În fapt a arătat că la 08.11.2007, în urma negocierilor dintre SINDICATUL LIBER din cadrul SERVICIULUI PUBLIC ADMINISTRAŢIA PIEŢELOR ŞI TÂRGURILOR CRAIOVA şi pe pârât SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAŢIA PIEŢELOR ŞI TÂRGURILOR CRAIOVA, s-a încheiat contractul colectiv de muncă ce a fost înregistrat sub nr. 224/13.11.2007 la Direcţia de Muncă Protecţie Socială Dolj.
La art. 37 lit. h din CCM s-a prevăzut acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariu, spor pe care pârâta nu l-a acordat până în prezent în mod nejustificat.
A mai precizat reclamantul că sporul de dispozitiv este prevăzut şi de Ordinul. 496/28.07.2003 al Ministrului Administraţiei şi Internelor şi că trebuia să se aplice şi personalului contractual din instituţiile administraţiei publice nu doar ce îşi desfăşoară activitatea în aceste instituţii (şi anume personalului civil din instituţia prefectului).
Prin acordarea acestui drept salarial tuturor categoriilor de funcţionari publici, personal administrativ şi personal contractual din administraţia publică locală şi centrală se realizează principiul constituţional al egalităţii între cetăţeni prin excluderea privilegiilor şi discriminărilor în exercitarea drepturilor economice prevăzute în art. 1 alin. 2 lit. e din Legea 137/2000.
A mai susţinut că Ministrul Administraţiei şi Internelor emite ordine care se aplică deopotrivă şi Administraţiei Publice şi Internelor, astfel că, Ordinul 496/2003 trebuie aplicat şi la nivelul unităţilor din Administraţia Publică.
A depus la dosar: somaţia adresată de angajator împreună cu sindicatul Primăriei Municipiului Craiova în vederea acordării sporului de dispozitiv, dovada înregistrării contractului colectiv de muncă la Direcţia de Muncă şi Protecţia Socială Dolj, actul de înfiinţare a sindicatului, contractul colectiv de muncă la care se face referire, tabel nominal cu semnăturile membrilor de sindicat pentru care s-a promovat acţiunea.
La 24.03.2008, pârâtul Serviciul Public Administraţia Pieţelor şi Târgurilor Craiova a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii ca nefondată deoarece Ordinul 496/2003 nu este aplicabil personalului contractual din instituţiile administraţiei publice locale, în cazul de faţă Serviciilor din subordinea Consiliului Local Craiova.
Au arătat că ordinul respectiv produce efecte doar asupra personalului din structurile fostului Minister de Interne şi asupra structurilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu şi asupra instituţiilor descentralizate ale statului, respectiv Administraţia Publică Locală.
Salarizarea personalului contractual din instituţiile publice se realizează în temeiul HG 281/1993, precum şi ale OG 10/2008, OUG 24/2000 şi Legea 154/1998.
A depus la dosar bugetul de venituri şi cheltuielile Administraţia Pieţelor şi Târgurilor Craiova pe anul 2007 şi pe anul 2008, contractele de muncă ale reclamanţilor – membrii de sindicat, copie de pe ştatele de salarii ale acestora, precum şi un tabel cu data angajării şi funcţia fiecărui reclamant.
Pârâţii Consiliul Local Craiova şi Primăria Municipiului Craiova au formulat întâmpinare în care au invocat în primul rând excepţia lipsei procesuale pasive deoarece între aceştia şi reclamanţi nu există raporturi juridice de muncă, nu au calitatea de angajatori ai reclamanţilor.
Pe fond au solicitat respingerea acţiunii deoarece ambele instituţii nu au competenţe în a acorda drepturi băneşti, Consiliul Local Craiova aprobă bugetul local de venituri şi cheltuieli, iar primarul are doar calitatea de ordonator principal de credite.
Au depus la dosar Hotărârea 56 de aprobare a regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Serviciului Public Administraţia Pieţelor şi Târgurilor, regulamentul respectiv, Hotărârea de înfiinţare a Serviciului Public Administraţia Pieţelor şi Târgurilor Craiova, Hotărârea de reorganizare a acestuia.
Prin sentinţa nr. 4695/11.09.2008 , instanţa a constat următoarele:
Reclamanţii, membri ai Sindicatul Liber din cadrul Serviciului Public Administraţia Pieţelor şi Târgurilor Craiova sunt salariaţii unităţii pârâte Serviciului Public Administraţia Pieţelor şi Târgurilor Craiova, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAŢIA PIEŢELOR ŞI TÂRGURILOR CRAIOVA este un serviciu public de interes local, cu personalitate juridică şi o durată nedeterminată, înfiinţat în subordinea Consiliului Local Craiova, cu regulament propriu de funcţionare aprobat prin Hotărârea 56/2005. Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente se face din bugetul propriu şi din bugetul local.
In ce priveşte atribuţiile privind plata salariului , instanţa reţine că unitatea pârâtă angajatoare prin conducerea sa are obligaţia să întocmească şi să fundamenteze bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei pe care îl înaintează primarului Municipiului Craiova , care in calitate de ordonator principal de credite il include in bugetul de venituri şi cheltuieli local şi îl supune aprobării Consiliului Local Craiova.
Consiliul Local Craiova aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli in conformitate cu prevederile art 36 alin 2 lit a , alin 3 lit b , alin 4 lit a, şi 73,74 din Lg 215/2001 a Administraţiei Publice Locale şi cu dispoziţiile art 19 din Lg 273 / 2006 privind Finanţele Publice Locale.
Ca urmare , Consiliul Local Craiova nu are atribuţii privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli şi nici privind plata salariului şi ca urmare , nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză , motiv pentru care instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât şi va respinge acţiunea faţă de acesta.
In schimb, instanţa va reţine că unitatea angajatoare şi Primăria Municipiului Craiova – Instituţia Primarului au atribuţii aşa cum s-a arătat mai sus , că directorul unităţii angajatoare este ordonator terţiar de credite conform art 19 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, iar Primarul ordonator principal de credite conform art. 63 alin 4 lit.a şi b din Lg 215/2001 administraţiei publice locale , motiv pentru care instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Craiova – Instituţia primarului.
Pe fondul cauzei instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 37 lit. h din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate şi înregistrat sub nr. 224/13.11.2007 la Direcţia de Muncă Protecţie Socială Dolj, reclamanţii aveau dreptul la acordarea „sporului de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariu, conform Ordinului 496/28.07.2003 al Ministrului Administraţiei şi Internelor, de la data intrării în vigoare a acestui spor, în limita prevederilor bugetare” spor pe care pârâta nu l-a acordat până în prezent în mod nejustificat.
Reclamanţii trebuiau să beneficieze de acest spor de la intrarea in vigoare a Contractului colectiv de muncă, care este data înregistrării, conform dispoziţiilor art. 25 din Lg 130/1996, în cazul de faţă data de 13.11.2007, pe toată durata valabilităţii respectivului contract, 1 an, cu posibilitatea prelungirii încă un an, aşa cum este prevăzută la art. 4 din contract
Pârâta nu i-a acordat acest spor până in prezent încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum şi prevederile art 40 alin 2 lit c din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractul individual de muncă” .
De asemenea a încălcat şi prevederile art. 156 din codul muncii potrivit cărora ”salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor”, salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri aşa cum prevede art. 155 din codul muncii.
In acest fel, a produs reclamanţilor un prejudiciu material constând in contravaloarea sporului de dispozitiv de 25 % la salariul de bază , de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă respectiv 13.11.2006, până la zi, respectiv data pronunţării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligaţiile ce-i reveneau şi prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului şi nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art 269 din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul” instanţa va obliga pârâta să acopere prejudiciul produs reclamantului prin neacordarea sporului de dispozitiv de 25%.
Cu privire la susţinerea pârâtei că nu a putu acorda sporul de dispozitiv deoarece salarizarea personalului contractual din instituţiile publice se realizează în temeiul HG 281/1993, precum şi ale OG 10/2008, OUG 24/2000 şi Legea 154/1998 şi legea de salarizare nu prevede acest spor instanţa o va înlătura ca neîntemeiată deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părţilor , are putere de lege intre părţi , dispoziţiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 şi art 236 alin.4 din codul muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse şi in lege pentru a fi aplicate. Legea stabileşte un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea şi alte drepturi in plus. Mai mult aceste acte normative cuprind prevederi in care se menţionează că personalul contractual beneficiază şi de celelalte drepturi de natură salarială ce se acordă potrivit dispoziţiilor legale in vigoare. Sintagma „celelalte drepturi” coroborată cu dispoziţiile Ordinului 496/2003 şi ale Contractului colectiv de muncă îndreptăţesc reclamanţii să beneficieze de sporul de dispozitiv.
Din aceleaşi considerente nu poate fi reţinută de instanţă nici susţinerea pârâtei că sporul de dispozitiv este reglementat de Ordinul 496/2003 şi că acest ordin nu este aplicabil personalului contractual din instituţiile administraţiei publice locale, asupra instituţiilor descentralizate ale statului, în cazul de faţă Serviciilor din subordinea Consiliului Local Craiova, ci produce efecte doar asupra personalului din structurile fostului Minister de Interne şi asupra structurilor centrale din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Cum Ministrul Administraţiei şi Internelor guvernează ambele instituţii şi în ordin nu se face distincţie instanţa apreciază că Ordinul 496/2003 se aplică deopotrivă structurilor fostului Minister de Interne precum şi celor din Administraţia Publică , indiferent că este centrală sau locală , cu atât mai mult cu cât sporul de dispozitiv a fost negociat şi prevăzut in contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
In opinia instanţei faptul că în bugete de venituri şi cheltuieli pe anii 2007 – 2008 nu s-au prevăzut sume cu această destinaţie nu îngrădeşte dreptul reclamanţilor de a primi sporul de dispozitiv. Era obligaţia angajatorului să prevadă aceste sume pentru a fi apoi aprobate de Consiliul Local şi pentru a se putea realiza plata efectivă a sporului către salariaţi . Lipsa prevederilor în bugetul de venituri şi cheltuieli reprezintă o altă încălcare a obligaţiilor ce îi reveneau angajatorului urmată de încălcarea obligaţiei de plată a salariului in integralitatea sa şi de acordare a tuturor drepturilor ce decurg din lege in Contratul colectiv de muncă sau din Contractul individual de muncă .
Având in vedere că reclamantul a solicitat acordarea sporului de la 08 11 2007, precum şi faptul că instanţa consideră cererea întemeiată doar de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă, instanţa a admis in parte cererea şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantului sporul de dispozitiv de 15% din salariul de bază de la 13 11 2007 până la data pronunţării hotărârii.
Instanţa a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de dispozitiv şi pe viitor deoarece nu se poate reţine în sarcina angajatorului o încălcare a dispoziţiilor legale sau contractuale în viitor, nu se poate anticipa conduita angajatorului pe viitor.
De asemenea a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca nedovedite, nefiind depuse acte la dosar în acest sens.
