– Legea nr. 19/ 2000
în cauză au prioritate dispoziţiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar care nu îl respectă. Astfel, conform principiului contributivităţii prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. Neluarea în considerare a sporului de vechime efectiv realizat de reclamant, deşi s-au plătit contribuţiile la asigurări sociale aferente acestui spor, ar determina încălcarea flagrantă a principiului contributivităţii şi anihilarea aplicării corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care a fost edictat.
(Decizia nr. 2383/R din 9 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 210 din 29.01.2009 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. 2887/117/2008, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul R.l. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.I., solicitând modificarea sentinţei recurate şi recalcularea pensiei şi adăugarea stagiului de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia conform art. 169 pct. 1 din Legea nr. 19/2000.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, care pot fi încadrate conform art. 306 alin. 2 C. pr. civ. în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, Curtea de Apel apreciază că recursul este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Conform pct. 1 din anexa O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat „Pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 1992, sporul de vechime în muncă se calculează automat, potrivit prevederilor art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, şi în consecinţă nu este necesară dovedirea acestuia prin adeverinţe”.
De asemenea, art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede că „Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul:
a) perioada 1 martie 1970 – 1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în totală cuprinsă între 5-10 ani;
5% pentru o vechime în munca totală cuprinsă între 10-15 ani;
7% pentru o vechime în munca totală cuprinsă între 15-20 de ani;
10% pentru o vechime în munca totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983 – 1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în munca totală cuprinsă între 3-5 ani;
6% pentru o vechime în munca totală cuprinsă între 5-10 ani;
9% pentru o vechime în munca totală cuprinsă între 10-15 ani;
12% pentru o vechime în munca totală cuprinsă între 15-20 de ani;
15% pentru o vechime în munca totală de peste 20 de ani”, în pofida acestei reglementări exprese, Curtea apreciază că nu este admisibil ca baza de calcul a contribuţiei la asigurări sociale să fie constituită din câştigul brut realizat de asigurat (art. 1 din Decretul nr. 389/1972), câştig în care a fost inclus şi sporul de vechime în cuantumul prevăzut în Adeverinţa nr. 401/a/524/07.02.2008, iar la determinarea pensiei reclamantului să se ia în considerare pentru perioada 01.03.1970
– 01.09.1983 sporul de vechime în cuantumul menţionat în art. 164 alin. 3 din Legea 19/2000, cuantum care este inferior celui realizat efectiv de reclamant.
în opinia instanţei în cauză au prioritate dispoziţiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar care nu îl respectă. Astfel, conform principiului contributivităţii prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. Neluarea în considerare a sporului de vechime efectiv realizat de reclamant, deşi s-au plătit contribuţiile la asigurări sociale aferente acestui spor ar determina încălcarea flagrantă a principiului contributivităţii şi anihilarea aplicării corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care a fost edictat.
Drept urmare, Curtea apreciază că prima instanţă a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale menţionate anterior, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 312 alin. 1 şi 3 C. pr. civ. se va admite recursul declarat de reclamantul R.l. împotriva sentinţei civile nr. 210 din 29.01.2009 a Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite acţiunea reclamantului R.l. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, se va dispune anularea deciziei nr. 158407/04.03.2008 şi se va obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a sporului de vechime atestat de adeverinţa nr. 401/a/524/ 2008 emisă de Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj şi să plătească diferenţa de drepturi de dintre pensia astfel recalculată şi pensia plătită efectiv începând cu data de 01.09.2005, conform art. 7 alin. 5 din O.U.G. nr. 4/2005. (Judecător Laura Dima)
