2. Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. Condiţii
C. muncii, art. 41 C. proc. civ., art. 318 alin. (1)
1. Faptul că salariatul urmează să desfăşoare o activitate de teren nu reprezintă o schimbare a locului de muncă. Schimbarea intervenită în modalitatea de exercitare a atribuţiilor salariatului
nu este una abuzivă, câtă vreme are în vedere noile abilităţi pe care trebuie să le deţină pentru ocuparea postului respectiv şi care presupun cunoştinţe pe care acesta nu le are.
Redistribuirea sarcinilor între persoanele care ocupă acelaşi post nu poate avea semnificaţia unei modificări a contractului de muncă, ci reprezintă expresia prerogativei de direcţie a angajatorului.
2. Fiind o cale extraordinară de atac, în contestatia în anulare
7 9
nu poate avea loc o reexaminare a fondului, o apreciere a probelor ori o interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural, deoarece acestea sunt motive de reformare a hotărârii, ce pot fi analizate doar în cadrul căii ordinare de atac, respectiv recursul.
C.A. Alba lulia, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 178 din 10 martie 2008, Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 614 din 16 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Alba, s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea U.N. în contradictoriu cu intimata SC B. D. SA, Filiala A.I. SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că prin decizia atacată nu s-au modificat atribuţiile contestatoarei, ci doar s-au predat-primit bunurile şi valorile deţinute de D.B. către contestatoare şi invers, iar dispunerea unei inventarieri nu poate avea semnificaţia unei desfaceri disciplinare a contractului de muncă. Prin noua fişă a postului, contestatoarea are aceleaşi atribuţii potrivit postului ocupat de casier, iar faptul că urmează să desfăşoare o activitate de teren nu reprezintă o schimbare a locului de muncă. Ca atare, a conchis prima instanţă, schimbarea intervenită în modalitatea de exercitare a atri
buţiilor contestatoarci nu este una abuzivă, ci are în vedere noile cunoştinţe/abilităţi pe care trebuie să le deţină casiera care îşi desfăşoară activitatea la sediul intimatei şi care presupun cunoştinţe de operare pe calculator şi de primară, cunoştinţe pe care contestatoarea nu le are.
Recursul exercitat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat. S-a reţinut că prin decizia atacată, aşa cum justificat a reţinut instanţa de fond, nu avut loc o modificarea a contractului individual de muncă al recurentei în ce priveşte elementele sus-enunţate. Faptul că prin atribuţiile menţionate în noua fişă a postului activitatea sa se desfăşoară şi în teren nu reprezintă o modificare a locului muncii, acesta rămânând acelaşi – secţia U. nici a felului muncii, atribuţiile sale fiind conforme postului ocupat – de casieră. Redistribuirea sarcinilor între persoanele care ocupă acelaşi post – în speţă de casiere – nu poate avea semnificaţia unei modificări a contractului de muncă, conform celor susţinute de recurentă, ci reprezintă expresia prerogativei de direcţie a angajatorului.
împotriva acestei decizii a promovat contestaţia în anulare de faţă contestatoarea U.N., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi admiterea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 614/2007, pronunţată de Tribunalul Alba; admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
In motivarea contestaţiei în anulare se arată că decizia atacată este rezultatul unei greşeli materiale, în înţelesul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care constă în interpretarea eronată a unui element esenţial al contractului individual de muncă, şi anume felul muncii. Ca atare, arată în continuare contestatoarea, schimbarea felului muncii fară consimţământul său constituie o modificare esenţială a contractului individual de muncă, dispusă unilateral de angajator.
Contestaţia în anulare, în cauză, este nefondată. Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Dispoziţiile tezei I din conţinutul acestui text de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fară calitate şi altele
asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale. Contestaţia în anulare este menită să sancţioneze săvârşirea unor importante neregu-larităţi procedurale, de natură a nesocoti principiul dreptului la apărare sau al contradictorialităţii, aspecte care nu pot fi reţinute în speţă.
Fiind o cale extraordinară de atac, în contestaţia în anulare nu poate avea loc o reexaminare a fondului sau o apreciere a probelor ori o interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural, deoarece acestea sunt motive de reformare a hotărârii, ce pot fi analizate doar în cadrul căii ordinare de atac, respectiv recursul.
Stabilind un câmp limitat de aplicare a contestaţiei în anulare, legiuitorul a înlăturat posibilitatea părţii de a deschide calea unui recurs la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, pentru motivul greşitei stabiliri a stării de fapt sau aplicării greşite a legii.
Or, în speţă, motivele invocate de contestatoare vizează tocmai modul de apreciere a probelor dosarului şi de interpretare a dispoziţiilor legii de către instanţa de recurs, ceea ce excede cadrul procesual reglementat strict şi limitativ de legiuitor pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
