Posibilitatea compensării muncii cu timp liber corespunzător
Legea nr. 330/2009111, art. 19 alin. (2), art. 20,
art. 24, art. 30 alin. (7)
Articolul 20 din Legea nr. 330/2009 prevede că prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite. Munca astfel prestată şi plătită nu se compensează şi cu timp liber corespunzător. Totuşi, potrivit art. 30 alin. (7) din acelaşi act normativ, prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 şi art. 24 nu se aplică în anul 2010.
C.A. Bucureşti, s. a VII-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 5632 din 28 septembrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 3081/10.11.2010, Tribunalul Călăraşi, Secţia civilă, a admis în parte acţiunea astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul Sindicatul S. Călăraşi, în numele membrilor săi de sindicat, împotriva pârâtului C.A.M.S. Călăraşi; a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul C.A.M.S. Călăraşi împotriva chematului în garanţie Consiliul Judeţean Călăraşi; a obligat pârâtul C.A.M.S. Călăraşi la plata către membrii de sindicat ai reclamantei Sindicatul S. Călăraşi a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea sporului de 15% din salariul de bază prevăzut de pct. b) art. 19 – Anexa 3 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547/26.05.2010, începând cu luna iunie 2010 la zi; a obligat chematul în garanţie Consiliul Judeţean Călăraşi să aloce pârâtului C.A.M.S. Călăraşi sumele necesare plăţii drepturilor salariale acordate; a respins ca prematur introdus capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata contravalorii orelor suplimentare lucrate sâmbetele şi duminicile din perioada ianuarie-iunie 2010.
In considerente a reţinut că membrii de sindicat precizaţi în acţiune sunt salariaţi ai pârâtului C.A.M.S. Călăraşi, pe baza unor contracte de muncă individuale încheiate pe o perioadă nedeterminată. Din foile colective de prezenţă întocmite pentru perioada ianuarie 2010-iunie 2010 rezultă că au desfaşurat activităţi şi în zilele de sâmbătă, dumi
|I] Abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 (M. Of. nr. 877 din 28 decembrie 2010).
nică şi sărbători legale. Totuşi, acest capăt de cerere a fost respins ca prematur, deoarece art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009 prevede în mod expres că aceste drepturi nu se plătesc în anul 2010. A fost admis şi capătul de cerere privind plata sporului de 15%, deoarece reclamantul a depus la dosar dovada că a prestat muncă în perioada respectivă şi i se cuvenea acest spor.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs motivat în termen legal recurenţii C.A.M.S. Călăraşi, Consiliul Judeţean Călăraşi şi Sindicatul S. Călăraşi. (…)
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de pârâtul C.A.M.S. Călăraşi este fondat, sub aspectul soluţiei date de prima instanţă capătului de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată. (…)
Critica aceluiaşi pârât privind fondul cauzei este neîntemeiată, singurul argument invocat pentru respingerea pretenţiilor având ca obiect sporul de 15% fiind lipsa fondurilor necesare. Acest argument nu poate fi reţinut, întrucât acest spor este prevăzut în Ordinul nr. 547/2010 pentru aprobarea regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Mai mult decât atât, ordonatorul de credite Consiliul Judeţean Călăraşi a învederat că sumele necesare plăţii acestui spor au fost cuprinse în bugetul instituţiei şi trebuiau acordate.
Recursul declarat de chematul în garanţie Consiliul Judeţean Călăraşi va fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligaţia de plată respectivă. Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii. Prin urmare, obligaţiile de plată ale C.A.M.S. Călăraşi, în temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătorească) se realizează din sumele aprobate prin bugetul său – fară nicio legătură cu competenţele Consiliului Judeţean Călăraşi în materie bugetară. Recurenţii-reclamanţi nu se află în raporturi juridice de muncă cu
Consiliul Judeţean Călăraşi. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, aşa cum este el definit de art. 281 C. muncii, iar părţile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariaţii şi angajatorul. Ca atare, cererea de chemare în garanţie formulată de C.A.M.S. Călăraşi împotriva Consiliului Judeţean Călăraşi este inadmisibilă, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. civ., partea putând să cheme în garanţie doar o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.
Faţă de aceste considerente, a fost admis recursul declarat de Consiliul Judeţean Călăraşi, fiind incident motivul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi anume aplicarea greşită a legii. în consecinţă, a fost modificată în parte sentinţa, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie ca inadmisibilă.
Recursul declarat de reclamanţi este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica acestora vizează numai soluţia primei instanţe de respingere a cererii privind plata orelor suplimentare lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică în perioada ianuarie-iunie 2010. Soluţia este corectă şi urmează fi menţinută, întrucât art. 20 din Legea nr. 330/2009 prevede că „munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite. Munca astfel prestată şi plătită nu se compensează şi cu timp liber corespunzător”. Dar, potrivit art. 30 alin. (7) din acelaşi act normativ, „prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 şi 24 nu se aplică în anul 2010”.
Faţă de aceste considerente, s-a dispus admiterea recursurilor declarate de pârât şi de chematul în garanţie, modificarea în parte a sentinţei, în sensul celor mai sus expuse şi respingerea, ca nefondat,
a recursului declarat de reclamanţi.
