Sporul de vechime. Includerea în baza de calcul a cuantumului pensiei a sporului de vechime, anterior anului 1970


Legea nr. 19/2000, art. 164 alin. (3)

Din dispoziţiile art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 se constată că legiuitorul a prevăzut pentru perioada 1.03.1970 1.09.1983, cuantumul sporului de vechime ce urmează a fi luat în calculul punctajelor anuale, lăsând însă sub tăcere perioada anterioară anului 1970. Acest lucru nu trebuie înţeles ca o interdicţie a luării în calcui a sporului de vechime, care este un spor cu caracter permanent, pentru perioadele anterioare anului 1970, nefiind prevăzut în mod expres în lege acest lucru.

Decizia civilă nr. 298/Asig. din 28 septembrie 2006 – N.G.

Prin sentinţa civilă nr. 212/2006 a Tribunalului B. a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea S.E., împotriva deciziei de pensionare nr. 170018/31.08.2005 emisă de intimata C.J.P. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

Prin adeverinţa nr. 532/7/533/24.06.2005, R.T.F.C. B, atestă împrejurarea că în perioada 1.02.1968 – 2.09.1975, contestatoarea a fost angajata societăţii, în funcţia de casieră bilete, beneficiind de un spor de vechime şi spor pentru ore de noapte, specifice ministerului de resort, menţionându-se valoarea în lei a acestora.

Intimata nu a avut în vedere la stabilirea drepturilor de ale contestatoarei sporul de vechime prevăzut în adeverinţa sus-menţionată întrucât, potrivit anexei la O.U.G. nr. 4/2005 (pct. I) „pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 1992, sporul de vechime în muncă se calculează automat, potrivit prevederilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, nefiind necesară dovedirea acestuia prin adeverinţe”.

Susţinerea contestatoarei potrivit căreia sporul menţionat în adeverinţă este de fapt „un spor de fidelitate sau de stabilitate” nu poate fi primită, atâta timp cât adeverinţa emisă de angajator confirmă beneficiul unui spor de vechime şi nu a „altui spor” acordat de ministerul de resort.

în privinţa calculului efectuat de contestatoare privind punctajul aferent anului 1994, de 1,00419 puncte, din verificarea buletinului de calcul, comparativ cu menţiunile înscrise în carnetul de muncă, rezultă că, aceasta nu a avut în vedere la stabilirea lui, câştigul salarial mediu brut, în perioada I 1991 – III 2001, prevăzut în anexa 10 la Ordinul nr. 340/2001 — pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000.

Astfel, calculul efectuat de contestatoare pentru anul 1994 este eronat şi nu poate fi primit.

Nici petitul privind majorarea punctajului aferent anilor 1993-1994, urmare a aplicării art. 78 din Legea nr. 19/2000 nu poate fi primit, atâta vreme cât, contestatoarei i s-au deschis drepturile de pensie, la data de 1.09.1994, în baza Legii nr. 3/1977, beneficiind de reducerea vârstei de pensionare, prevăzută de art. 14 din lege.

Dispoziţiile art. 78 alin. (8) se aplică doar persoanelor ale căror drepturi de se deschid în baza Legii nr. 19/2000 şi care „după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limita de vârstă reglementate de prezenta lege contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5”.

împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta S.E., criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

în ceea ce priveşte sporul de vechime specific C.F.R., acesta a fost dovedit cu adeverinţa nr. 532/7/233/24.06.2005 iar instanţa de fond în mod eronat nu a avut în vedere acest lucru. Este adevărat că dispoziţiile art. 164 alin. (3) prevăd pentru o anumită perioadă, anumite procente de calcul al sporului de vechime, însă având în vedere principiile consacrate în ansamblul reglementărilor, nu se poate acredita ideea că sporurile de vechime din alte perioade nu se poate lua în considerare la baza de calcul a C.A.S.

Cea de-a doua critică din recurs vizează faptul că nu s-au avut în vedere la reactualizarea pensiei dispoziţiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 298/2006 a C.A. B., a fost admis în parte recursul, modificându-se în parte sentinţa atacată, reţinându-se în principal următoarele:

Prima critică din recurs vizează includerea în baza de calcul a pensiei, şi a sporului de vechime pe care recurenta l-a avut anterior anului 1970.

Examinând dispoziţiile art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, raportate la speţa dedusă judecăţii se constată că legiuitorul a prevăzut pentru perioada 1.03.1970 – 1.09.1983, cuantumul sporului de vechime ce urmează a fi luat în calculul punctajelor anuale, lăsând însă sub tăcere perioada anterioară anului 1970. Acest lucru nu trebuie înţeles ca o interdicţie a luării în calcul a sporului de vechime, pentru perioadele anterioare anului 1970, nefiind prevăzut în mod expres în lege acest lucru.

Aşadar, având în vedere că sporul de vechime este un spor cu caracter permanent, şi ţinând cont de faptul că legea tace, în ceea ce priveşte includerea acestuia în baza de calcul a pensiei, în perioada anterioară anului 1970, instanţa de recurs apreciază că, nu poate fi înlăturat şi în consecinţă va obliga intimata să ţină cont de el, aşa cum rezultă din adeverinţa depusă în dosarul de fond.

în ceea ce priveşte cea de-a doua critică, instanţa apreciază că aceasta nu este întemeiată şi în consecinţă a fost respinsă pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 prevăd că asiguraţii care după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6 % pentru fiecare an suplimentar. Prima instanţă, în mod corect a interpretat textul de lege, în sensul că sporurile solicitate se acordă numai în situaţia îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, deci după apariţia Legii nr. 19/2000. Prin urmare, prima instanţă a reţinut corect starea de fapt dând o interpretare judicioasă textului de lege aplicabil în cauză.