ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR. 3219
SEDINTA PUBLICA DE LA 23.06.2006
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: DIKO DANIELA
JUDECATOR: SCROB BIANCA
ASISTENT JUDICIAR: SOARE LIVIA
ASISTENT JUDICIAR: ANDREESCU TUDOR
GREFIER : STANILA MARIA OLIMPIA
Pe rol solutionarea cauzei civile de fata, formulata de contestatorul STEFAN FLORICEL COMAN în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU COMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI, având ca obiect contestatie decizie de concediere.
La apelul nominal facut în sedinta publica a raspuns contestatorul personal si asistat de avocat Betila Florentina cu împuternicire avocatiala la fila 9 din dosar, intimatul, prin Marius Catalin Marinescu cu delegatie la fila 17 din dosar si martorul propus de contestator Anghel Mircea.
Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Tribunalul, procedeaza la audierea martorului propus de contestator.
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin aparator, solicita admiterea contestatiei, anularea decizeiei nr. 685/2005, reintegrarea în functia si postul detinut anterior concedierii si obligarea intimatei la plta drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2006 având în vedere motivele exprimate pe larg în cererea de chemare în judecata. Contestatorul fiind nevoit sa semneze un înscris deja preconceput, punându-i-se în vedere ca daca nu semneaza nu i se va încheia actul aditional la contractul individual de munca. Elementele dolului fiind cererea deja redactata si intentia intimatei de al induce în eroare cu privire la încetarea raporturilor de munca. Depune concluzii scrise la dosar. Cu cheltuieli de judecata.
Reprezentantul intimatei, solicita respingerea contestatiei ca neîntemeiata si constatatarea legalitatii si temeiniciei deciziei, având în vedere ca petentul a semnat de buna voie, încetarea raporturilor de s-a facut prin acordul ambelor parti. Din toate actele depuse la dosar nu s-a dovedit si violenta. Fara cheltuileli de judecata.
Tribunalul retine cauza spe solutionare.
TRIBUNALUL
Prin actiunea înregistrata la aceasta instanta la data de 21.12.2005, reclamantul Stefan-Floricel Coman a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, contestatie împotriva deciziei nr.684/23.12.2005, emisa de intimat, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munca al reclamantului în baza art.55 lit.”b” din Codul muncii, începând cu data de 1.01.2006.
Reclamantul solicita anularea deciziei si reintegrarea sa începând cu 1.06.2006, în sensul mentinerii în postul detinut.
În motivarea actiunii scutita de taxa de timbru, conform art.284 Codul muncii, arata reclamantul ca, prin decizia contestata s-a stabilit încetarea raporturilor de munca cu pârâtul invocându-se o cerere pe care reclamantul ar fi facut-o în acest sens si care a fost înregistrata la 09.12.2005.
Reclamanta arata ca nu a adresat pârâtei nici o cerere la acea data, nu si-a dat acordul pentru încetarea raporturilor de munca conform art.55 lit.”b” din Codul muncii.
În situatia de fata nu exista acordul reclamantului, neafectat de eroare,dol sau violenta, acord care sa fi fost formulat la data indicata în decizie.
Discutiile reclamantului cu noua conducere despre statutul sau de angajat s-au desfasurat la începutul anului 2005, când îndeplinea functia de director în cadrul societatii pârâte.
La 10.06.2005, în urma presiunilor exercitate de conducere reclamantul arata ca a fost nevoit sa depuna o cerere prin care sa solicite trecerea din functia de director, în functia de referent de specialitate I, cerere înregistrata la nr.16402/10.06.2005. Cererea a fost aprobata de noua conducere dar pentru functia de inginer I, functie de executie cu un salariu mult mai mic decât cel de referent.
Dupa epuizarea acestui episod, pe care reclamantul arata ca nu l-a contestat, conducerea pârâtei i-a cerut sa paraseasca institutia impunându-i sa semneze la 15.06.2005, o cerere în alb, care cuprindea încetarea raporturilor de munca, prin acordul partilor, sau demisie.
La obiectiunile reclamantului, cererea nu a fost înregistrata fiind retinuta de actualul presedinte al institutiei pârâte, reclamantul continuând sa lucreze.
La 13.12.2005, reclamantului i s-a comunicat decizia prin care i se aducea la cunostinta încetarea raporturilor de munca în baza art.55 lit.”b”Codul muncii, invocâdu-i-se cererea reclamantului nr.401/31222/09.12.2005, prin care reclamantul ar fi cerut acest lucru.
Reclamantul arata ca nu a formulat niciodata vreo cerere referitoare la încetarea raporturilor de munca, care sa fi fost înregistrata sub acel numar si la acea data.
Decizia contestata este informa si lovita de nulitate, în ceea ce priveste continutul ei, deoarece ascunde o concediere, încalcându-se disp.art.62 al.2 Codul muncii.
Decizia nu cuprinde precizari cu privire la termenul în care poate fi contestata si instanta competenta.
Pârâta Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei a formulat si depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicita respingerea actiunii ca neântemeiata.
În fapt, pârâta arata ca la 13.12.2005, presedintele IGCTI a emis decizia nr.684/13.12.2005, prin care se constata încetarea raportului de munca dintre reclamantul-salariat Stefan Floricel Coman si angajatorul IGCTI.
Decizia atacata este temeinica si legala, în opinia pârâtei fiind emisa cu respectarea prevederilor art.55 lit.”b” Codul muncii.
Aceasta decizie se întemeiaza pe cererea reclamantului, din data de 15.06.2005, prin care acesta solicita conducerii pârâtului, încetarea contractului individual de munca, ca urmare a acordului partilor,începând cu 1.01.2006.
Fata de cererea de încetare a raporturilor de munca, presedintele IGCTI a manifestat acordul angajatorului la 16.06.2005, prin rezolutie scrisa aplicata pe document. La acest moment se poate considera ca, toate efectele Contractului individual de munca va înceta la data convenita – 1.01.2006.
De la 16.06.2005, contractul individual de munca al reclamantului a fost afectat de termenul extinctiv 1 ianuarie 2006.
Decizia contestata, emisa la 13.12.2005, nu face altceva decât sa constate formal acordul de vointa survenit între angajat si angajator, neproducând alte efecte juridice – decât cele per administrative, destinate sa mandateze compartimentul resurse umane al pârâtului sa demareze procedurile specifice încetarii raporturilor de munca (nota lichidare,înscrierile corespunzatoare în carnetul de munca etc).
Reclamantul nu contesta faptul ca la 15.06.2005 a înaintat conducerii pârâtului o cerere de încetare a raporturilor de munca, prin acordul partilor. Aceasta cerere exista, este semnata de reclamant si va fi depusa la dosarul cauzei.
Reclamantul ridica pretentii „legate de o concediere mascata”. Pârâtul nu întelege cum s-ar fi putut exercita presiuni asupra reclamantului încât acesta sa semneze un astfel de document, contestatorul nu indica presiunile la care pretinde ca a fost supus si nu evidentiaza aspecte din care sa reiasa cele pretinse, iar veridicitatea semnaturii reclamantului pe cerere nu poate fi contestata de acesta.
Acordul de vointa semnat între parti la 16.06.2005 a produs efecte tot de atunci, indiferent ca a fost înregistrat la Registratura Generala la 9.12.2005.
Acordul de vointa al partilor se putea revoca, doar printr-un nou acord de vointa, în sensul continuarii raporturilor de munca, or acest acord nu s-a realizat niciodata.
Cu privire la aplicarea art.62 pct.2 Codul muncii acesta nu-si gaseste aplicarea în situatia de fata, deoarece face referire la concedierea pentru motive ce tin de persoana salariatului, or, în speta de fata, motivul încetarii raporturilor de munca este art.55, lit.”b” Codul muncii.
La 31.03. si 12.05.2006, reclamantul si-a precizat motivele contestatiei, aratând ca cererea din 15.06.2005, ce a stat la baza emiterii deciziei contestate a fost semnata de reclamant, dar reprezinta un element doloziv, conform art.953-961 fiind deja redactata de reprezentantul pârâtului care i-a respins semnarea, urmând sa uzeze de ea pe viitor.
Semnarea cererii de catre reclamant a fost facuta sub presiunea conducerii pârâtei care i-a pus în vedere ca nu- i va semna actul aditional la Contractul individual de munca de modificare a Contractului Individual de Munca al acestuia si i-a specificat reclamantului ca nu va uza de aceasta cerere.
Astfel, reclamantul arata ca, datorita modalitatii în care a actionat conducerea fata de el, consimtamântul sau a fost înfrânt, fiind viciat. Acesta a fost surprins prin si smuls prin violenta, conform art.953 Cod civil.
Conform art.956 Cod Civil, ne aflam si în prezenta viciului de consimtamânt al violentei, întrucât, pentru a o semna cererea conducerea pârâtei i-a insuflat reclamantului temerea ca, daca nu se va semna, va fi expus unui rau considerabil, anume neîncheierea actului aditional la CIM.
În dosarul cauzei instanta a încuviintat pentru reclamant, în dovedirea contestatiei administrarea probei cu înscrisuri si a probei testimoniale pe situatia de fapt a existentei dolului si violentei.
Intimata nu a solicitat administrarea acestor probe în afara celor prevazute de art.287-288 Codul muncii, respectiv înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
În cadrul probei cu înscrisuri s-au depus la dosarul cauzei urmatoarele acte în copie xerox: decizia nr.684/13.12.2005, decizia nr.274/14.06.2005, CIM 51/3.09.2001,
Cererea reclamantului de trecere pe o functie de referent de specialitate nr.1/10.06.2005, cererea de încetare a raporturilor de munca începând cu 1.01.2006/15.06.2005, înregistrata la pârât la nr.401/31222/9.12.2005, act aditional la CIM nr.35/14.06.2005, organigrama pârâtei Directia Teritoriala Bucuresti, Regulamentul intern al pârâtului, nota de lichidare din 28.12.2005, cererea reclamantului de revocare a deciziei contestate la 29.12.2005.
La dosarul cauzei a fost audiat martorul Anghel Mircea propus de contestator, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrarile dosarului, ascultând declaratia martorului, Tribunalul apreciaza ca reclamantul nu a reusit sa dovedeasca existenta dolului sau violentei la semnarea de catre acesta a cererii ce a stat la baza încetarii raporturilor de munca între parti în baza art.55 lit.”b” Codul muncii si a emiterii deciziei contestate.
Desi în motivarea actiunii introductive reclamantul arata ca nu si-a dat vreodata consimtamântul pentru încetarea raporturilor de munca, pe parcursul judecarii cauzei si în urma depunerii de catre pârât la dosar a cererii nr.401/31222/9.12.2005, acesta îsi precizeaza motivele contestatiei, aratând exercitarea de catre pârât a dolului si violentei la momentul semnarii respectivei cereri impuse.
Din nici o proba de la dosar nu se poate retine existenta lipsei consimtamântului reclamantului, în încetarea raporturilor de munca, ce ar duce la constatarea nulitatii deciziei contestate sau a existentei dolului sau violentei, care ar duce la anularea deciziei, fiind cauze de nulitate relativa.
Din declaratia martorului se retine ca reclamantul a stiut ce fel de cerere a semnat, a ales aceasta cale în iunie 2005, cu aplicabilitate din ianuarie 2006, tocmai pentru a nu fi concediat, în baza art.65 Codul muncii alin.1, pentru motive neimputabile legate de reorganizarea institutiei pârâte,.
Nici un moment nu a fost în eroare cu privire la continutul actului.
De asemenea, Tribunalul apreciaza ca nu s-a dovedit existenta exercitarii violentei asupra reclamantului pentru semnarea cererii de încetare a raporturilor de munca, conform art.55 lit.”b” Codul muncii.
Simpla temere a reclamantului ca, daca nu semneaza cererea nu i se va încheia actul aditional la CIM, deci nu i se vor prelungi raporturile de munca pâna în ianuarie 2006, nu este de natura a anula consimtamântul partilor exprimat si consacrat în decizia emisa de pârât si contestata de reclamant.
Nu rezulta din nici o proba lipsa consimtamântului reclamantului, acesta si-a dat acordul pentru încetarea raporturilor de munca, a semnat cererea, chiar daca a sperat ca pârâta nu o va folosi.
Tribunalul nu poate retine existenta vreunui viciu de consimtamânt prin care sa fi fost indus în eroare reclamantul, existenta unor mijloace violente sau dolosive care sa-l fi determinat pe reclamant sa semneze cererea ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Asadar, din cele retinute în fapt,Tribunalul constata ca actiunea reclamantului este neîntemeiata, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiata contestatia formulata de contestatorul STEFAN FLORICEL COMAN, domiciliat în Bucuresti, str. Stirbei Voda, nr, 74, corp B, ap. 2, sector 1, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU COMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI, cu sediul în Bucuresti, str. Italiana, nr. 22, sector 2.
Cu recurs.
Pronuntata în sedinta publica, azi 23.06.2006.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
DIKO DANIELA SCROB BIANCA
ASISTENT JUDICIAR, ASISTENT JUDICIAR,
SOARE LIVIA ANDREESCU TUDOR
GREFIER,
STANILA MARIA OLIMPIA
Red. D.D.
Dact. S.C. – 5exempl.
