Art.14 din Legea nr.3/1977
Art.72 şi 77 din Legea nr.19/2000
Decizia nr.40/22.09.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Recurs în interesul legii
Persoanele care au lucrat în condiţii speciale în perioada 01 iulie 1977 – 31 martie 2001 aveau dreptul la cerere să fie pensionate la împlinirea vârstei de 52 ani pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa a II-a bărbaţi, respectiv 50 ani pentru grupa I şi 52 de ani pentru grupa a II-a femei – art.14 alin.2 lit.a şi b din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială.
Potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizat în perioade de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare.
În cazul asiguraţilor care şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă în condiţii speciale la stabilirea punctajelor se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la art.43 din Legea nr.19/2000.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionând recursul în interesul Legii prin Decizia nr.40/22.09.2008 a interpretat dispoziţiile art.72 alin.2 din Legea nr.19/2000 pentru stabilirea punctajelor în cazul asiguraţilor care au desfăşurat activitate în grupele I şi II de muncă şi ale căror drepturi au fost deschise anterior datei de 31.03.2001, în sensul că, stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat este acela reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.
Potrivit acestei dezlegări în drept, stagiu de cotizare utilizat pentru determinarea punctajului anual unei persoane care a desfăşurat activitatea în grupa I de muncă este de 20 de ani şi în grupa a II-a de muncă, de 25 de ani.
(Decizia civilă nr.5/07 ianuarie 2013)
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 28.10.2011, reclamantul E. C. a chemat în judecată pe pârâta C. J. P. Argeş pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să îi emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform O.U.G. nr.4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum şi la plata diferenţelor drepturilor de pensie.
În motivare, reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă, drepturile iniţiale fiindu-i stabilite în temeiul legii nr.3/1977, beneficiind şi de dispoziţiile H.G. nr.1550/2004 şi ale O.U.G. nr.4/2005. Însă pârâta a aplicat în mod greşit disp.art.14 din Legea nr.3/1977, având în vedere că a lucrat în grupă superioară de muncă, reţinându-i un stagiu de cotizare de 30 de ani, în loc de 25 de ani.Procedând astfel pârâta i-a cauzat un prejudiciu ce trebuie reparat.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamantul a beneficiat de disp.art.14 din Legea nr.3/1977, fiindu-i redusă vârsta de pensionare. Totodată drepturile de ale reclamantului au fost recalculate conform H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005. În plus, dispoziţiile legale indicate de reclamant au fost abrogate prin Legea nr.263/2010, nemaiputând fi invocate în prezentul litigiu.
Tribunalul Argeş, Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr.1942/10.09.2012, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să procedeze la recalcularea drepturilor de ale reclamantului, luând în calcul un stagiu de cotizare de 20 ani, precum şi să plătească acestuia diferenţele drepturilor de pensie începând cu data de 28.10.2008.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr.3/1977, acesta având la înscrierea la pensie o vechime în grupa a I-a de muncă de peste 20 ani, fiind deci aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.4/2005 şi H.G. nr.1550/2000 privind recalcularea pensiilor.
Potrivit art.2 alin.1 şi 3 din H.G. nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, respectiv cel reglementat de art.14.
În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, prin decizia nr.40/2008, prin care a stabilit că „pentru asiguraţii care au lucrat în condiţii speciale de muncă şi ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977”, soluţie obligatorie conform art.3307alin.4 Cod procedură civilă.
Cum dreptul de pensie al reclamantului s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001, şi acesta a dovedit că a lucrat în grupa II-a de muncă, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, respectiv de 25 de ani.
Instanţa nu a reţinut susţinerea pârâtei privind lipsa de temei legal al acţiunii reclamantului, ca urmare a abrogării Legii nr.19/2000, a O.U.G. nr.4/2005 şi a H.G. nr.1550/2004 prin Legea nr.263/2010.
Astfel, norma aplicabilă raportului substanţial dintre părţile litigiului este norma în vigoare la momentul la care se pretinde a fi existat dreptul dedus judecăţii.
De asemenea, posibilitatea valorificării procedurii de revizuire a drepturilor de pensie este reglementată şi de Legea nr.263/2010 prin dispoziţiile art.107.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.171 din aceeaşi lege, potrivit cărora la data intrării în vigoare a noului act normativ, pensiile din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale devin pensii în înţelesul Legii nr.263/2010.
În speţă, refuzul valorificării grupelor superioare de muncă în sensul reducerii stagiului complet de cotizare potrivit Legii nr.3/1977 a fost clar exprimat de casa teritorială de pensii, care a recalculat drepturile de pensie ale reclamantului în baza O.U.G. nr.4/2005, aplicând un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Pentru aceste considerente, instanţa constatând că există diferenţe între sumele stabilite şi plătite de pârâtă şi cele legal cuvenite reclamantului, în temeiul art.107 alin.1 şi 2 din Legea nr.263/2010, tribunalul a admis acţiunea.
În termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art.304 pct.6 şi 9 şi art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greşit instanţa a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, cu toate că Legea nr.19/2000, H.G.nr.1550/2004 şi O.U.G.nr.4/2005, care reglementau procedura de recalculare, au fost abrogate prin Legea nr.263/2010, ce a intrat în vigoare la data de 1.01.2011. Art.107 din acest ultim act normativ nu prevede posibilitatea recalculării pensiei reclamantului, ci reglementează modalitatea în care se poate revizui o decizie de pensie, în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite.
2. Tribunalul a apreciat în mod greşit că pentru reclamant trebuie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, în raport de decizia nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (pe care a interpretat-o greşit), cu toate că prin această decizie s-a statuat că dispoziţiile art.14 din Legea nr.3/1977 nu au semnificaţia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei şi că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de art.8 din Legea nr.3/1977 (30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile).
Art.14 nu derogă de la art.8, cele două articole de lege reglementând două situaţii diferite: art.8 – vechime necesară deschiderii dreptului la pensie, art.14 – vechime necesară în grupa I sau II de muncă pentru înscriere la pensie cu reducerea vârstei de pensionare.
Pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, reclamantul a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare, aceasta fiind singura facilitate oferită de Legea nr.3/1977.
În plus, prin prezenta acţiune se urmăreşte practic modificarea stagiului de cotizare avut în vedere la data deschiderii dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil, întrucât recalcularea nu echivalează cu restabilirea condiţiilor de pensionare.
3. În mod greşit recurenta a fost obligată să-i plătească reclamantului diferenţe de drepturi de pensie începând cu data de 28.10.2008, întrucât nu se poate da eficienţă dispoziţiei de recalculare, atâta timp cât instanţa de fond nu a precizat cu ce dată ar urma să recalculeze pensia reclamantului şi ce se întâmplă cu punctajul recalculat după data de 1.01.2011, data intrării în vigoare a Legii nr.263/2010.
4. Instanţa a acordat reclamantului ceea ce nu s-a cerut, în sensul că, deşi acesta nu a solicitat şi diferenţele de pensie, totuşi tribunalul a obligat instituţia recurentă să plătească acestuia şi diferenţe de drepturi de pensie începând cu data de 28.10.2008.
Pe de altă parte, întrucât la data de 1.01.2011 s-au abrogat actele normative referitoare la recalculare, pretenţia reclamantului de acordare a unor diferenţe de pensie rezultate din recalculare este fără temei legal.
Prin decizia nr. 5/07.01.2013, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta C. J. P. Argeş, împotriva sentinţei civile nr.1942/10 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, Secţia civilă, în dosarul nr.5089/109/2011, intimat fiind reclamantul Enache S.Constantin.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin prezenta acţiune se critică modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu ocazia recalculării efectuate în temeiul O.U.G.nr.4/2005.
Acţiunea este formulată ulterior abrogării acestui act normativ, respectiv la data de 28.10.2011, la care era deja în vigoare noua lege a pensiilor, nr.263/2010.
Acest nou act normativ a instituit o procedură de revizuire a drepturilor de pensie, prin dispoziţiile art.107, care prevăd că se operează, din oficiu sau la cererea pensionarului, modificările ce se impun, atunci când se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, fără a face distincţie după data înscrierii la pensie sau după legea în baza căreia au fost stabilite drepturile ce se cer a fi revizuite şi fără a se exclude de la această procedură modificarea stagiului de cotizare.
Aşa cum corect a reţinut tribunalul, intenţia legiuitorului ca procedura de revizuire a drepturilor de pensie reglementată de Legea nr.263/2010 să vizeze şi pensiile stabilite de actul normativ anterior rezultă şi din interpretarea literală a dispoziţiilor art.171 din lege. Potrivit acestui text de lege, la data intrării în vigoare a noului act normativ de reglementare a pensiilor, pensiile din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, adică pensiile deja stabilite pe dispoziţii legale anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr.263/2010.
Din toate aceste considerente rezultă că prezenta acţiune este admisibilă.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, faţă de împrejurarea că a desfăşurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 23 ani, 1 lună şi 22 zile.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş i-a stabilit un cuantum al pensiei în raport de un stagiu total de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.8 din Legea nr.3/1977 (vechimea în muncă).
Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reţinut că pentru reclamant trebuie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în conformitate cu dispoziţiile art.14 din Legea nr.3/1977.
Aceasta, întrucât prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dispoziţiile art.77 alin.2 raportate la art.43 alin.1 şi 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Astfel, art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 prevedea că pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, beneficiau de un spor de grupă şi de posibilitatea pensionării mai înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Coroborând dispoziţiile art.14 din Legea nr.3/1977 cu hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligatorie conform art.3307alin.4 Cod procedură civilă, rezultă că, pentru reclamant, care a desfăşurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de peste 20 de ani, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de art.14, adică de 20 de ani.
Nici al treilea motiv de recurs nu se constată fondat, faţă de faptul că, în dispozitivul sentinţei recurate s-a înscris data de 28.10.2008 ca fiind momentul de început al recalculării şi plăţii diferenţelor de drepturi de pensie, astfel că nu se mai impun lămuriri suplimentare sub acest aspect.
Prin acelaşi dispozitiv s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, punctajul astfel recalculat urmând a fi păstrat şi după data de 1.01.2011.
La fel, cât priveşte cel de-al patrulea motiv de recurs este, câtă vreme, din cuprinsul acţiunii rezultă că reclamanta a solicitat atât recalcularea pensiei în funcţie de un stagiu complet de 20 de ani, cât şi plata diferenţelor de pensie.
În fine, întrucât, aşa cum s-a arătat în primul motiv de recurs, recalcularea pensiei poate fi solicitată şi în temeiul noii legi a pensiei, Curtea a apreciat că este nefondată susţinerea recurentei privind lipsa unui temei legal de acordare a unor diferenţe de pensie ca urmare a lipsei temeiului legal pentru recalculare.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.