Art. 50 din Legea nr.272/2004
Art. 56 lit. a-c din Legea nr.272/2004
Protecţia specială reprezentând măsurile, prestaţiile şi serviciile îndeplinite cu scopul prevăzut de art.50 din Legea nr.272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului se asigură pentru minorul lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi.
Cauzele în raport de care se instituie măsuri de protecţie specială a copilului, sunt enumerate în art.56 lit. a-c din Legea nr.272/2004. Decesul unuia dintre părinţii căruia copilul a fost încredinţat nu poate să constituie o cauză de instituire a măsurilor de protecţie socială, dacă celălalt părinte nu îl supune pe copil unor acte de violenţă, de exploatare, abuzului sau nu îl neglijează.
De asemenea, măsurile de protecţie specială nu se pot institui în lipsa dovezii unor motive neimputabile părintelui pentru care copilul nu ar putea să rămână în grija sa.
Nefiind îndeplinite condiţiile pentru protecţia specială a copilului prevăzută de Legea nr.272/2004, orice litigiu în legătură cu modificarea măsurilor anterior luate faţă de acesta se soluţionează potrivit art.403 N.C.P.C. de către instanţa de tutelă şi familie.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr. 710/16.09.2014)
Prin acţiunea înregistrată sub nr.635/109/2014, pe rolul Tribunalului Argeş, petenta Direcția Generală de Asistentă Socială şi Protecția Copilului Argeş, în contradictoriu cu intimaţii B.A.C., în calitate de tată B. R. şi B.E. în calitate de bunicii materni şi A.J.P.I.S. Argeş, a solicitat instituirea plasamentului la bunicii materni B.R. şi B.E. pentru minorul B.B.A., născut la data de 30.07.2004 în comuna Domneşti, jud. Argeş, fiul lui B.A.C. şi B. (fostă B.) D. –C. (decedată).
Petenta a arătat că prin cererea nr.24281/07.10.2013, numiţii B.R.şi B. E. au solicitat plasamentul minorului B.B.A. în familia lor, motivând că mama acestuia a decedat, iar ei se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului. Din declaraţiile nr.28102/07.1.12013 şi nr.4059/04.02.2014 date de numitul B.A.C., tatăl minorului, a reieşit că acesta nu este de acord cu plasamentul fiului său în familia bunicilor materni, B. R.şi B.E., exprimându-şi dorinţa de se ocupa de creşterea şi îngrijirea fiului său.
S-a mai arătat că adeverinţa medicală nr.3430/17.10.2013 eliberată de dr. M.C. medicină generală/medicina de familie atestă faptul că minorul este clinic sănătos şi nu se află în evidenţă cu boli cronice infecto-contagioase şi neuropsihice.
Din adeverinţa nr.390/02.10.2013 reiese că minorul este elev în clasa a III-a la Şcoala gimnazială „Constantin Bălăceanu Stolnici”, comuna Stolnici, judeţul Argeş şi a fost înscris la această şcoală încă din anul şcolar 2010-2011 la grădiniţă – grupă mixtă, în timp ce din caracterizarea întocmită de d-na învăţătoare A.M.D. rezultă că minorul este un copil sociabil, energic, vioi, bine integrat în colectivul de elevi şi apreciat de majoritatea colegilor săi, este receptiv şi manifestă spirit de iniţiativă în colectiv şi în desfăşurarea lecţiilor.
Minorul B.B.A. a beneficiat de evaluare şi consiliere psihologică în cadrul DGASPC Argeş, iar din raportul de evaluare psihologică nr.96/20.01.2014, întocmit de psiholog E.C., a rezultat că este în interesul superior al minorului, pentru a nu-i fi afectată dezvoltarea fizică, psihică, morală şi socială, să se stabilească o măsură de protecţie, respectiv plasamentul la familia B., cu recomandarea ca minorul să menţină legătura cu tatăl său natural şi să li se faciliteze acestora posibilităţi de menţinere a acestei legături din partea bunicilor materni, în condiţiile în care între minor şi tatăl său există un grad foarte mare de compatibilitate.
A mai arătat petenta că, potrivit anchetei sociale nr.18153/05.11.2013 întocmită de reprezentanţii Primăriei comunei Bascov, tatăl minorului este salariat la S.C. Publitrans 2000 S.A. în funcţia de şofer, că beneficiază de un salariu de 641 lei lunar, că locuieşte împreună cu părinţii săi, B.C. şi B.Fl., ambii pensionari şi că mai are un copil din prima căsătorie, B.C. (15 ani), care a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei, dar cu care păstrează legătura şi îi asigură plata pensiei de întreţinere.
Potrivit susţinerilor petentei, bunicul matern B.R. este născut în anul 1947, iar bunica maternă B.E. în anul 1954, amândoi sunt clinic sănătoşi, nu se află în evidenţă cu boli infectocontagioase şi neuropsihice şi nu sunt înscrişi în cazierul judiciar. Ei locuiesc într-o casă compusă din 3 camere, mobilate modest, şi deţin şi 32 arii de teren arabil. Veniturile familiei sunt compuse din pensia bunicului matern de 668 lei/lună, drepturile băneşti pentru persoane cu pentru numita B.M.M., mătuşă maternă, compus din 68 lei/lună şi de indemnizaţia de 166 lei/lună.
A mai arătat petenta că prin sentinţa civilă nr.828/08.02.2008 a Judecătoriei Piteşti, căsătoria dintre părinţii minorului a fost desfăcută, minorul B.B.A. a fost încredinţat mamei, iar tatăl a fost obligat la plata pensiei de întreţinere în cuantum, de 16,5% lunar. De la decesul mamei sale, minorul se află în creşterea şi educarea bunicilor materni.
Prin declaraţia nr.24985/09.10.2013, minorul B.B.A. şi-a exprimat dorinţa de a rămâne în grija bunicilor materni, împreună cu fratele său, B.G.R. (rezultat dintr-o relaţie anterioară a mamei sale), motivând că a crescut de mic alături de aceştia, că se înţeleg foarte bine şi că nu doreşte să se ducă la tatăl său pentru că nu îi place. Prin declaraţia nr.24984/09.10.2013 minorul B.G.R. şi-a exprimat acordul cu privire la plasamentul fratelui său în familia bunicilor materni, motivând faptul că au fost crescuţi de mici de aceştia, iar în urma decesului mamei au rămas în grija lor.
S-a mai susţinut că prin ancheta socială nr.18153/05.11.2013 reprezentanţii primăriei comunei Bascov au considerat că „nu este necesară stabilirea unei măsuri de protecţie specială pentru minorul B.B.A., aceste putând fi reîncredinţat tatălui său.
Din raportul de implementare a Planului de Servicii nr.4133/09.10.2013 întocmit de reprezentanţii Primăriei comunei Stolnici a reieşit că s-au întreprins demersurile în vederea prevenirii separării copilului de familie, astfel că se impune stabilirea unei măsuri de protecţie specială, respectiv plasamentul minorului în familia bunicilor materni, motivat de faptul că în urma divorţului copilul a fost încredinţat mamei, iar tatăl nu se ocupă de creşterea şi educarea copilului, ci bunicii materni, iar prin recomandarea nr.4132/09.10.2013 reprezentanţii Consiliului Comunitar Consultativ din cadrul Primăriei Stolnici au propus luarea unei măsuri de protecţie specială, motivând că mama copilului a decedat, iar tatăl nu se ocupa de creşterea şi educarea copilului, în urma divorţului copilul fiind încredinţat mamei, iar bunici materni s-au ocupat de creşterea şi educarea minorului. Prin raportul de consiliere nr.96/20.01.2014 s-a recomandat plasamentul minorului la bunicii materni.
Intimatul B.A.C., tatăl minorului, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de instituire a plasamentului la bunicii materni.
Totodată, prin cerere reconvenţională a solicitat reintegrarea minorului B.B.A. în familia sa, cu stabilirea locuinţei minorului la domiciliul tatălui, iar exercitarea autorităţii părinteşti să se facă în mod exclusiv de către tată.
Intimatul a arătat că prin sentinţa civilă nr.828/08.02.2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti copilul a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei, iar tatăl a fost obligat la plata pensiei de întreţinere. Ulterior, prin sentinţa civilă nr.648/2010 pronunţată de Judecătoria Costeşti au fost încuviinţate legături personale cu minorul, iar în toată această perioadă tatăl s-a ocupat de îngrijirea şi întreţinerea copilului, dezvoltându-se cu acesta o relaţie bazată pe iubire şi comunicare. După decesul fostei soţii a încercat în mai multe rânduri să petreacă mai mult timp cu copilul, pentru a-i fi alături şi pentru a trece mai uşor peste pierderea mamei, însă bunicii materni nu au dat dovadă de înţelegere, ba, mai mult, s-au opus cu vehemenţă acestui lucru.
Intimatul a mai arătat că pe rolul Judecătoriei Costeşti se află dosarul nr.2947/214/2013, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului, astfel că nu se impune luarea unei măsuri speciale de protecţie, nefiind îndeplinite în cauză dispoziţiile art.56 din Legea nr.272/2004.
La termenul de judecată din data de 24.03.2014 pârâtul şi-a precizat cererea reconvenţională, în sensul că solicită numai reintegrarea copilului în familia sa.
Prin sentinţa civilă nr.165/28.04.2014 a fost respinsă acţiunea. A fost admisă cererea reconvenţională precizată şi s-a dispus reintegrarea minorului B.B.A., născut la 30.07.2004, în familia tatălui B.A.C..
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că minorul B.B.A., este născut la data de 30.07.2004 în comuna Domneşti, judeţul Argeş şi este fiul lui B.A.C. şi B.(fostă B.) D.–C.(decedată).
Raportul detaliat de evaluare psihosocială confirmă situaţia de fapt prezentată de petentă în acţiune şi arată că minorul este lipsit temporar de ocrotire părintească, motiv pentru care se solicită plasamentul la bunicii materni B.R. şi B.E., cu dreptul solicitanţilor de a încasa alocaţia lunară prevăzută de lege.
Raportul de anchetă socială evidenţiază condiţiile materiale din familia bunicilor şi precizează că bunicii materni s-au ocupat de minor încă de la naştere .
Planul individualizat de protecţie stabileşte ca obiectiv general creşterea minorului într-un mediu familial sănătos, sigur, securizant, stimulativ, iar ca finalitate reintegrarea copilului în familia naturală.
De asemenea, petenta a depus la dosar şi raportul de evaluare psihologică a minorului B.-A., precum şi raportul privind întâlnirile dintre reprezentanţii D.G.A.S.P.C. Argeş şi bunicii materni.
În ceea ce îl priveşte pe tatăl minorului, raportul de anchetă socială arată că acesta mai are în întreţinere un fiu din prima căsătorie, B. C., în vârstă de 15 ani, cu care acesta păstrează legătura săptămânal, că locuieşte într-un imobil proprietatea părinţilor săi, iar relaţiile cu aceştia sunt foarte bune, acesta reprezentând unul din argumentele pentru care tatăl minorului B.A. a formulat acţiune pe rolul Judecătoriei Costeşti pentru încredinţarea acestuia, părinţii fiind de acord să-l sprijine şi să-l ajute în acest demers. Părinţii intimatului B.A.C. au fost prezenţi la instanţă, punctul de vedere al acestora fiind exprimat la termenul din 28.04.2014 şi cuprins în practicaua sentinţei.
Atitudinea bunicilor materni B.R. şi B.E. în calitate şi de intimaţi în prezenta acţiune a fost consemnată de instanţă la termenul din 24.03.2014, aceştia nefiind de acord ca minorul să fie reintegrat în familia tatălui, considerând că, pe de o parte, minorul nu doreşte să fie alături de tată, iar, pe de altă parte, tatăl are un comportament necorespunzător faţă de minor.
A mai reţinut tribunalul că martorii audiaţi în cauză au evidenţiat relaţia corespunzătoare pe care tatăl o are cu copilul şi chiar interesul permanent pe care l-a avut tatăl în creşterea şi educarea minorului .
De asemenea, a fost ascultat şi copilul, punctul de vedere al acestuia fiind consemnat de instanţă în referatul întocmit la data de 24.03.2014.
Instanţa a reţinut că, potrivit art.56 lit.b din Legea nr.272/2004, de măsurile de protecţie specială beneficiază copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora.
Tatăl minorului B.A., numitul B.A.C, nu a fost până în prezent decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti, iar conform art.30 şi art.33 din lege copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, nu poate fi separat de aceştia împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege.
Concluzia tribunalului a fost aceea că este în interesul superior al copilului ca acesta să crească alături de tatăl său, având în vedere că nu există motive temeinice care să determine separarea minorului de tată.
În ceea ce-i priveşte pe bunicii materni, s-a reţinut că aceştia au o atitudine mai mult posesivă asupra minorului, în amintirea fiicei lor, manifestată prin participarea permanentă a copilului la ritualurile de comemorare a mamei sale, copilul aflându-se la o vârstă mult prea fragedă pentru a trăi numai în trecut, fără a i se lăsa posibilitatea să primească o educaţie adecvată de la tatăl său.
Pentru toate aceste considerente, acţiunea a fost respinsă, a fost admisă cererea reconvenţională precizată şi s-a dispus reintegrarea minorului Badea Bogdan în familia tatălui său, B.A.C..
În termen lega, intimaţii B.R.şi B.E. au formulat apel împotriva sentinţei tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Au susţinut apelanţii că de la vârsta de 2 ani şi până în prezent minorul a locuit efectiv în domiciliul acestora şi a fost crescut şi îngrijit numai de către apelanţi. Tatălui copilului i s-a permis să îl viziteze şi să îl ia în domiciliul său chiar dacă tatăl şi fiul nu au locuit împreună în ultimii ani, însă minorul nu a mai fost vizitat de tată din 18.04.2014, cei doi păstrând legătura doar prin telefon.
Au mai susţinut apelanţii că este nereală afirmaţia că minorul este nesupravegheat, aspect contrazis de rezultatele foarte bune la învăţătură obţinute în clasele I, a II-a şi a III-a.
Totodată, au susţinut că nu o atitudine posesivă faţă de copil şi că acesta merge la mormântul mamei sale din proprie iniţiativă, întrucât cimitirul se află faţă în faţă cu un teren de joacă, unde se adună copii din sat şi participă şi minorul.
Apelanţii au mai arătat că tatăl nu a plătit alimentară pentru minor în anumite luni.
Apelanţii au făcut trimitere la raportul de evaluare psihologică nr.96/2014, prin care s-a apreciat că este în interesul minorului să fie dat în plasament familiei apelanţilor, cu recomandarea de a menţine legătura cu tatăl natural, precum şi la declaraţia minorului, care şi-a exprimat dorinţa de a rămâne în grija bunicilor materni, punct de vedere exprimat de altfel şi în faţa instanţei de judecată.
Apelanţii au solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, în sensul dispunerii plasamentului minorului la apelanţi şi respingerii cererii reconvenţionale formulată de intimatul B.A.C. prin care se solicită reintegrarea minorului în domiciliul său.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul B.A.C. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că asupra minorului nu se poate institui măsura plasamentului, întrucât acesta nu se află în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art.56 din Legea nr.272/2004, în condiţiile în care copilul are tată, iar acesta nu a fost decăzut din drepturile părinteşti.
Pe de altă parte, susţine intimatul, a avut întotdeauna o relaţie apropiată cu fiul său, însă după decesul mamei copilului i s-a interzis de către bunicii materni o apropiere faţă de minor. Deşi minorul este ataşat de bunici şi de fratele cu care locuieşte, bunicii, prin atitudinea lor, nu urmăresc interesul minorului, ci obţinerea pensiei alimentare.
Apelanţii au formulat răspuns la întâmpinare, arătând că nu s-au opus ca minorul să ia legătura cu tatăl său, însă acesta, după decesul fostei soţii, nu a insistat să viziteze copilul.
Prin decizia nr. 710/16.09.2014, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul formulat de intimaţii B.R. şi B.E.; a schimbat în parte sentinţa, în sensul că respinge şi cererea reconvenţională.; a menţinut în rest sentinţa.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată D.G.A.S.P.C. Argeşa solicitat instituirea plasamentului pentru minorul Badea Bogdan Andrei la bunicii materni B.R. şi B.E., cu motivarea că mama minorului căreia acesta îi fusese încredinţat spre creştere şi educare a decedat în anul 2013, că minorul a locuit în ultimii ani cu mama şi bunicii materni, că şi-a exprimat dorinţa de a locui în continuare cu aceştia din urmă şi că tatăl nu se ocupă de creşterea şi educarea acestuia.
Curtea constată că măsurile speciale instituite de Legea nr.272/2004 îl vizează, conform art.50 pe copilul lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Conform art.56 din Legea nr.272/2004, de măsurile de protecţie specială, instituite de lege, care sunt, conform art.55, plasamentul, plasamenul în regim de urgenţă şi supravegherea specializată, beneficiază următoarele persoane:
a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat, neglijat, exploatat şi supus oricărei forme de violenţă;
d) copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;
e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
În cererea sa, petenta nu a arătat în care din aceste 5 ipoteze se află minorul, iar tribunalul, în soluţia adoptată, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.56 lit.b.
Situaţiile reglementate de art.56 lit. c, d şi e nu se regăsesc în speţă, întrucât din probatoriul cauzei nu rezultă că minorul B.A. este un copil abuzat, neglijat, exploatat, supus oricărei forme de violenţă, găsit, părăsit în unităţi sanitare sau care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal.
De asemenea, ipoteza reglementată de art.56 lit.a este aceea în care părinţii minorului sunt fie decedaţi, fie necunoscuţi, fie decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, fie puşi sub interdicţie, fie declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela, or Curtea constată că în speţă nu se regăseşte niciuna dintre aceste ipoteze. Astfel, doar mama minorului este decedată, iar tatăl trăieşte şi nu se regăseşte în niciuna din celelalte situaţii reglementate de textul de lege.
În fine, un alt caz în care pot fi instituite măsuri speciale de protecţie, reţinut ca incident, de altfel, şi de tribunal în soluţia adoptată, este cel reglementat de art.55 lit.b, respectiv acela în care copilul, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora.
În cauză, însă, nu s-au invocat şi nici nu s-au dovedit motivele pentru care copilul nu poate fi lăsat în grija singurului părinte care îi mai trăieşte, adică tatăl, motive care să fie neimputabile acestuia.
Aşadar, în speţă nu se regăseşte nici unul dintre cazurile reglementate de art.56 din Legea nr.272/2004, în care să poată fi instituite faţă de un minor măsuri speciale de protecţie.
Curtea reţine că minorul B.B.A. a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei sale, prin sentinţa civilă nr.328/08.02.2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr.11317/280/2007 (f.70-71 dosar fond).
În luna iulie 2013 mama minorul a decedat, situaţie faţă de care, Curtea apreciază că numai instanţa de tutelă este cea care trebuie să stabilească, în temeiul intrat în vigoare în anul 2011, modalitatea în care se va exercita autoritatea părintească asupra copilului.
Aşadar, în ceea ce-l priveşte pe minor, persoanele interesate se pot adresa instanţei de tutelă, care este judecătoria, în vederea stabilirii modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti, autoritate ce poate reveni tatălui, (singurul părinte în viaţă al minorului) după cum instanţa de tutelă poate hotărî şi plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, ori într-o instituţie de ocrotire. Art.403 permite instanţei de tutelă să modifice măsurile cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti în situaţia schimbării împrejurărilor avute în vedere iniţial. De altfel, tatăl minorului susţine că este în curs de soluţionare o astfel de acţiune.
În concluzie, Curtea constată că în speţă nu se regăseşte niciuna dintre ipotezele reglementate de art.56 lit.a-e din Legea nr.272/2004 în care se pot lua măsuri speciale faţă de un minor, calea legală fiind aceea a promovării unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile codului civil.
Ca atare, nu se impune schimbarea hotărârii instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii şi instituirii plasamentului minorului la bunicii materni.
Curtea mai constată că prin sentinţa apelată a fost admisă cererea reconvenţională formulată de tatăl minorului, numitul B.A.C şi s-a dispus reintegrarea minorului în familia tatălui său.
Reintegrarea este, însă, conform Legii nr.272/2004, o măsură care intervine numai după încetarea uneia dintre măsurile speciale instituite în baza acestui act normativ, reprezentând practic o consecinţă a încetării unei astfel de măsuri instituite anterior. Aşadar, nu se poate solicita reintegrarea minorului fără ca în prealabil să fi fost instituită asupra acestuia una dintre măsurile speciale reglementate de Legea nr.272/2004.
Cum în speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, nu se impune instituirea unei măsuri de protecţie specială, rezultă că nu este aplicabilă nici măsura reintegrării.
Concluzia instanţei este aceea că singura posibilitate legală pe care părţile din prezentul dosar o au la îndemână este aceea de a stabili autoritatea părintească asupra minorului, or aceste lucru se poate realiza numai prin promovarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile codului civil, în condiţiile în care o acţiune în stabilirea plasamentului nu poate fi primită, aşa cum s-a arătat mai sus.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins cererea reconvenţională prin care s-a solicitat reintegrarea minorului, menţinând soluţia tribunalului cu privire la respingerea cererii de instituire a plasamentului faţă de minor.
