– Legea nr. 19/2000: art. 42, art. 1671
Art. 42 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentm reducerea vârstei standard de pensionare se are în vedere stagiul de cotizare realizat în condiţii deosebite, nu şi stagiul de cotizare aferent grupei I şi a II-a de muncă. Acest stagiu de cotizare se valorifică la determinarea stagiului total de cotizare. Dispoziţii similare sunt cuprinse şi în art. 441 alin. 2 lit. a) din Ordinul nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 care se referă la perioadele lucrate în grupa I şi a II-a de muncă.
Dispoziţia referitoare la vârsta standard de pensionare corespunzătoare anului şi lunii în care se deschide dreptul la din care se face reducerea vârstei de pensionare este prevăzută numai pentru reducerea vârstei standard de pensionare pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă (art. 1671 din Legea nr. 19/2000).
(Decizia nr. 174/R din 28 ianuarie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1.109 din data de 3 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul D.A., împotriva deciziei nr. R-108010/06.08.2008, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul D.A. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei, în sensul admiterii contestaţiei formulate, cu consecinţa anulării Deciziei nr. 108010/06.08.2008 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate (care pot fi încadrate conform art. 306 alin. 2 C. pr. civ. în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.), Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
în mod corect a reţinut prima instanţă că pentru activitatea de 29 ani 5 luni şi 6 zile desfăşurată în grupa I şi a ll-a de muncă recurentul beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare cu 6, 5 ani conform art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Susţinerile recurentului în sensul că la stagiul de 29 ani şi 5 luni ar trebui să se adauge şi stagiul de cotizare aferent grupei I şi a ll-a de muncă (stagiu determinat conform art. 14 din Legea nr. 3/1977) sunt neîntemeiate în condiţiile în care art. 42 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru reducerea vârstei standard de pensionare se are în vedere stagiul de cotizare realizat în condiţii deosebite, nu şi stagiul de cotizare aferent grupei I şi a ll-a de muncă. Acest stagiu de cotizare se valorifică la determinarea stagiului total de cotizare. Dispoziţii similare sunt şi în art. 441 alin. 2 lit. a) din Ordinul nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 19/2000 care se referă la perioadele lucrate în grupa I şi a ll-a de muncă.
De asemenea, contrar celor invocate de recurent, se apreciază că vârsta standard de pensionare pentru acesta este de 65 de ani conform art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, recurentului nefiindu-i aplicabilă Anexa 3 din Legea 19/2000. Dispoziţia referitoare la vârsta standard de pensionare corespunzătoare anului şi lunii în care se deschide dreptul la din care se face reducerea vârstei de pensionare este prevăzută numai pentru reducerea vârstei standard de pensionare pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă (art. 1671 din Legea nr. 19/2000), însă această reducere este mai puţin favorabilă recurentului.
Având în vedere aceste considerente, apreciind că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. nu este întemeiat. (Judecător Laura Dima)
