C. muncii, art. 41, art. 48, art. 265 alin. (2), art. 268 alin. (2) lit. a)
Legea nr. 272/2004, art. 89, art. 96
Având în vedere că salariatele sunt responsabile de neglijarea copiilor [faptă care, potrivit art. 89 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, „reprezintă omisiunea voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului, de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului”], angajatorul a dispus în mod judicios îndepărtarea acestora de copiii aflaţi în îngrijirea lor, în conformitate cu prevederile imperative ale art. 96 din acelaşi act normativ, care reprezintă o normă specială, ce trebuie aplicată cu prioritate faţă de norma generală reprezentată de Codul muncii.
Prin îndepărtarea salariatelor de copii şi prin diminuarea salariului de bază pe 3 luni nu sunt încălcate dispoziţiile art. 265 alin. (2) C. muncii, care interzice aplicarea, pentru aceeaşi abatere disciplinară, a mai multor sancţiuni, cele două măsuri având temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 272/2004 şi Codul muncii.
Nu se poate aprecia că angajatorul a încălcat prevederile art. 41 C. muncii, atâta timp cât, în cauză, salariatele nu au probat că s-a schimbat în vreun mod felul muncii ori cuantumul salariului
lor, angajatorul fiind pe deplin îndreptăţit să adopte asemenea schimbări pentru o organizare mai judicioasă a activităţii.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 3246/R din 10 octombrie 2007, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 1906/2007, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII I-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de către contestatoarele C.F.M. şi L.Ş. în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că salariatele au încălcat prin faptele lor prevederile capitolul VI din regulamentul intern al intimatei.
In raport de faptele săvârşite (legarea copiilor cu un dres pe timpul nopţii; împărţirea dulciurilor copiilor de către contestatoarea L.Ş. celorlalte colege de serviciu), s-a considerat că intimata a dispus sancţionarea celor două contestatoare cu respectarea dispoziţiilor art. 266 C. muncii.
S-a constatat că intimata a dispus pentru fiecare contestatoare aplicarea unei singure sancţiuni, respectiv cea de reducere a salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
In privinţa măsurilor dispuse de către intimată prin dispoziţiile nr. 1451/2006 şi nr. 1456/2006, de schimbare a locurilor de muncă şi păstrarea funcţiei, s-a reţinut că nu reprezintă aplicarea unor sancţiuni disciplinare, ci respectarea prevederilor art. 96 din Legea nr. 272/2004, care permite angajatorului, în baza prerogativelor privind posibilitatea de a-şi organiza desfăşurarea activităţii, să dispună îndepărtarea celor doua salariate de copii aflaţi în îngrijirea lor.
S-a apreciat că locul de muncă al contestatoarei a fost modificat de cătrc angajator în baza prevederilor imperative ale art. 96 din Legea nr. 272/2002, ce constituie normă specială, derogatorie de la legea cadru – Codul muncii.
Ca atare, prima instanţă a considcrat că intimata a rcspectat prevederile art. 265 alin. (2) C. muncii şi a aplicat o singură sancţiune disciplinară fiecăreia dintre cele 2 contestatoare.
S-a constatat că în deciziile atacate sunt descrise faptele ce constituie abateri disciplinare ce au fost săvârşite de către contestatoare, în conformitate cu prevederile art. 268 alin. (2) lit. a) C. muncii. S-a apreciat că intimata a indicat motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarelor, facându-se referire la probele administrate
în baza cărora s-a constatat existenţa abaterilor disciplinare, în conformitate cu prevederile art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii.
împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către contestatoare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea a reţinut următoarele: prima instanţă a constatat judicios că îndepărtarea prin deciziile atacate a recurentelor de copiii pentru care asigurau protecţia, creşterea şi îngrijirea s-a dispus în baza unei legi speciale, care reglementează domeniul protecţiei copilului (respectiv art. 96 din Legea nr. 272/2004), iar nu ca urmare a aplicării unei sancţiuni disciplinare, în baza legii cadru – Codul muncii.
Curtea a reţinut că angajatorul, având în vedere că recurentele sunt responsabile de neglijarea copiilor (faptă care, potrivit art. 89 din Legea nr. 272/2005, „reprezintă omisiunea voluntară sau involuntară a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului), a dispus în mod judicios îndepărtarea acestora de copiii aflaţi în îngrijirea lor, în conformitate cu prevederile imperative ale art. 96 din acelaşi act normativ, care reprezintă o normă specială, ce trebuie aplicată cu prioritate faţă de norma generală, reprezentată de Codul muncii.
Nu se poate aprecia că intimata a încălcat prevederile art. 41 din Legea nr. 53/2003, atâta timp cât, în cauză, recurentele nu au probat că s-a schimbat în vreun mod felul muncii ori cuantumul salariului lor, angajatorul fiind pe deplin îndreptăţit să adopte asemenea schimbări pentru o organizare mai judicioasă a activităţii.
Instanţa de fond a constatat corect faptul că intimata a respectat prevederile art. 268 alin.(2) lit. a) şi c) C. muncii.
Astfel, prin decizia nr. 1450 din 18 august 2006 de sancţionare cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni, intimata a indicat în mod clar fapta reţinută drept abatere disciplinară în sarcina recurentei C.F., respectiv fapta constând în „legarea copiilor pe timpul nopţii”. Apărările recurentei formulate în faţa comisiei de disciplină au fost înlăturate, apreciindu-se prin aceeaşi decizie de sancţionare că susţinerile recurentei nu sunt de natură a combate probele privind existenţa abaterii disciplinare, fapt întărit şi de declaraţiile date în cadrul cercetării disciplinare.
S-a reţinut că au fost încălcate prevederile din fişa postului şi regulamentul intern, conform cărora sunt interzise pedepsele fizice de
oriec natură, privarea copilului de necesităţile fundamentale corespunzătoare unei dezvoltări armonioase din punct de vedere mintal, emoţional, psihic, social, carc ar putea periclita integritatea acestora.
Potrivit adresei din 26 iulie 2006, emisă de angajator, salariatul a fost convocat în vederea cercetării prealabile, cu indicarea datei, orei, locului, cât şi a obiectului întrevederii, respectiv cercetarea comportamentului adoptat faţă de copiii din centru. Nu a putut fi primită apărarea recurentei referitoare la faptul că a fost cercetată pentru alte abateri decât cele pentru care a fost convocată, de vreme ce obiectul cercetării disciplinare l-a constituit analiza comportamentului său faţă de copiii din centru, iar aceasta, prin cele două fapte reţinute în sarcina sa, a încălcat evident obligaţiile avute potrivit fişei postului şi regulamentul intern, conform cărora trebuia să acţioneze numai în interesul superior al copilului şi să îi asigure acestuia o dezvoltare armonioasă din toate puncte de vedere. Pentru aceste considerente, curtea a reţinut că intimata a respectat prevederile art. 267 C. muncii, aducând la cunoştinţa recurentei obiectul întrevederii.
In cuprinsul deciziei de sancţionare amintite, intimata a menţionat expres că susţinerile recurentei nu sunt de natură a înlătura probele privind existenţa abaterii disciplinare, faţă de referatele şi declaraţiile date în cadrul cerectării disciplinare, ceea ce înseamnă că s-au respectat prevederile art. 268 lit. c) C. muncii.
