Spor de dispozitiv acordat personalului contractual prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 446/31.03.2011)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, la data de 14.02.2011, reclamanta Primăria Oprişor – prin Primar T.E a chemat în judecată pe pârâta S.M., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 1.480 lei reprezentând sporul de dispozitiv în procent de 25% din salariul încasat, spor acordat în anul 2009.
În fapt, s-a arătat că pârâta este salariata Primăriei Oprişor, având funcţia de bibliotecar, iar în anul 2009 a încasat necuvenit suma de 1.480 lei reprezentând spor de dispozitiv în procent de 25% din salariu.
S-a susţinut că în urma controlului efectuat de Camera de Conturi Mehedinţi, s-a constatat că acest spor nu se regăseşte în actele normative care au reglementat drepturile de natură salarială sau asimilate pentru anul 2009, respectiv OG nr.6/2007, reţinându-se că în mod nelegal s-au aplicat prevederile Contractului colectiv de muncă şi ale Ordinului MAI nr. 496/2003, dispoziţiile acestui ordin aplicându-se numai aparatului propriu al MAI şi instituţiilor din subordine, nu şi autorităţilor din administraţia publică locală.
Prin acţiune s-a mai susţinut că contractul colectiv de muncă invocat ca temei legal nu constituie izvor de drept, iar înscrierea unor clauze privind acordarea unor drepturi nereglementate legal s-a făcut fără a se ţine cont de prevederile art.25 din HG 833/2006 şi art.12 al.1 din Legea nr.130/1996.
S-a precizat că potrivit art. 157 al.2 Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la stat, se stabilesc prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
Examinându-se actele dosarului se reţin următoarele:
Conform art. 16 al.5 lit.b din Contractul colectiv de muncă, „salariaţii Primăriei Oprişor vor beneficia şi de alte drepturi ….. indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% conform art.13 din Legea nr.138/1999 şi Ordinului nr. 496/28 iulie 2003 al Ministerului Administraţiei şi Internelor.”
Referitor la acordarea indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% se constată că prin Decizia în interesul legii nr.37/14 decembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că dispoziţiile art.13 din Legea nr.138/1999 se interpretează în sensul că indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază se acordă şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în subordinea instituţiilor publice din subordinea ministerului, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din cadrul fostului minister de interne.
Prin urmare se constată că, indemnizaţia de dispozitiv de 25% se acorda numai anumitor categorii de personal, expres prevăzute, aşa cum rezultă şi din decizia nr.37/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta neîncadrându-se în această categorie, întrucât era angajată ca bibliotecar.
Se mai constată că, în chiar cuprinsul art. 16 al.5 lit.b din Contractul colectiv de muncă se făcea trimitere la dispoziţiile art.13 din Legea nr.138/199 şi ale Ordinului MAI nr. 496/2003, rezultând că, acordarea indemnizaţiei de dispozitiv se făcea cu respectarea acestor prevederi.
Potrivit art. 12 al.1 din Legea nr.130/1996, Contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
Aşa fiind, se constată că în raport de dispoziţiile art.12 al.1 din Legea 130/1996, prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Primăriei comunei Oprişor, nu se puteau prevedea şi acorda reclamantei alte sporuri decât cele prevăzute de Legea nr.334/2002 privind bibliotecile, aceasta fiind angajată ca bibliotecar.
Din oficiu, se constată că, reclamanta s-a judecat anterior pentru acordarea indemnizaţiei de dispozitiv, însă prin sentinţa nr.544/19 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.9322/101/2008 a fost respins acest petit( hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare).
Potrivit art.270 Codul muncii, salariaţii răspuns patrimonial în temeiul normelor şi răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor.
In raport de dispoziţiile art.270 Codul muncii coroborate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr.138/1999 şi dispoziţiile Legii nr.334/2002, se constată că, reclamanta a încasat în mod necuvenit indemnizaţia de dispozitiv de 25% pe anul 2009.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, se constată că acţiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în parte în sensul că, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.380 lei reprezentând sporul de dispozitiv de 25% încasat pe anul 2009, întrucât acesteia i s-a reţinut suma de 100 lei din acest debit , aşa cum rezultă din chitanţa seria MH nr. 09328/17 nov.2010.
