Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4093 din 22 octombrie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 9995 din 10.06.2013 a Tribunalului Cluj, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul P.F. împotriva pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CLUJ şi în consecinţă a fost obligată pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantului cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual şi a cuantumului pensiei a salariilor compensatorii menţionate în Adeverinţa nr. 1888/17.10.2011 emisă de S.C. A.U. SA BUCUREŞTI S.R.L., începând cu data de
01.11.2011.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că la calcularea pensiei, reclamantului nu i sau luat în considerare salariile compensatorii menţionate în adeverinţa nr. 1888/17.10.2011 emisă de S.C. AU SA. BUCUREŞTI.
În mod corect arată reclamantul că perioada pentru care i s-au acordat plăţile compensatorii constituie vechime în muncă potrivit art. 15 din Legea nr. 1/1991 (abrogată în prezent, dar aplicabilă în speţă având în vedere perioada de referinţă). Din dispoziţiile Legii nr. 3/1977 (de asemenea abrogată în prezent, dar aplicabilă în speţă, având în vedere perioada de referinţă) rezultă că perioada care constituie vechime în muncă este cea în funcţie de care se calculează pensia persoanelor îndreptăţite.
În consecinţă, instanţa a admis acţiunea, constatând că, reclamantul este îndreptăţit la luarea în considerare a veniturilor menţionate în adeverinţa nr. 1888/17.10.2011 emisă de S.C. A.U. S.A. BUCUREŞTI.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CLUJ, solicitând modificarea sentinţei civile atacată, iar pe fond respingerea contestaţiei ca nefondată.
În motivare pârâta susţine că în mod eronat şi cu nerespectarea dispoziţiilor legale a obligat-o instanţa de fond să recalculeze pensia intimatului reclamant cu luarea în calcul a plăţilor compensatorii din adeverinţa nr. 1888/17.10.2011 emisă de 3.C. A.U. SÂ BUCUREŞTI. Tribunalul Cluj a ignorat faptul că, spre deosebire de O.U.G. nr. 8/2003 şi O.G. nr. 9/2010, care precizau în mod expres că perioada acordării venitului lunar de completare şi a plăţilor compensatorii constituie stagiu de cotizare, în O.U.G. nr. 9/1997 nu există nici o prevedere în acest sens. De asemenea potrivit reglementărilor în vigoare la acea dată, plăţile compensatorii nu intrau în calculul pensiilor, nici ca stagiu de cotizare şi nici ca sume.
Instanţa de fond a preluat în mod automat susţinerile intimatului reclamant şi a considerat că a primi drepturile prevăzute de Legea nr. 1/1991, înseamnă automat şi că plăţile compensatorii constituie vechime în muncă, neexistând la acea dată nici o prevedere în acest sens. Nici Legea nr. 19/2000 şi nici Legea nr.263/2010 nu retroactivează, iar reglementările lor privind plăţile compensatorii nu privesc cele acordate în baza O.U.G. nr. 9/1997.
Faţă de aspectele de fapt şi de drept menţionate şi sensul în care s-a pronunţat instanţa de fond, consideră că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 4 şi 9 din C.pr.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la 23 septembrie 2013 reclamantul P.F., a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile atacate, ca fiind temeinică şi legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit prevederilor art.107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculata prin adăugare stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi nevalorificate la stabilirea acesteia iar potrivit dispoziţiilor alin. 5 drepturile se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea de recalculare.
Reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor sale de cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare menţionate în Adeverinţa nr. 1888/17.10.2011 emisă de SC A.U. Bucureşti SA, care atestă veniturile obţinute de reclamant cu titlu de plăţi compensatorii în sumă de 52.000.000 lei (ROL), reprezentând 12 salarii nete plus majorări, cu ocazia disponibilizării sale la data de 01.05.1999 în conformitate cu prevederile OUG nr. 9/1997.
Potrivit prevederilor art. 19 din OUG nr. 9/1997 suma primită cu titlu de plata compensatorie este neimpozabilă iar potrivit dispoziţiilor art. 22 din acelaşi act normativ ea se suportă din Fondul pentru plata ajutorului de şomaj, în limita sumelor alocate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 389/1972 „contribuţia pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraţilor din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor de munca”.
Din coroborarea prevederilor legale anterior menţionate, rezultă că plata compensatorie obţinută în temeiul OUG nr. 9/1997, de care se prevalează reclamantul nu reprezintă un cu caracter permanent în sensul dispoziţiilor art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 pentru a putea fi luat în considerare la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie. În plus suma primită cu titlu de plata compensatorie nu a fost supusă impozitării şi din ea nu au fot reţinute contribuţiile pentru asigurările sociale, neputând intra astfel în baza de calcul a pensiei.
Aşa fiind, având în vedere considerentele expuse, constatând a fi neîntemeiate pretenţiile formulate de reclamant, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 şi 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul pârâtei, va modifica în tot sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
