Instanţa nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Statutul de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale „Apele Române”, aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, potrivit cu care directorii economici şi tehnici ai unităţilor, precum şi conducătorii unităţilor prevăzute la art. 11 alin. (2), sunt numiţi, suspendaţi sau eliberaţi din funcţie de conducătorii unităţilor.
Susţinerea instanţei de fond în ceea ce priveşte contractul individual de muncă al contestatorului, în sensul că acesta trebuie interpretat ca fiind încheiat pe perioadă nedeterminată (cu privire la funcţie) pe considerentul că ar apărea inserată menţiunea „perioadă nedeterminată”, nu poate fi luată în considerare de către Curte, atâta vreme cât, aşa cum s-a precizat mai sus, acest contract a fost încheiat având la bază decizia nr. 15 din 19.01.2006, semnată şi însuşită de către contestator, ca de altfel şi contractul individual de muncă cu privire la care acesta, până la data sesizării instanţei, nu a avut niciun fel de obiecţiuni.
Aşa fiind, atât semnarea contractului individual de muncă în care s-a prevăzut ocuparea funcţiei de director tehnic cu caracter interimar, cât şi a deciziei nr. 15/2006, semnifică astfel acordul salariatului în ceea ce priveşte caracterul temporar al numirii şi evident posibilitatea eliberării sale din funcţie la încetarea aplicabilităţii deciziei de numire.
Aceasta este voinţa reală a părţilor care a fost interpretată astfel în mod eronat de către instanţa de fond, situaţie faţă de care nu poate fi vorba de o modificare unilaterală a felului muncii, fiind îndeplinite astfel condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. muncii.
Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, Decizia nr. 683 din 12 aprilie 2011
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 3.03.2010 contestatorul C.D. a chemat în judecată pe intimata Administrația Bazinală de Apă A.V., solicitând anularea deciziei nr. 17/29.01.2010, repunerea părților în situația anterioară, respectiv menținerea în funcția avută anterior, de director tehnic.
în motivarea contestației s-a susținut de către contestator că decizia de eliberare din funcția de director tehnic este lovită de nulitate absolută întrucât lipsește cercetarea disciplinară prealabilă, lipsește descrierea faptei pentru care a fost trecut într-o altă funcție, nu se menționează ce anume încălcări s-au adus Regulamentului intern, CCM sau Statutului de organizare și funcționare a Administrației Naționale „Apele Române” (ANAR), lipsește temeiul de drept în baza căruia i s-a modificat unilateral contractul de muncă, termenul în care se poate contesta decizia și instanța competentă să soluționeze.
Contestatorul a mai susținut că a ocupat prin concurs postul de director tehnic din cadrul Filialei Teritoriale P., iar potrivit deciziei nr. 43/11.12.1997 a îndeplinit această funcție până în prezent și nicidecum nu a îndeplinit funcția de director tehnic interimar. Deși și-a desfășurat activitatea în mod corespunzător s-a emis decizia de eliberare din funcție, fiind trecut pe un post de șef serviciu, interimar, fără să se arate motivele sau perioada de interimat.
La data de 22.04.2010 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației pentru următoarele considerente:
– prin decizia nr. 143/11.12.1997 contestatorul a fost numit în funcția de director tehnic;
– ca urmare a H.G. nr. 981/1998, la data de 20.05.1999 a fost numit director tehnic al DAAV prin decizia nr. 51;
– la data de 19.01.2006 unitatea s-a reorganizat conform O.U.G. nr. 73/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 107/2002, aplicându-se dispozițiile H.G. nr. 1176/2005; astfel, prin decizia nr. 15/2006 contestatorul a fost numit în funcția de director tehnic interimar, începând cu data de 19.01.2006;
– la acea dată toți directorii au fost numiți interimar;
– la data de 19.01.2006, între părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 312/19.01.2006, prin care acesta a fost angajat în funcția de director tehnic interimar al DAAV;
– prin decizia nr. 17/29.01.2010 a directorului coordonator al Direcției Apelor AV s-a dispus eliberarea contestatorului din funcția de director tehnic interimar al DAAV și trecerea sa în funcția de șef serviciu interimar al Inspecției Teritoriale a Apelor din cadrul DAAV;
– emiterea deciziei s-a făcut în conformitate cu art. 28 alin. (2) din Statutul de organizare și funcționare a ANAR și cu prevederile art. 15 alin. (5) lit. a) și b) din CCM 2008-2010;
– în data de 25.02.2009 prin decizia nr. 99 emisă de ANAR, contestatorul a fost numit în funcția de director interimar al DAAV, iar prin decizia nr. 276/25.05.2009 a fost revocată această decizie și contestatorul a revenit pe postul ocupat anterior emiterii deciziei nr. 99/25.02.2009;
– prin Ordinul nr. 695/29.05.2009 al Ministerului Mediului, contestatorul a fost numit în funcția de director coordonator al DAAV, iar prin decizia nr. 479/20.10.2009 a fost repus în funcția de director tehnic interimar;
– eliberarea contestatorului din funcția de director tehnic interimar și numirea sa în funcția de șef serviciu interimar reprezintă materializarea dreptului angajatorului de a decide organizarea instituției în vederea îndeplinirii obiectului ei de activitate;
– contestatorul a fost de acord cu numirea sa ca director tehnic interimar, semnând contractul individual de muncă;
– decizia contestată nu este o decizie de concediere și nici o decizie care să privească aplicarea unei sancțiuni disciplinare, așa încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 264 și 268 C. muncii; incidente în cauză sunt dispozițiile art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 1176/2005 și cele ale art. 15 alin. (5) lit. a) și b) din CCM.
La data de 21.10.2010 contestatorul și-a completat contestația inițială, solicitând obligarea intimatei și la diferența de drepturi salariale cuvenite pentru funcția de șef serviciu și funcția de director tehnic, începând cu 1.02.2010 și până la reintegrarea efectivă în funcția de director tehnic.
Prin sentința civilă nr. 16/10.01.2011, Tribunalul Argeș, Secția civilă, a admis contestația completată formulată de contestator, a anulat decizia nr. 17/29.01.2010 emisă de către intimată, a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior, de director tehnic, a obligat pe intimată să plătească contestatorului diferența de drepturi salariale, dintre cele cuvenite pentru funcția de director tehnic, o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat și actualizat și celelalte, și cele efectiv încasate, începând cu data de 1.02.2010 și până la reluarea efectivă a funcției de director tehnic și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 12.12.1997, contestatorul a fost numit director tehnic al Filialei Teritoriale Pitești prin decizia nr. 143/11.12.1997, emisă de către Regia Autonomă „Apele Române”.
Ulterior, la data de 20.05.1999, prin decizia nr. 51/20.05.1999 s-a numit conducerea Sucursalei Bazinale Direcția Apelor A-V, contestatorul fiind numit director tehnic.
O nouă decizie se emite de către Directorul Direcției Apelor A-V., având nr. 15, prin care contestatorul este numit director tehnic interimar începând cu data de 19.01.2006.
Prin decizia nr. 17/29.01.2010 contestatorul a fost eliberat din funcția de director tehnic interimar începând cu data de 1.02.2010 și trecut pe postul de șef serviciu Inspecția Teritorială a Apelor – interimar.
Prin acțiunea de față contestatorul a solicitat anularea acestei decizii, întrucât contractul individual de muncă i s-ar fi modificat în mod unilateral de către angajator.
în aceste condiții, tribunalul a verificat dacă în cauză a operat o modificare a contractului individual de muncă al contestatorului și dacă aceasta s-ar fi făcut cu sau fără acordul angajatului.
între părți s-a încheiat, la data de 19.01.2006, un contract individual de muncă, având nr. 312. Din cuprinsul acestuia reiese că, contestatorul a fost angajat pe perioadă nedeterminată în funcția de director tehnic. După sintagma „director tehnic” apare înscris cuvântul „interimar”, adăugat prin scriere de mână, cu litere de tipar, în condițiile în care tot conținutul contractului este tehnoredactat. Deși mențiunea este adăugată ulterior, nu s-a certificat apartenența acesteia la conținut prin aplicarea unei semnături sau ștampile, în cazul în care mențiunea fusese convenită de către părți, dar s-a omis a fi inserată.
Ceea ce este cel mai important este faptul că părțile au convenit și au încheiat un contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Apare astfel contradicția între semnificația noțiunii „interimar” (provizoriu, temporar) și natura contractului încheiat între părți, acesta fiind unul pe durată nedeterminată, fiecare dintre noțiuni excluzând-o pe cealaltă.
în aceste condiții, instanța a analizat contractul prin prisma voinței reale a părților. întrucât conținutul contractului este în întregime tehnoredactat (exceptând cuvântul „interimar”), tribunalul a apreciat că acesta a fost conținutul inițial, care reprezintă manifestarea de voință a părților.
Acestea au convenit, în urma negocierii, ca acest contract să fie unul pe durată nedeterminată. Instanța nu poate lua în seamă mențiunea „interimar” întrucât nu se menționează dacă aceasta a fost inserată cu ocazia încheierii contractului, nu se menționează de cine a fost făcută și nu există certitudinea că părțile au convenit asupra acesteia.
Prin decizia de eliberare din funcție a contestatorului și trecerea acestuia în funcția de șef serviciu s-a efectuat o modificare a contractului de muncă încheiat între părți în ceea ce privește felul muncii și salariul.
Potrivit art. 41 alin. (1) C. muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. Intimata nu numai că nu a făcut dovada că ar fi existat un astfel de acord din partea contestatorului, dar a susținut că eliberarea din funcție a acestuia „nu reprezintă altceva decât exercitarea prerogativei conferite angajatorului”.
Instanța a apreciat că rațiunea interzicerii modificării unilaterale a contractului de muncă este tocmai aceea de a conferi stabilitate raporturilor de muncă, punându-l la adăpost pe angajat de exercitarea abuzivă a acestei prerogative. Mai mult, trecerea s-a făcut pe o altă funcție, șef serviciu – interimar, fără a se menționa care este durata exercitării acestei funcții cu caracter temporar.
întrucât în cauză s-a efectuat o modificare unilaterală a contractului de muncă, fără acordul angajatului, instanța a apreciat că s-au încălcat dispozițiile art. 41 alin. (1) C. muncii, urmând a anula decizia nr. 17/29.01.2010 emisă de către intimată, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, respectiv reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior, de director tehnic și plata diferenței de drepturi salariale dintre cele cuvenite pentru funcția de director tehnic și cele efectiv încasate, începând cu data de 1.02.2010 și până la reluarea efectivă a funcției de director tehnic, cu cheltuieli de judecată.
împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs intimata Administrația Bazinală de Apă A-V., criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ., însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., pentru următoarele considerente:
– în mod greșit prima instanță a constatat că s-a produs o modificare unilaterală a contractului de muncă fără acordul angajatului, atâta vreme cât contractul individual de muncă al contestatorului este emis în baza deciziei nr. 15/19.01.2006, ambele semnate de către contestator, din care rezultă fără putință de tăgadă acordul acestuia pentru ocuparea funcției de director tehnic interimar;
– nu s-a ținut cont de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. muncii, angajatorul este singurul care dispune de prerogativa de a decide organizarea și funcționarea unității, inclusiv prin numirea pe o funcție de conducere cu caracter determinat, sens în care motivarea instanței de fond este confuză între durata muncii și felul muncii.
Se solicită, în concluzie, admiterea recursului, modificarea sentinței de fond, cu consecința respingerii contestației.
La termenul din 17 martie 2011 s-a luat în examinare de către Curte cererea formulată în cadrul motivelor de recurs privind suspendarea executării sentinței civile nr. 16/10.01.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, iar prin încheierea pronunțată în acea zi a fost respinsă cererea de a sentinței civile nr. 16/2011, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, raportat la disp. art. 300 alin. (2) C.proc.civ., cu atât mai mult cu cât din actele dosarului nu rezultă că s-a cerut încuviințarea executării sentinței.
S-au formulat note scrise de către contestator prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe considerentul că inițial funcția de director tehnic s-a obținut prin concurs în anul 1997, iar din conținutul contractului individual de muncă, care este în întregime tehnoredactat, mențiunea interimar apare ca fiind nelegală, sens în care se aplică regulile privind încheierea contractului pe durată nedeterminată.
Se mai susține că s-a produs o modificare unilaterală a contractului individual de muncă și, ca urmare, soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-intimată pe care le va analiza împreună, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, inițial, prin decizia nr. 143/11.12.1997, intimatul-contestator a fost numit în funcția de director tehnic, însă ulterior, ca urmare a H.G. nr. 981/1998 privind înființarea Companiei Naționale „Apele Române”, la data de 20.05.1999 prin decizia nr. 51 a fost numit director tehnic al D.A.A.V.
La data de 19.01.2006 unitatea s-a reorganizat conform O.U.G. nr. 73/2005, pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 107/2002, iar prin decizia nr. 12/2006 toate contractele individuale de muncă ale personalului D.A.A.V. au încetat, urmând să se încheie noi contracte individuale de muncă.
Ca urmare a celor arătate mai sus, în ceea ce-l privește pe contestator, prin decizia nr. 15/2006 a fost numit în funcția de director tehnic interimar începând cu data de 19.01.2006, decizie semnată de către acesta și necontestată până în prezent și care, de altfel, și-a produs efecte juridice.
Instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 28 alin. (2) din Statutul de organizare și funcționare a Administrației Naționale „Apele Române”, aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, potrivit cu care directorii economici și tehnici ai unităților, precum și conducătorii unităților prevăzute la art. 11 alin. (2) sunt numiți, suspendați sau eliberați din funcție de conducătorii unităților.
Susținerea instanței de fond în ceea ce privește contractul individual de muncă al contestatorului, în sensul că acesta trebuie interpretat ca fiind încheiat pe perioadă nedeterminată (cu privire la funcție) pe considerentul că ar apărea inserată mențiunea „perioadă nedeterminată”, nu poate fi luată în considerare de către Curte, atâta vreme cât, așa cum s-a precizat mai sus, acest contract a fost încheiat având la bază decizia nr. 15 din 19.01.2006, semnată și însușită de către contestator, ca de altfel și contractul individual de muncă cu privire la care acesta, până la data sesizării instanței, nu a avut niciun fel de obiecțiuni.
Așa fiind, atât semnarea contractului individual de muncă în care s-a prevăzut ocuparea funcției de director tehnic cu caracter interimar, cât și a deciziei nr. 15/2006, semnifică astfel acordul salariatului în ceea ce privește caracterul temporar al numirii și evident posibilitatea eliberării sale din funcție la încetarea aplicabilității deciziei de numire.
Aceasta este voința reală a părților care a fost interpretată astfel în mod eronat de către instanța de fond, situație față de care nu poate fi vorba de o modificare unilaterală a felului muncii, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de dispozițiile art. 41 alin. (1) C. muncii.
Mai mult decât atât, așa după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către recurenta-intimată, toate numirile în funcții de conducere s-au făcut cu caracter interimar atunci când s-a procedat la reorganizarea unității conform O.U.G. nr. 73/2005, situație față de care nu poate plana nici o suspiciune, raportat la durata contractului individual de muncă, pe aspectul funcției.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 și art. 316 C.proc.civ., precum și art. 291 C. muncii , va admite recursul declarat de recurenta-intimată și va modifica sentința, iar pe fond va respinge contestația formulată de către contestator.
(Judecător dr. Daniel Radu)
