Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1080 din 6 noiembrie 2014
Prin cererea sa reclamantul K.F. a chemat în judecată pârâţii Direcţia Silvică Sălaj şi Ocolul Silvic Măgura Şimleu-Silvaniei solicitând instanţei: să constate că locul de muncă unde şi-a desfăşurat activitatea în perioada 01.04.1977 – 30.06.2001 se încadrează în grupa a II a de muncă aşa cum este aceasta definită potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990 republicat, anexa nr.2 poziţiile 169-171; să oblige pârâţii să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte faptul că în perioada 01.04.1977 – 30.06.2001 a desfăşurat activitate în grupa a II a de muncă; să oblige pârâţii să-i completeze carnetul de muncă cu menţiunea că în perioada 01.04.1977 – 30.06.2001, a fost încadrat în grupa a II a de muncă; să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1940/16.06.2014 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosar nr. 2488/84/2013, s-a admis cererea precizată de reclamantul K.F. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Silvică Sălaj şi Ocolul Silvic Măgura Şimleu-Silvaniei şi constat că locul de muncă unde şi – a desfăşurat activitatea în perioada 01.04.1977 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II de muncă.
Au fost obligate pârâtele să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte că activitatea desfăşurată de reclamant în perioada 01.04.1977 – 01.04.2001 s-a desfăşurat în grupa a II de muncă şi să completeze carnetul de muncă cu aceste menţiuni.
Au fost obligate pârâtele şi la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Soluţia menţionată a avut la bază următoarele considerente:
Reclamantul a avut calitatea de angajat al Inspectoratului Silvic Sălaj, Centrul Fructe de Pădure Şimleu Silvaniei în perioada 01.04.1977 – 30.06.2001, fiind încadrat ca muncitor calificat, tâmplar (f. 8-25).
În această perioadă reclamantul consideră că a prestat activitate ce se încadrează în grupa a II a de muncă potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990 republicat, anexa nr. 2, poziţiile 169-171.
Acordarea grupelor de muncă a fost reglementată prin Ordinul nr.50/1990, cu modificările ulterioare până la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 care l-a abrogat.
Locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării sunt prevăzute în mod expres în acest ordin.
Coroborând dispoziţiile pct.2 şi 3 din Ordinul nr.50/1990 se constată că încadrarea în grupa I sau a II a de muncă este condiţionată de prestarea activităţii la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele 1 şi 2 .
Potrivit anexei 2 din Ordinul nr.50/1990:
168. Prepararea şi aplicarea prin turnare a boiturilor, vopselelor, emailurilor şi lacurilor pe bază de răşini sau solvenţi toxici în industria lemnului, fabricarea de PAL, P.F.L. ; PAF, placaj, panel, furnir estetic, sertare caserate, uşi celulare şi panouri furniruite pentru mobilier.
169. Şlefuirea mecanică sau manuală în alb a pieselor din lemn sau placaj şi a peliculei de lac nitrocelulozic poliesteric şi carbomidic la fabricarea mobilei
170. Fabricarea spumelor poliuretanice şi polistiren expandat în sistem continuu şi în forme injectarea spumelor poliuretanice cu poliester expandat precum şi executarea miezurilor elastice şi covoarelor vegetale pentru tapiţerie.
171. Fasonarea şi secţionarea arborilor în depozitele de buşteni; încărcarea şi descărcarea buştenilor şi a cherestelei în depozite a materiei prime, a materialelor auxiliare şi finite, precum şi sortarea-stivuirea în depozite; debitarea şi prelucrarea materialului lemnos (gaterişti şi circularişti precum şi ajutării lor), tocarea şi derularea mecanică a lemnului în furnire şi blind.
După cum reiese din aceste prevederi legale încadrarea în grupa a II a de muncă se făcea pentru angajaţii din industria lemnului şi cei din depozitele de buşteni pentru anumite activităţi specifice.
În speţă reclamantul a desfăşurat astfel de activităţi specifice şi a lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute de normele legale pentru a putea fi încadrat în grupa a II a de muncă.
Din expertiza tehnică judiciară de specialitate rezultă faptul că reclamantul a desfăşurat activităţile prevăzute la pct. 171 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 (f. 83) şi anume încărcarea şi descărcarea materialului lemnos brut şi cherestelei, astfel că se justifică încadrarea activităţii acestuia în grupa a II a de muncă.
Prin urmare instanţa a admis cererea reclamantului referitoare la constatarea faptului că în perioada 01.04.1977 – 30.06.2001a desfăşurat activităţi ce se încadrează în grupa a II a de muncă.
De asemenea, a admis cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâţilor să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte faptul că în perioada 01.04.1977 – 30.06.2001 a desfăşurat activitate în grupa a II a de muncă (art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii).
În temeiul art. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 92/1976 în vigoare la data de referinţă, instanţa a obligat pârâţii să-i completeze reclamantului carnetul de muncă cu menţiunea că în perioada 01.04.1977 – 30.06.2001, a fost încadrat în grupa a II a de muncă.
În baza art. 453 Cod procedură civilă instanţa a admis şi cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei (filele 74, 75, 79).
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Sălaj prin care solicită modificarea sentinţei apelate în sensul respingerii, ca nefondate, a cererii de chemare în judecată.
În motivare, pârâta susţine că expertiza efectuată în cauză nu poate fi avută în vedere la soluţionarea cauzei, întrucât aceasta s-a realizat fără a stabili activităţile specifice, concrete, de tâmplărie desfăşurate de către reclamant şi pe baza înscrisurilor de la sediul fostului angajator, expertul limitându-se doar la documentele de la dosarul cauzei.
De asemenea, în ceea ce priveşte echipamente tehnice utilizate, arată că în loc să prezinte în lucrarea de specialitate propriile constatări privind echipamentele existente în atelierul de tâmplărie, a consemnat doar modul în care „petentul a prezentat atelierul de tâmplărie”.
Citează prevederile pct. 168, 169, 171 şi 172 din Ordinul nr. 50/1990 şi subliniază că activitatea reclamantului, care a fost angajat al pârâtei ca tâmplar la Centrul de Fructe de Pădure Şimleu Silvaniei, nu se încadrează în prevederile arătate.
Potrivit art.7 din Ordinul 50/1990 „încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.
Susţinerea reclamantului că şi-a desfăşurat activitatea în condiţii deosebite în procent de 100% din timpul lucrat este neîntemeiată. Activităţile pe care acesta le-a desfăşurat la
Centrul de Fructe de Pădure Şimleu Silvaniei nu erau numai cele specifice funcţiei de tâmplar (confecţionare lădiţe, paleţi, prelucrat cherestea), acesta desfăşurând şi alte activităţi: sortare, ambalare, încărcare fructe şi ciuperci, cel puţin 5 luni pe an în perioada iulie – noiembrie, confecţionare bucheţele de mesteacăn.
Prin urmare, nu se poate reţine faptul că reclamantul desfăşura activităţi specifice funcţiei de tâmplar în procent de 100 % din timpul lucrat, sau 70% cum prevede art.7 din Ordinul 50/1990, astfel că nu se încadrează în grupa II de muncă.
In drept, invocă Legea 62/2011, Codul de procedură civilă,precum şi celelalte acte normative indicate în memoriul de apel.
Reclamantul K.F. nu a depus întâmpinare însă, prin concluziile scrise(f. 18), acesta s-a opus admiterii apelului, arătând că în ceea ce priveşte expertiza, aceasta a fost comunicată pârâtei apelante, dar aceasta nu a formulat nicio obiecţiune în termenul legal.
De asemenea, menţionează că în mod corect prima instanţă a apreciat că şi-a desfăşurat activitatea în grupa a II a de muncă, aspect confirmat inclusiv de copia „fluturaşului de salariu”, eliberat de apelantă după abrogarea Ordinului nr. 50/1990, din care rezultă că la data de 28.02.2003 acesta beneficia de sporuri pentru condiţii grele.
Apreciază că, daca apelanta ar fi considerat in continuare ca desfăşurata de tâmplarii din unitate consta in mare proporţie in munci necalificate, după abrogarea Ordinului 50/1990 n-ar fi acordat acestei categorii de salariaţi sporul pentru condiţii grele de munca.
În fine, învederează că prin memoriul de apel pârâta nu a arătat motivele de nelegalitate pe care se sprijină calea de atac şi nici încadrarea în drept a cererii.
Solicită cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial.
Nu au fost administrate probe noi.
Apelul este fondat, după cum urmează:
Prin prezentul demers, aşa cum acesta a fost precizat pentru termenul din 16.06.2014, reclamantul doreşte să se constate că activitatea pe care a desfăşurat-o în perioada 01.04.1977 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit pct. 169171 din Ordinul 50/1990.
Curtea găseşte nefondat acest demers, apreciind că expertiza efectuată în cauză nu confirmă îndeplinirea tuturor condiţiilor stabilite de Ordinul nr. 50/1990, astfel încât aceasta nu poate să justifice o soluţie de admitere.
Concluziile exprimate în lucrarea de expertiză (f. 81) nu pot fi reţinute de către instanţa de apel, câtă vreme acestea se fundamentează pe elemente „generice”, majoritatea teoretice.
Astfel, constată că expertul a analizat principiile în asigurarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, activitatea Centrului de Fructe de Pădure Şimleul Silvaniei(f. 83), respectiv a reţinut că formaţia de lucru din care făcea parte reclamantul era compusă din dulgheri şi tâmplari, fără a indica în concret în ce constă activitatea efectivă a reclamantului.
De asemenea, acesta a enumerat, tipurile de activităţi ce se desfăşurau la unitatea Ocolul Silvic Măgura Simleul Silvaniei, respectiv „ prelucrarea lemnului şi confecţionarea de paleţi, box paleţi, europaleţi, etc, lăzi olandeze, lăzi pentru fazani, lăzi DN 150, DN 80, tavă universală, etc., respectiv încărcat, descărcat material lemnos brut şi cherestea, efectuarea curăţeniei cu colectarea, evacuarea şi încărcarea deşeurilor(rumeguş, talaş, resturi lemn, etc) rezultate din operaţiile de debitare, fasonare, lustruire, etc, a lemnului necesar confecţionării reperelor”(f. 83), activităţi privitoare la „recoltarea, achiziţionarea,
prelucrarea şi valorificarea, în condiţii de eficienţă economică, a produselor lemnoase şi nelemnoase specifice fondului forestier – fructe de pădure, ciuperci comestibile din flora spontană şi cultivată, plante medicinale din flora spontană şi cultivată, plante tehnice, aromatice, legume, fructe, carne de vânat, vânat, trofee de vânat, mangal de bocşă, cherestele, împletituri din nuiele de răchită, produse semifabricate din lemn şi altele asemenea, produse specifice vânatului, pomi de Crăciun şi răchită, etc”, fără a arăta în concret care dintre activităţile enumerate au fost prestate de către reclamant, ponderea acestora în raport de programul de lucru al reclamantului, respectiv procentul în care acesta a desfăşurat aceste activităţi, aşa cum impun dispoziţiile pct. 7 al. 1 din Ordinul nr. 50/1990 .
Or, în lipsa indicării activităţii prestate efectiv de către reclamant, respectiv a individualizării procentului, apare ca nefondată concluzia reţinută de către expert privitoare la încadrarea activităţii reclamantului în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform anexei 2, poziţia 171.
Pentru aceleaşi argumente nu se poate reţine că activitatea reclamantului se încadrează la pct. 168, 169 şi 172 din Ordinul nr. 50/1990.
În ceea ce priveşte apărările formulate de către reclamant prin concluziile scrise, faţă de momentul depunerii lor – primul termen de judecată, şi având în vedere că la dosar acesta nu a depus întâmpinare, Curtea le va înlătura, reţinând în acest sens dispoziţiile art. 482 coroborate cu art. 208 Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse şi având în vedere caracterul accesoriu al celorlalte petite ale acţiunii reclamantului în raport de cel principal privitor la încadrarea în grupa a II a de muncă, Curtea în temeiul art. 480 al. 2 Cod de procedură civilă va admite apelul pârâtei şi va schimba în totalitate sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul K.F..
