Stabilirea numărului posturilor universitare, în funcţie de necesităţile reale ale catedrei, respectiv facultăţii, care este o prerogativă exclusivă a angajatorului


– Legea nr. 128/1997

Anunţarea publică a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice vacante sau transformate se face de către instituţia de învăţământ superior în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar de circulaţie naţională, precum şi prin afişare la sediu în cel mult 45 de zile de la începerea semestrului universitar.

Potrivit Legii nr. 128/1997 posturile se constituie în funcţie de necesităţile reale ale catedrei, respectiv facultăţii, fiind o prerogativă exclusivă a angajatorului, nefiind nicio prevedere în această lege pentru obligarea universităţii de a înfiinţa posturi didactice la cererea uneia dintre persoane.

Potrivit Legii nr. 128/1997 posturile se constituie în funcţie de necesităţile reale ale catedrei, respectiv facultăţii, fiind o prerogativă exclusivă a angajatorului, nefiind nicio prevedere în această lege pentru obligarea universităţii de a înfiinţa posturi didactice la cererea uneia dintre persoane.

Statele de funcţii se întocmesc la catedre, însă, numai pentru precizarea concretă a sarcinilor didactice pentru posturile deja existente şi aceste state trebuie avizate de consiliul facultăţii şi aprobate în Senatul universitar.

Statele de funcţii se întocmesc la catedre, însă, numai pentru precizarea concretă a sarcinilor didactice pentru posturile deja existente şi aceste state trebuie avizate de consiliul facultăţii şi aprobate în Senatul universitar.

Nu se prevede în niciunul dintre textele Legii nr. 128/1997 competenţa catedrei de a înfiinţa posturi didactice vacante, competenţă ce revine Senatului universităţii conform prevederilor din Carta U. „A.V.” din Arad, art. 82 pct. 61.

Din actele dosarului nu rezultă că în statul de funcţiuni şi personal didactic pe anii 2007-2008 al Catedrei de Management-marketing din cadrul F.Ş.E. al U.„A.V.” din Arad ar exista vreun post vacant de profesor, situaţie în care nu putea să fie obligată aceasta să scoată la concurs un asemenea post.

Pe de altă parte, conform art. 11-14 din Carta U. „A.V.” funcţionarea universităţii are la bază autonomia universitară care se materializează prin autonomia organizatorică, respectiv dreptul pârâtei de a stabili şi modifica structurile didactice, de a alcătui statele de funcţiuni şi schemele de personal în raport de resursele umane şi financiare de care dispune, cu prevederile planului de învăţământ.

Potrivit aceleiaşi Carte a Universităţii, art. 155 pct. 3, statele de funcţiuni sunt supuse avizului consiliului facultăţii şi apoi aprobării senatului universităţii, iar potrivit art. 130 alin. (7) şi art. 82 pct. 61, catedra are atributul de a propune Senatului scoaterea la concurs a posturilor didactice şi componenţa comisiilor de concurs.

Potrivit aceleiaşi Carte a Universităţii, art. 155 pct. 3, statele de funcţiuni sunt supuse avizului consiliului facultăţii şi apoi aprobării senatului universităţii, iar potrivit art. 130 alin. (7) şi art. 82 pct. 61, catedra are atributul de a propune Senatului scoaterea la concurs a posturilor didactice şi componenţa comisiilor de concurs.

în speţă, atâta vreme cât nu s-a propus Senatului universităţii scoaterea la concurs a unui post de profesor universitar solicitat de reclamantul-recurent, nici instanţa nu era in măsură să oblige pârâta la crearea şi scoaterea la concurs a postului respectiv.

Fiind vorba de autonomia universitară, aşa cum s-a arătat mai sus, pârâta nu putea scoate la concurs un post vacant în măsura în care acesta nu exista în cadrul statului de funcţii al catedrei facultăţii.

Fiind vorba de autonomia universitară, aşa cum s-a arătat mai sus, pârâta nu putea scoate la concurs un post vacant în măsura în care acesta nu exista în cadrul statului de funcţii al catedrei facultăţii.

(Decizia civilă nr. 329/R-CM din 2 martie 2010)

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 13 martie 2008 la Tribunalul Arad, reclamantul C.F.I, a chemat în judecată pe pârâta U. „A.V.” din Arad, solicitând ca prin

sentinţa ce se va pronunţa să-i recunoască dreptul de a ocupa postul de profesor universitar şi, în consecinţă, să scoată la concurs acest post în cadrul F.Ş.E. – Catedra de Management-marketing, cu cheltuieli de judecată.

în motivarea acţiunii reclamantul a arătat că îndeplineşte toate condiţiile pentru a ocupa postul de profesor universitar şi, prin cererea înregistrată sub nr. 135 din 18 ianuarie 2008 a solicitat pârâtei să scoată la concurs un post de profesor universitar, care să includă disciplinele pe care reclamantul şi-a dezvoltat cariera profesională, însă pârâta nu a dat curs acestei solicitări, motiv pentru care a promovat acţiunea de faţă.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că nu există obligaţie a instituţiilor de învăţământ superior de a scoate la concurs posturi didactice, aceasta făcându-se numai în funcţie de bugetul alocat fiecărei facultăţi şi catedre şi de strategia de dezvoltare a facultăţii respectivă, putând fi scoase la concurs numai posturi didactice vacante. Se arată astfel că, pentru a scoate la concurs un post didactic, acesta trebuie să existe în statul de funcţiuni, ori în statul de funcţiuni şi personal didactic pe anul 2007-2008 al Catedrei de Management-marketing din cadrul F.Ş.E. a U. „A.V.” din Arad nu există niciun post vacant de profesor.

Prin precizarea acţiunii reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să scoată la concurs un post de profesor universitar în cadrul facultăţii unde lucrează, deoarece sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru aceasta, adică este asigurat bugetul necesar, a fost publicată lista cu posturile didactice propuse pentru scoaterea la concurs, din care lipseşte postul solicitat, situaţie în care se simte discriminat şi neîndreptăţit, deoarece pârâta a încălcat grav art. 5 alin. (1) C. mun.

Prin sentinţa civilă nr. 135 din 5 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamant, iar prin decizia civilă nr. 2910 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara a fost admis recursul reclamantului, fiind casată hotărârea de mai sus şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă reţinându-se că s-a apreciat greşit că reclamantul are calitate de terţ în raportul de juridic de dreptul muncii din speţă.

Rejudecând cauza după casare, Tribunalul Arad – prin sentinţa civilă nr. 401 din 2 martie 2009 – a respins acţiunea precizată formulată de reclamant.

S-a reţinut de instanţa de fond la pronunţarea acestei sentinţe că reclamantul este conferenţiar în cadrul F.Ş.E. – Catedra de Management-marketing a U. „A.V.” din Arad, calitate prin care a solicitat prin adresele înregistrate sub nr. 135 din 18 ianuarie

2008 şi respectiv 26 februarie 2008 conducerii universităţii scoaterea la concurs a unui post de profesor universitar, cu începere din semestrul al ll-lea al anului universitar 2007-2008.

Pârâta a răspuns reclamantului că posturile vacante se scot la concurs în baza Cartei U. „A.V.”, a strategiei de dezvoltare a facultăţii şi în legătură directă cu bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat pentru fiecare facultate pentru specializările existente, anul de studiu şi planurile de învăţământ aprobate.

De asemenea, a fost îndrumat să se adreseze facultăţii din care face parte pentru a vedea dacă există posibilitatea înfiinţării unui post de profesor universitar, ceea ce reclamantul nu a făcut.

S-a reţinut de instanţa de fond că procedura de scoatere a unui post vacant de profesor universitar este guvernată de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi, pe de altă parte, conform art. 11-14 şi art. 19 alin. (1) din Carta Universităţii, menţionarea acesteia are la bază autonomia universitară reprezentând o modalitate specifică de autoconducere ce se materializează în autonomia organizatorică şi funcţională; autonomia didactică şi ştiinţifică; autonomia administrativă şi financiară; autonomia jurisdicţională ce constă în dreptul pârâtei de a decide prin organisme proprii asupra modului de aplicare a Cartei şi autonomia managerială.

în consecinţă, pârâta are obligaţia de a scoate la concurs un post vacant numai în măsura în care acesta există în statul de funcţii al catedrei facultăţii. Verificarea condiţiilor de ocupare a postului respectiv fiind unul dintre atributele comisiei de concurs.

S-a reţinut astfel că reclamantul a pretins obligarea pârâtei de a scoate la concurs un post în cadrul catedrei şi facultăţii din care face parte, fără a susţine că există un astfel de post în statul de funcţii al catedrei, deşi aceasta este una dintre condiţiile de scoatere a postului la concurs.

S-a apreciat astfel că, din probatoriul administrat, nu reiese existenţa unui post vacant de profesor universitar pentru domeniile de specialitate urmărite de reclamant şi nici necesitatea creierii unui astfel de post pentru catedră, ţinând cont de faptul că la scoaterea la concurs a posturilor didactice se are în vedere, în primul rând, interesul facultăţii, şi nu al carierei didactice al celor ce ocupă funcţiile didactice.

S-a apreciat, de asemenea, că nu sunt aplicabile prevederile art. 5 C. mun., nefiind încălcat principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, în condiţiile în care acest principiu se subsumează interesului general al prosperităţii unităţii de care depinde situaţia tuturor angajaţilor.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul C.F.I.

Se arată în motivarea recursului formulat că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât:

1. Instanţa de fond şi-a bazat hotărârea pe motive contradictorii şi neconcludente soluţionării cauzei, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ., deoarece nu rezultă din materialul probator că pârâta nu ar dispune de posibilităţile necesare pentru finanţarea postului de profesor solicitat a fi scos la concurs.

Se precizează că postul solicitat de reclamant ca şi alte posturi există practic, însă ele sunt mascate de pârâtă prin modul de alcătuire a statelor de funcţii în care sunt cuprinse numai posturile ocupate şi ca să poată proceda în acest mod pârâta nu prezintă public numărul real al studenţilor pe care îi are înscrişi, iar apoi prin senatul său îşi permite să adopte reglementări proprii contrare Legii nr. 128/1997, stabilind un număr de studenţi în formaţiunea de studiu de 3-4 ori mare decât cel prevăzut de lege.

2. Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa neţinând seama că statele de funcţii se stabilesc potrivit art. 84 din Legea nr. 128/1997, în baza analizei în cadrul colectivului de la fiecare catedră.

Pârâta nu a justificat în faţa instanţei această încălcare a legii, respectiv de a dirija spre a fi discutată cererea sa în colectivul de catedră şi nici aşa-zisa lipsă de finanţare. Câtă vreme această analiză nu s-a făcut, afirmaţia referitoare la finanţare şi reţinută subiectiv de instanţă este ¡relevantă, deoarece nu rezultă din documente opozabile părţilor.

Faţă de motivele arătate se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei civile atacate.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timişoara, având în vedere încheierea civilă nr. 9557 din 20 noiembrie 2009 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Curţii de Apel Piteşti spre soluţionare după admiterea cererii de strămutare.

Recursul declarat de reclamant este nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs invocat se constată că, într-adevăr, potrivit art. 304 pct. 7 C. pr. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Analizând aceasta se constată că, într-adevăr, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă la pretenţiile formulate de părţi care conduc, în mod logic, la soluţia din dispozitiv.

în speţă, motivarea sentinţei instanţei de fond este clară, din aceasta rezultând că în semestrul II al anului universitar 2007-2008 pârâta a scos la concurs posturi didactice la câteva din facultăţile sale, dar pentru alte domenii decât cele urmărite de reclamant, însă, nu poate fi obligată universitatea de a scoate la concurs orice fel de post, ci numai având în vedere nevoile fiecărei catedre în funcţie de propriul plan de învăţământ, de numărul studenţilor şi al finanţării primite, formaţiunilor de studiu, normelor didactice şi de cercetare, aşa cum se prevede în art. 84 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.

Potrivit art. 40 alin. (1) lit. a) C. mun., angajatorul are dreptul de a stabili organizarea şi funcţionarea unităţii, iar potrivit art. 30 alin. (1) şi (2) C. mun., încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz, posturile vacante existente în statul de funcţii fiind scoase la concurs în raport cu necesităţile fiecărei unităţi în parte.

în mod corect a reţinut instanţa de fond că din probatoriul administrat nu rezultă existenţa unui post vacant de profesor universitar pentru domeniile de specialitate solicitate de reclamant şi nici necesitatea creierii unui astfel de post pentru catedră, întrucât la scoaterea la concurs a posturilor se are în vedere în primul rând interesul facultăţii.

Nu se poate reţine că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii, atâta vreme cât motivarea acesteia este clară şi duce la soluţia menţionată în dispozitiv.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează încălcarea legii de către instanţa de fond, respectiv a prevederilor Legea nr. 128/1997.

Potrivit acestei legi, care este Statutul personalului didactic, anunţarea publică a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice vacante sau transformate se face de către instituţia de învăţământ superior în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar de circulaţie naţională, precum şi prin afişare la sediu în cel mult 45 de de la începerea semestrului universitar.

Reclamantul-recurent a depus la registratura Universităţii „A.V.” din Arad la data de 18 ianuarie 2008 o cerere prin care solicita să se scoată la concurs postul de profesor, cu începere din semestrul II al anului universitar 2007-2008, semestru care începea la data de 25 februarie 2008, dată până la care nu mai existau cele 45 de zile anterioare.

Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că la această dată procedura privind ocuparea posturilor didactice vacante prin concurs pentru semestrul II al anului universitar 2007-2008 era deja declanşată, posturile vacante fiind anunţate prin M. Of. nr. 754 din 19 noiembrie 2007.

Nu se prevede în niciunui dintre textele Legii nr. 128/1997 competenţa catedrei de a înfiinţa posturi didactice vacante, competenţă ce revine Senatului universităţii conform prevederilor din Carta U. „A.V.” din Arad, art. 82 pct. 61.

Din actele dosarului nu rezultă că în statul de funcţiuni şi personal didactic pe anii 2007-2008 al Catedrei de Management-Marketing din cadrul F.Ş.E. al U. „A.V.” din Arad ar exista vreun post vacant de profesor, situaţie în care nu putea să fie obligată aceasta să scoată la concurs un asemenea post.

Pe de altă parte, conform art. 11-14 din Carta U. „A.V.” funcţionarea universităţii are la bază autonomia universitară care se materializează prin autonomia organizatorică, respectiv dreptul pârâtei de a stabili şi modifica structurile didactice, de a alcătui statele de funcţiuni şi schemele de personal în raport de resursele umane şi financiare de care dispune, cu prevederile planului de învăţământ.

în speţă, atâta vreme cât nu s-a propus Senatului universităţii scoaterea la concurs a unui post de profesor universitar solicitat de reclamantul-recurent, nici instanţa nu era în măsură să oblige pârâta la crearea şi scoaterea la concurs a postului respectiv.

De altfel, nici reclamantul nu pretinde că exista vreun post vacant de profesor universitar şi solicită obligarea pârâtului de a scoate la concurs un asemenea post, fără a avea în vedere că aceasta se face în funcţie de necesităţile fiecărei facultăţi şi catedre, în funcţie de bugetul alocat facultăţii şi catedrei, şi de strategia de dezvoltare a facultăţii respective în funcţie de specialităţile existente, anii de studiu şi planurile de învăţământ aprobate.

Aprecierea îndeplinirii criteriilor de ocupare a posturilor vacante de profesor universitar se face numai de comisia de concurs pe baza actelor depuse de fiecare candidat în parte.

Faţă de cele arătate, în mod corect instanţa a reţinut că nu există un post vacant de profesor la Catedra de Management-marketing din cadrul F.Ş.E. a U. „A.V.” din Arad şi ca urmare nu se poate aprecia dacă acesta ar îndeplini criteriile pentru ocuparea unui asemenea post, situaţie în care sentinţa pronunţată este legală şi temeinică.

Aşa fiind, recursul declarat împotriva acesteia este nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., urmează a fi respins.