Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 354 din data de 29.01.2014
Schimbarea din funcția de conducere, urmată de oferirea unui post de execuție pe care contestatorul nu l-a acceptat, nu s-a prezentat la muncă la noul post, ceea ce a dus la concedierea sa disciplinară
La data de 5 09 2012, contestatorul X s-a adresat Tribunalului Dolj cu o contestație împotriva deciziei nr 103/17 08 2012 emisă de intimata Y, solicitând să se constate nulitatea absolută a deciziei, reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata despăgubirilor salariale reactualizate.
In fapt, a arătat că prin contractul individual de muncă nr 086/2007 a fost angajat în funcția de director economic pe durată nedeterminată.
Prin hotărârea Consiliului de Administrație nr 69/17 07 2012 a fost eliberat din funcția de director economic, după care, s-a procedat la întocmirea unui act adițional la contractul individual de muncă prin care i s-a oferit postul de economist, post care era al altui salariat aflat în concediu medical, astfel că durata acestuia era determinată.
Prin hotărârea Consiliului de Administrație nr 69/17 07 2012 a fost eliberat din funcția de director economic, după care, s-a procedat la întocmirea unui act adițional la contractul individual de muncă prin care i s-a oferit postul de economist, post care era al altui salariat aflat în concediu medical, astfel că durata acestuia era determinată.
Fiind o modificare unilaterală a contractului de muncă hotărârea Consiliului de Administrate a fost atacată în instanță, formând obiectul dosarului nr 13330/63/2012.
Mai arată că nu a fost de acord să semneze actul adițional la contractul individual de muncă, consimțământul salariatului fiind o condiție esențială pentru încheierea sa valabilă, astfel că prin nesemnarea actului adițional consideră că actul respectiv nu a existat.
Neavând raporturi juridice cu pârâta în funcția de economist decizia de încetare a contractului individual de muncă din postul de economist este un act juridic lipsit de obiect.
Neavând raporturi juridice cu pârâta în funcția de economist decizia de încetare a contractului individual de muncă din postul de economist este un act juridic lipsit de obiect.
Arată că au fost încălcate prevederile art 252 alin 2 lit a din Codul Muncii deoarece nu a fost descrisă fapta, nu s-a arătat în concret care sarcini de serviciu nu au fost îndeplinite de salariat, în ce zile a lipsit de la serviciu.
Mai consideră că decizia este netemeinică deoarece în perioada 17 06 2012 – 17 08 2012 s-a prezentat zilnic la serviciu fiind nevoit să stea pe hol din cauza pârâtei. Si-a îndeplinit sarcinile de serviciu
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1179 cod civil, art 57 și 252 din Codul muncii.
A depus la dosar decizia contestată nr 103/17 08 2012, adresa nr 7908/13 08 2012, raportul per salariat din registrul REVISAL, dovada contestării hotărârii Consiliului de Administrație nr 69/17 07 2012.
La termenul din 24 10 2012 intimata a solicitat înaintarea dosarului la completul investit cu soluționarea dosarului 13330/63/2012 în vederea conexării.
Prin încheierea din 25 10 2012 instanța a respins cererea de conexare a celor două dosare.
Prin încheierea din 21 11 2012 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art 244 cod pr civilă, până la soluționarea dosarului nr 13330/63/2012.
La 18 11 2013 contestatorul a solicitat reluarea judecății ca urmare a finalizării dosarului 13330/63/2012.
Prin încheierea din 11 12 2012 instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cu interogatoriul propus de contestator, interogatoriu la care pârâta a răspuns în scris la următorul termen.
Instanța a invocat din oficiu excepția nulității absolute a deciziei de concediere contestată în raport de prevederile art 252 lit a,b și c din Codul muncii, punându-le în vedere părților să formuleze concluzii scrise cu privire la această excepție
Intimata a depus la dosar toate actele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere contestată nr. 103/17 08 2012 și a formulat concluzii scrise, în care formulat apărările pe care apoi le-a susținut oral în fața instanței la termenul din 22 ianuarie 2014, în sensul respingerii excepției nulității absolute.
De asemenea contestatorul a formulat concluzii scrise în care a solicitat admiterea excepției nulității absolute a deciziei pentru încălcarea prevederilor art. 252 alin. 2 literele a,b,c din codul muncii.
Prin sentința nr. 354/29.01.2014 pronunțată în dosarul nr. 14900/63/2012 a fost admisă în parte contestația, s-a constat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 103/17.08.2012 emisă de intimată, au fost respinse celelalte capete de cerere referitoare la reintegrare și la plata drepturilor salariale aferente de la concediere până la reintegrare, a fost obligată intimata să plătească contestatorului 500 lei cheltuieli judiciare, instanța reținând următoarele :
Prin contractul individual de muncă nr 086/2007 contestatorul a fost angajat în funcția de director economic pe durată nedeterminată la unitatea intimată.
Considerând că a avut loc o modificare unilaterală a contractului de muncă, contestatorul a contestat în instanță hotărârea Consiliului de Administrate nr 69/17 07 2012, contestația sa formând obiectul dosarului nr 13330/63/2012, ce a fost soluționat prin respingerea contestației prin sentința nr. 2196/28.02.2013 pronunțată de Tribunalul Dolj, sentință menținută de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 8321/19.09.2013.
Prin decizia nr. 103/17.08.2012 intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului – economist în cadrul Compartimentului Achiziții Publice în temeiul art. 61 litera a din codul muncii pentru săvârșirea unor abateri disciplinare grave: neprezentarea la locul de muncă oferit de regie, nerezolvarea nici unei sarcini de serviciu.
Instanța constată că decizia contestată încalcă prevederile art. 252 literele a,b, c din codul muncii deoarece nu descrie faptele ce constituie abatere disciplinară reținute în sarcina contestatorului, nu arată care sunt prevederile legale încălcate de contestator, nu arată care sunt motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului formulate cu ocazia cercetării disciplinare, acestea fiind elemente esențiale ale deciziei de concediere, ce trebuie să se regăsească în cuprinsul deciziei sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel potrivit art. 252 alin. 2 din codul muncii, decizia de sancționare disciplinară trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute următoarele elemente:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 252 (fost 268) alin 2 lit. a din codul muncii, deoarece nu cuprinde mențiunile privind descrierea faptei săvârșite, in ce a constat aceasta, (ce trebuia să facă salariatul conform atribuțiilor stabilite prin contractul individual de muncă și fișa postului și ce a făcut sau nu a făcut, ce atribuții a încălcat sau nu a îndeplinit corespunzător), când a fost săvârșită, pentru ca in raport de aceste mențiuni să se poată verifica dacă constituie sau nu abatere disciplinară, dacă e prevăzută ca atare in lege sau in regulamentul de ordine internă , ori in contractul colectiv de muncă .
Prezentarea foarte generală a faptei nu este suficientă deoarece nu oferă salariatului posibilitatea să cunoască fapta ce i se impută, posibilitatea să se apere și nici instanței nu-i oferă posibilitatea să verifice dacă contestatorul a săvârșit sau nu fapta pentru care este sancționat .
Cu atât mai mult este esențială menționarea faptei in decizie cu cât potrivit art.79 din codul muncii angajatorul nu mai poate invoca in fata instanței alte motive de sancționare decât cele consemnate in decizie.
De asemenea, în decizia contestată nu s-au menționat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, prevederi ce trebuie menționate obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute conform de art. 252 (fost 268) alin. 2 lit. b din codul muncii.
În acest fel nu se poate verifica de instanță dacă faptele reținute în sarcina contestatorului, descrise în decizie, constituie sau nu abatere disciplinară în sensul prevăzut de art. 247 alin. 2 din codul muncii.
Potrivit art. 247 alin. 2 din codul muncii, “Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici”;.
Așadar, pentru ca o faptă să constituie abatere disciplinară trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 247 alin. 2 din codul muncii și să fie prevăzută ca și abatere disciplinară de statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, neputând fi sancționată ca și abatere disciplinară orice faptă a salariatului.
Având în vedere că decizia contestată încalcă prevederile art. 252 (fost 268) alin. 2 lit. a și b din codul muncii deoarece nu cuprinde prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, instanța va admite contestația și va constata nulitatea absolută a deciziei
În ce privește motivul de nulitate absolută constând în încălcarea prevederilor art. 252 (fost 268) alin 2 lit c din codul muncii instanța constată că este întemeiat, deoarece era necesar să se menționeze motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea, mențiuni care lipsesc din cuprinsul deciziei.
Ca urmare instanța va admite în parte contestația, va constata nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 103/17.08.2012 emisă de intimată.
Pe de altă parte instanța reține că după eliberarea contestatorului din funcția de director, acestuia i s-a oferit postul de economist așa cum rezultă din adresa nr. 6995/19.07.2012 însă acesta a refuzat acceptarea noului post așa cum rezultă din procesul verbal nr. 7256/26.07.2012, în care s-a consemnat faptul că acestuia i s-a adus la cunoștință fișa postului și a refuzat să o semneze, adresa nr. 7257/26.07.2012 prin care i s-a transmis fișa postului, adresa nr. 7264/26.07.2012 în care se consemnează că i-a fost transmis actul adițional la contractul individual de muncă și fișa postului.
Refuzul contestatorului de a accepta noul post oferit de intimată rezultă explicit și din faptul că nu a semnat actul adițional la contractul individual de muncă, dar și din susținerile contestatorului din cuprinsul prezentei contestații.
În aceste condiții instanța reține că după eliberarea contestatorului din funcția de director raporturile de muncă ale acestuia cu intimata au încetat definitiv deoarece contestatorul nu a acceptat noul post oferit, cel de economist, nefiind de acord să semneze actul adițional la contractul individual de muncă, consimțământul salariatului reprezentând o condiție esențială pentru încheierea sa valabilă, astfel că prin nesemnarea actului adițional consideră că actul respectiv nu a existat.
Din aceste considerente instanța consideră că decizia contestată nr. 103/17.08.2012 emisă de intimată este nulă absolut, motiv pentru care instanța va constata nulitatea sa absolută.
În ce privește capetele de cerere referitoare la reintegrarea pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale aferente de la concediere până la reintegrare, instanța constată că sunt neîntemeiate câtă vreme postul din care a fost concediat cel de economist nu a fost acceptat de contestator.
În cazul constatării nulității deciziei de concediere, sau al anulării sale de către instanță, reintegrarea salariatului se face pe postul deținut anterior concedierii, post din care a fost concediat. Ori in cazul de față contestatorul a fost concediat dintr-un post pe care nu l-a acceptat, nu l-a avut niciodată în cadrul intimatei, cel de economist, astfel că nu este posibilă reintegrarea și nici plata drepturilor salariale de care a fost lipsit aferente acestui post.
Pentru aceste motive va respinge capetele de cerere referitoare la reintegrare și la plata drepturilor salariale aferente de la concediere până la reintegrare.
În baza art. 274 din codul de procedură civilă, va obliga intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către contestator, jumătate din cuantumul solicitat și dovedit, proporțional cu capetele de cerere admise.
