Pârâta a desemnat-o pe reclamantă să efectueze un control financiar preventiv, fără acordul ministerului de resort, potrivit art. 9 alin. (6) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv. Faptul că pârâta, conform fişei postului, îndeplinea activităţi incompatibile cu activitatea de control financiar preventiv, fiind încălcat art. 9 alin. (5) şi art. 11 din acelaşi act normativ, nu poate fi imputat salariatei, în condiţiile în care aceasta, în fapt, a exercitat activităţile cu care a fost împuternicită, aşa cum rezultă din decizia emisă de angajator.
Mai mult, acest spor de complexitate a fost prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat între părţi.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1315 din 8 iunie 2012
Prin acțiunea formulată pe rolul tribunalului, reclamanta A.R. a solicitat obligarea pârâtei B.M. la plata sumei de 15.700 lei reprezentând sporul de complexitate acordat nelegal în perioada 2007-2010.
în motivarea acțiunii a arătat că pârâta a îndeplinit funcția de economist la Serviciul Financiar și a beneficiat de un spor pentru complexitatea muncii reprezentând 25% din salariul de bază, prevăzut de contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul ANIF RA. Prin nota de control nr. 206.202/29.04.2011 s-a stabilit că pârâta a beneficiat ilegal de sporul de complexitate, deoarece activitatea acesteia potrivit atribuțiilor din fișa postului prevede inițierea și efectuarea de operațiuni supuse vizei de control financiar preventiv, acțiuni incompatibile cu activitatea de control financiar preventiv, încălcându-se dispozițiile art. 9 alin. (5) și art. 11 din O.G. nr. 119/1999 modificată, deci pârâta nu poate primi acest spor. De asemenea, s-a stabilit că persoanele desemnate cu acordarea vizei de control financiar preventiv nu au avut acordul entității ierarhic superioare, a ministerului de resort.
în drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 256 alin. (1) C.muncii .
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului, Secția litigii de muncă, deoarece obiectul cauzei este o acțiune în pretenții.
S-a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Pe fond, s-a arătat că suma provine din drepturi salariale, care au fost negociate la încheierea contractului de muncă. Nota de control nu face dovada că aceste drepturi au fost acordate necuvenit. Conform secțiunii a 3-a, art. 22 pct. 7-9 din Regulamentul de organizare și funcționare al MADR, notele de control în baza cărora se constată anumite deficiențe în sistem se finalizează cu rapoarte care se înaintează ministrului, care dispune în fiecare cauză. Acest act de dispoziție nu există. A solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. X, Tribunalul a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru sporul de complexitate acordat pentru perioada 2007 – 25.07.2011 și în consecință:
A respins acțiunea formulată de reclamanta A.R. în contradictoriu cu pârâta B.M. cu privire la suma de 3.205 lei reprezentând spor de complexitate pentru perioada 2007 – 25.07.2008 întrucât este prescris dreptul la acțiune.
A respins acțiunea cu privire la suma de 12.495 lei reprezentând spor de complexitate acordat pentru perioada 1.08.2008 – 31.12.2010 ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, prima instanță a constatat că excepția necompetenței materiale și teritoriale a tribunalului este nefondată, deoarece obiectul cauzei este un litigiu de muncă de competența tribunalului conform art. 2 pct. 1 lit. c) C.proc.civ.
în ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, a constatat că este întemeiată, având în vedere termenul de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C.muncii. Față de data introducerii cererii, 27.07.2011, se constată că sumele reprezentând sporul de complexitate încasat în anul 2007 și în perioada 1.01.2008 – 25.07.2008, în cuantum de 3.205 lei (conform precizărilor reclamantei din concluziile scrise) sunt prescrise.
Pe fondul cauzei, acțiunea pentru restituirea sumei de 12.495 lei reprezentând spor de complexitate pentru perioada 1.08.2008 – 2010 este nefondată.
Acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 256 (fost art. 171) C.muncii, potrivit căruia salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Deoarece nu presupune vinovăția salariatului, obligația de restituire care se naște în sarcina sa nu reprezintă o formă a răspunderii patrimoniale, ci se întemeiază pe îmbogățirea fără just temei.
Pârâta este angajata reclamantei și a încasat sporul de complexitate prevăzut de CCM ca urmare a activității prestate din dispoziția reclamantei, așa încât există o cauză legitimă pentru mărirea patrimoniului său.
Faptul că prin Nota de control a Corpului de Control al Ministrului s-a stabilit că activitatea salariatei potrivit atribuțiilor postului este incompatibilă cu activitatea de control financiar preventiv, nu este imputabil pârâtei, care are obligația de a îndeplini atribuțiile ce îi reveneau conform deciziei nr. 103/31.08.2007, încălcarea acestei obligații fiind abatere disciplinară.
Așadar, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate, deoarece pârâta a primit sporul în strânsă legătură cu atribuțiile sale de serviciu, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.N. numai în ceea ce privește soluționarea fondului cauzei, nu și a excepției prescripției.
în dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a reiterat susținerea din acțiunea de chemare în judecată în sensul că fișa postului de șef serviciu contabilitate, cum era încadrată pârâta în acea perioadă, prevedea inițierea și efectuarea operațiunilor supuse vizei de control financiar preventiv, acțiuni ce sunt incompatibile cu activitatea de control financiar preventiv, motiv pentru care aceasta nu poate primi sporul de 25%.
Mai mult, art. 9 alin. (5) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv prevede că acesta se exercită de persoane din compartimentul de specialitate desemnat în acest sens de conducătorul entității publice. Persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt altele decât el care inițiază operațiunea supusă vizei.
Totodată, conform art. 11 din același act normativ, persoana care exercită controlul financiar preventiv nu trebuie să fie implicată prin sarcinile de serviciu în efectuarea operațiunilor supuse controlului financiar preventiv.
Acordarea vizei de control financiar preventiv pârâtei s-a făcut fără acordul entității ierarhic superioare, respectiv acordul MADR, fiind încălcate astfel prevederile art. 9 alin. (6) din O.G. nr. 119/1999 care reglementează că numirea, suspendarea, schimbarea personalului care desfășoară activități CFP se fac de către conducătorul entității publice cu acordul entității publice superioare.
Curtea, verificând sentința atacată sub aspectul criticilor invocate de către recurenta reclamantă, dar și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică in baza art. 3041C.proc.civ., a apreciat că recursul este nefondat.
Așa cum a reținut și prima instanță, de fapt reclamanta recurentă își invocă propria culpă, respectiv faptul că a desemnat-o pe pârâtă să efectueze control financiar preventiv fără a avea acordul MADR, potrivit art. 9 alin. (6) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv. Totodată, a mai invocat reclamanta recurentă și faptul că a desemnat-o pe pârâtă să efectueze controlul financiar preventiv deși aceasta, potrivit fișei postului, îndeplinea activități incompatibile cu activitatea de control financiar preventiv, fiind încălcat art. 9 alin. (5) și art. 11 din același act normativ.
Aceste încălcări ale legii de către angajator nu pot fi imputate salariatei în condițiile în care aceasta în fapt a exercitat activitățile cu care a fost împuternicită, așa cum rezultă din decizia nr. 103/31.08.2007 emisă de A.N.
Prin această decizie, începând cu data de 1.09.2007 a fost desemnată, cu acordarea vizei CFPP, printre alte persoane și B.M.
Mai mult decât atât, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2008-2009, 2009-2010 s-a prevăzut că salariații care lucrează în serviciile și compartimentele control financiar de gestiune și control financiar preventiv beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25% din salariul de bază in conformitate cu art. 9 alin. (7) din O.G. nr. 119/1999.
în condițiile în care nici decizia nr. 103/2007 emisă de A.N. nu a fost anulată, nici prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate nu a fost anulat sau modificat, sporul de 25% aplicat pârâtei are temei legal și acțiunea nu poate fi admisă.
(Judecător Alina Savin)