Arată că, prin această adeverinţă s-a certificat câştigarea în instanţă la data de 04.02.2010 a drepturilor salariale cuvenite şi neacordate în valoarea brută de 22332 lei şi netă de 15.758 lei, sume plătite la 25.03.2010, ulterior datei de 24.03.2010 de depunere a dosarului de pensionare.
Arată că pentru aceste sume s-au virat contribuţiile pentru asigurările sociale.
Menţionează că, în data de 09.06.2010 – imediat ce a primit adeverinţa de la fostul angajator – a depus la intimată cerere în acest sens, iar la data de 29.07.2010 a primit decizia emisă sub nr.165998 din 14.07.2010 modificată fără a se lua în considerare şi adeverinţa menţionată.
Prin întâmpinarea formulată (fila 11 dosar fond), intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.
A arătat că veniturile şi stagiul adeverit prin înscrisul nr.64030 din 28.06.2010 nu a putut fi avut în vedere de către intimată, aceasta luând în considerare prevederile art.5 din Legea 19/2000 şi ale art.52 din acelaşi act normativ.
Suma înscrisă în adeverinţă se referă la drepturi dobândite după momentul pensionării.
Mai arată că pentru contestatoare nu sunt incidente dispoziţiile art.94 din Legea 19/2000, potrivit cărora sunt stabilite fără echivoc care sunt categoriile ce pot cumula pensia cu veniturile obţinute ulterior pensionării.
Prin sentinţa civilă nr. 359 din 11 februarie 2011, Tribunalul Botoşani a respins, ca nefondată, contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoşani a reţinut că potrivit adeverinţei nr.8756 din 31.05.2010, contestatoarea a fost salariată în cadrul SC Petrom – Zona Peco Moldova realizând în luna aprilie 2010 un în valoare de 22332 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neacordate, potrivit Deciziei nr.135 din 04.02.2010 în dosarul nr.514/40/2009.
Prin Decizia nr.135 din 04.02.2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr.514/40/2009 a fost admisă în parte contestaţia petentei B. R. împotriva deciziei nr.114 din 03.11.2008 de încetare a contractului individual de muncă, decizia fiind anulată.
În urma anulării acestei dispoziţii a fost obligat fostul angajator – SC Petrom SA Bucureşti – la plata de despăgubiri către contestatoare constând în salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data încetării raporturilor de muncă şi până la data pronunţării deciziei, respectiv 04.02.2010.
Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea contestatoarei privind reintegrarea pe postul deţinut anterior.
Faţă de menţiunile din cuprinsul acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că sumele achitate de către fostul angajator în luna aprilie 2010, în cuantum de 22.332 lei reprezintă despăgubiri acordate în baza acestei hotărâri şi că în mod corect nu au fost luate în considerare de către intimată, câtă vreme în carnetul de muncă al contestatoarei nu au fost făcute menţiuni de rectificare a momentului la care a încetat activitatea la Petrom S.A.-regiunea Moldova, iar aceasta nu a prezentat un alt înscris din care să rezulte că perioada ulterioară datei de 02.07.2009 este perioadă în care reclamanta a avut calitatea de persoană angajată la Petrom SA regiunea Moldova.
S-a mai reţinut că potrivit art.8 din Legea 19/2000, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte şi că potrivit art.26 din Legea 19/2000 nu au fost excluse dintre sumele pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale sumele reprezentând despăgubiri acordate în baza hotărârilor judecătoreşti.
În cazul contestatoarei trebuie avut în vedere însă că aceasta este beneficiara unei pensii anticipate parţiale începând cu data de 01.04.2010, dată de la care în sensul art.94 din Legea 19/2000 nu ar mai putea cumula pensia cu veniturile dintr-o activitate profesională indiferent de nivelul veniturilor respective.
De asemenea, s-a mai avut în vedere că în situaţia în care intimata ar fi obligată să aibă în vedere veniturile realizate prin adeverinţa susmenţionată ar urma să fie valorificate stagii de cotizare pentru contestatoare ulterior datei de la care aceasta a devenit beneficiara drepturilor pentru pensia anticipată parţială şi ar urma să fie valorificate stagii de cotizare pentru contestatoare care deja au fost avute în vedere de către intimată în considerarea statutului contestatoarei de şomer.
Potrivit menţiunilor din carnetul de muncă al contestatoarei, în perioada 02.07.2009 -01.04.2010 aceasta figurează ca fiind beneficiara indemnizaţiei de şomaj în baza deciziei din 29.08.2009 a AJOFM Botoşani. Pentru această perioadă pentru care carnetul de muncă face dovada vechimii, a stagiului şi a veniturilor realizate ca reprezentând indemnizaţia de şomaj – rezultă că în mod corect nu s-au avut în vedere menţiunile din cuprinsul adeverinţei fostului angajator .
Potrivit prevederilor art.52 din Legea 19/2000, contestatoarea îşi va putea valorifica stagiul şi veniturile indicate în adeverinţa nr.8756 din 31.05.2010 din perioada de anticipare în condiţiile în care va împlini vârsta de pensionare prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţată de prima instanţă şi, pe fond, obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Botoşani să ia în calcul la stabilirea punctajului la suma de 22.332 lei, reprezentând venit realizat înaintea datei de 01 aprilie 2010.
În motivarea recursului arată recurenta că în situaţia în care s-a produs o întârziere în virarea către sistemul public de pensii a contribuţiei sale reţinute de către angajator era obligaţia Casei Naţionale de Pensii să aplice măsurile legale conform Ordinului nr. 518 din 6 august 2001.
Susţine recurenta că reţinerea contribuţiilor a avut loc în luna martie iar cererea de pensionare anticipată parţială a fost formulată la data de 01.04.2010.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, ca temeinică şi legală.
Prin decizia civilă nr. 631 din 22.09.2011 Curtea de Apel Suceava a respins recursul ca nefundat.
A reţinut instanţa de control judiciar că petenta a solicitat înscrierea la anticipată parţială la data de 24.03.2010. Prin decizia nr. 165998 din 15.04.2010 contestatoarea a fost înscrisă la pensie anticipată parţială începând cu data de 01.04.2010.
Potrivit Cap. A, art.32 din Ordinul nr. 340/2001: „De la data de 1 aprilie 2001 contribuţiile de asigurări sociale achitate se alocă lunii pentru care se efectuează plata. Angajatorul are obligaţia de a specifica pe instrumentul de plată luna pentru care se efectuează plata, totalul contribuţiilor individuale achitate pentru angajaţi şi cuantumul contribuţiei angajatorului.”
Din adeverinţa nr. 8756 din 31.05.2010 eliberată de S.C. OMV Petrom S.A. rezultă că angajatorul a virat contribuţia de asigurări sociale aferentă sumei de 22.332 lei cuvenită reclamantei conform deciziei civile nr. 135 din 4.02.2010 a Curţii de Apel Suceava pentru luna aprilie 2010.
Cum contestatoarea a fost înscrisă la pensie anticipată parţială la data de 01.04.2010 în mod corect a apreciat intimata că stagiul de cotizare realizat după această dată nu poate fi avut în vedere la stabilirea pensiei anticipate parţiale. Contribuţia de asigurări sociale aferentă sumei de 22.332 lei s-a achitat pentru luna aprilie 2010, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 37 din Ordinul nr. 340/2001 această lună pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale va fi avută în vedere ca şi stagiu de cotizare.
Ori, în conformitate cu art. 52 din Legea nr. 19/2000 în cazul pensiei anticipate parţiale stagiile de cotizare realizate în perioada de anticipare se valorifică la data înscrierii la pensie pentru limită de vârstă neexistând temei legal pentru recalcularea pensiei anticipate parţiale prin valorificarea stagiilor de cotizare realizate ulterior înscrierii la pensie.
Ca urmare Curtea apreciază că motivele de recurs invocate sunt nefondate, iar sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.
