Modificare temporară a contractului individual de muncă. Protectia salariaţilor
C. muncii, art. 42 alin. (1), art. 48, art. 173
Cu titlu de excepţie, în raport de dispoziţiile art. 42 alin. (1) C. muncii, angajatorul poate dispune modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al salariatului numai în cazurile
şi în condiţiile expres prevăzute de lege, şi anume în cazul delegării sau detaşării.
Potrivit art. 173 C. muncii, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, însă acest text de lege trebuie interpretat având în vedere şi dispoziţiile art. 48 C. muncii, asemenea măsuri putând fi luate numai cu respectarea dispoziţiilor legale şi care nu pot duce la modificarea unilaterală a contractului de muncă.
C.A. Piteşti, Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 459/R-CM/2006, portal.just.ro
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 395/CM din 26 mai 2006, a admis în parte contestaţia formulată, a constat nulitatea parţială a deciziei nr. 16 din 12 ianuarie 2006, emisă de intimată, în ceea ce priveşte perioada pentru care a fost modificat felul muncii contestatorului. A constat că modificarea felului muncii contestatorului este temporară, până la încetarea motivelor de sănătate care au determinat luarea măsurii de protecţie a salariatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că D.I. este salariatul intimatei A.R.R. în funcţia de inspector de specialitate gradul I A, locul său de muncă fiind la Agenţia A.R.R. Argeş. Atribuţiile postului său constau în acţiuni de inspecţie şi control în trafic sau la sediul operatorilor de transport în ce priveşte utilizarea licenţelor de transport şi de execuţie, siguranţa transportului rutier, protecţia mediului, de actualizare a fişelor de ale operatorilor de transport, având totodată competenţa de a reţine licenţele de execuţie, autorizaţiile de transport şi de a propune retragerea licenţelor de transport şi de execuţie în cazul încălcării legii.
Prin decizia nr. 11 din 6 ianuarie 2006, contestatorul a fost delegat pentru o perioadă de 60 de zile la Agenţia A.R.R. Bacău, în aceeaşi funcţie, cu menţinerea drepturilor salariale. In ziua de 10 ianuarie 2006, contestatorul a solicitat conducerii A.R.R. anularea acestei deciziei pe motiv că este bolnav. A anexat cererii adeverinţa medicală nr. 162 din 10 ianuarie 2006, eliberată de Centrul medical „D.L.” Piteşti. Drept urmare, intimata a emis o nouă decizie cu nr. 16 din 12 ianuarie 2006, prin care a fost anulată decizia nr. 11 din 6 ianuarie 2006 şi s-a dispus ca, din ziua de 12 ianuarie 2006, să fie transferat contestatorul la Compartimentul Licenţe Programe de Transport din cadrul Agenţiei A.R.R. Argeş.
Măsura luată prin cea de-a doua decizic constituic o modificare unilaterală a felului muncii justificată de necesitatea protecţiei salariatului, pentru care medicul a recomandat prestarea unei munci fară efort fizic mediu sau sporit, fară stres sau stări conflictuale şi fără condiţii climatice aspre, deci prestarea unei munci mai uşoare.
Potrivit fişei postului pentru Compartimentul Licenţe Programe de Transport, atribuţiile constau în înregistrarea cererilor, întocmirea dosarelor şi verificarea actelor necesare pentru eliberarea licenţelor (certificatelor de transport), în completarea şi eliberarea acestor din urmă documente şi în actualizarea bazei de date informatizate privind operatorii de transport. Este evident că noua activitate este o muncă de birou care nu presupune ortostatism prelungit, efort fizic mediu sau mare, condiţii climatice nefavorabile, dar mai ales nu presupune stări conflictuale, ceea ce nu se poate reţine şi cu privire la activitatea de control în trafic sau la sediul operatorilor de transport.
S-a motivat nemulţumirea contestatorului faţă de noua activitate prin aceea că presupune deţinerea cunoştinţelor de operare pe calculator pentru care este nevoit să urmeze cursuri ce se vor finaliza cu examen, precum şi prin aceea că activitatea este nouă şi complexă şi de aceea s-a susţinut că salariatul este supus unui stres căruia nu îi va putea face faţă.
Nu sunt fondate aceste motive, deoarece nu poate constitui o noutate şi o complexitate sporită pentru cel care anterior a controlat deţinerea licenţelor/autorizaţiilor valabile utilizarea acestora cu respectarea legii, iar acum trebuie să efectueze operaţiunile de eliberare a acestor documente. Şi înainte de decizia contestată, salariatul opera pe calculator pentru actualizarea fişelor de cazier ale operatorilor de transport, prin urmare, nu poate susţine că nu deţine cunoştinţele necesare pentru această activitate.
Prin urmare, instanţa a constatat că măsura unilaterală a modificării felului muncii contestatorului este întemeiată şi are ca scop protecţia sănătăţii sale, în condiţiile în care angajatorul dispune de un loc de muncă adecvat stării de sănătate a salariatului. O astfel de măsură însă poate fi luată, potrivit art. 48 C. muncii, numai temporar, respectiv până la încetarea motivelor de sănătate care au determinat modificarea.
Sub acest aspect, decizia este lovită de nulitate parţială, iar termenul „transfer”, desemnând o modificare definitivă a felului muncii, a fost considerat inoperant.
împotriva acestci sentinţe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul.
Recursul este întemeiat. Potrivit art. 41 C. muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, art. 41 alin. (3) prevăzând că modificarea contractului de muncă se referă la durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariu, timpul de muncă şi timpul de odihnă.
In speţă, prin trecerea contestatorului la compartimentul Licenţe programe transport, i-a fost schimbat locul muncii, felul muncii, dar şi condiţiile de muncă, situaţie în care nu se poate pretinde că nu s-au schimbat elementele contractului de muncă, fiind astfel necesar consimţământul ambelor părţi. Cu titlu de excepţie, în raport de art. 42 alin. (1) C. muncii, angajatorul poate dispune modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al salariatului său numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, şi anume în cazul delegării sau detaşării. Cererea contestatorului privind anularea măsurii de delegare şi referatul nr. 3 din 12 ianuarie 2006 întocmit de R.G.R. nu pot, sub nicio formă, să echivaleze cu existenţa acordului său cu privire la măsura de transferare dispusă de intimată.
Prin decizia nr. 16 din 12 ianuarie 2006, intimata a modificat elemente ale raportului juridic de muncă al contestatorului prin transferarea sa în cadrul altui compartiment şi în mod definitiv. Cum această modificare nu se putea face fară acordul salariatului, decizia contestată trebuia anulată de instanţa de fond şi dispusă repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Dacă s-ar aprecia că angajatorul poate modifica locul şi felul muncii salariatului fară consimţământul acestuia, ca măsură de protecţie a contestatorului, aşa cum a reţinut instanţa de fond, s-ar atribui caracter de legalitate transferului acestuia în cadrul altui compartiment, deşi nu se poate aprecia asupra momentului în care starea sa de sănătate se va îmbunătăţi.
Este drept că, potrivit art. 173 C. muncii, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, însă acest text de lege trebuie interpretat având în vedere şi dispoziţiile art. 48 C. muncii, asemenea măsuri putând fi luate numai cu respectarea dispoziţiilor legale şi care nu pot duce la modificarea unilaterală a contractului de muncă.
