea pagubei pentru că şi-au predat autoturismul unul altuia fară forme scrise de predare-primire.

împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâtul E.E.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recursul este fondat.

Criticile se încadrează în cazurile de nelegalitate şi netemeinicie constând în pronunţarea hotărârii cu aplicarca greşită a legii şi cu aprecicrea greşită a probelor administrate în cauză, reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

Contrar celor reţinute la judecata în primă instanţă, pârâtul E.E.D. nu a mărturisit faptul solicitării de bon fiscal în lipsa alimentării autoturismului pe care lucra cu combustibil. De asemenea, nu a recunoscut că se face vinovat de defectarca acestuia. Ceea ce a declarat la momentul dezbaterilor pe fond vizează existenţa prejudiciului şi anume aspectul cumpărării unor injectoare noi pentru înlocuirea celor defecte. A susţinut recurentul-pârât şi la acest moment că nu se face vinovat de producerea prejudiciului. Pin urmare, greşit s-a reţinut la judecata fondului mărturisirea faptului pretins de reclamantă constând în producerea defecţiunii la injectoare prin alimentarea autoturismului cu combustibilul necorespunzător.

Cum partea a tăgăduit faptele arătate de reclamantă, revenea sarcina acesteia din urmă de a-şi dovedi susţinerile cu alte mijloace de probă. Or, plângerea penală pentru distrugerea injectoarelor îl vizează numai pe P.J. Din declaraţiile de martori rezultă numai faptul că unul dintre cei doi pârâţi a solicitat bon fiscal fară a cumpăra combustibil. P.J. recunoaşte însă la interogatoriu şi în declaraţia dată că în ziua de 12 aprilie 2000 a alimentat fară a cere bon fiscal apoi, pentru a justifica această operaţie a solicitat bon fiscal de la o altă staţie.

Cum din probele administrate nu a rezultat încălcarea de către pârâtul E.E.D. a sarcinilor de serviciu prin alimentarea autoturismului

pc carc lucra cu combustibil necorcspunzător, pentru carc s-a solicitat apoi bon fiscal de la altă staţie, în mod greşit s-a reţinut în sarcina acestuia obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat angajatorului.

S-a făcut prin aceasta şi o aplicare greşită a prevederilor art. 270 C. muncii, care condiţionează antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului de săvârşirea de către acesta a unei fapte ilicite în legătură cu serviciul. Existenţa prejudiciului este confirmată de susţinerile pârâţilor la interogatoriu, în sensul că injectoarele noi au fost cumpărate în prezenţa lor, de constatarea realizată la intrarea în reparaţii, de analiza efectuată de expertul tehnic auto în privinţa cauzelor care pot determina defecţiunile injectoarelor. Aceasta înseamnă că din punct de vedere al existenţei pagubei materiale produse angajatorului cele reţinute de instanţa de fond sunt rezultatul aprecierii corecte a probelor administrate, iar motivul de recurs este nefondat.

Insă pentru cele arătate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. coroborate cu art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul şi va fi modificată în parte sentinţa în sensul că se va respinge acţiunea faţă de pârâtul E.E.D.