Legea nr. 19/2000, art. 82, art. 86 şi art. 169 alin. (1) şi alin. (2)
Codul de procedură civilă, art. 109 alin. (2)
României, art. 21 alin. (4)
Soluţionarea cauzei prin admiterea excepţiei de prematuritate, dat fiind că, în prealabil, reclamantul nu s-a adresat Casei Judeţene de Pensii Arad, cu o cerere de recalculare a pensiei, prin care să se ia în considerare vechimea de 32 de ani în magistratură, nu aduce atingere dreptului reglementat de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care garantează dreptul de acces liber la justiţie.
Potrivit dispoziţiilor alin. (1) şi (2) ale art. 169 din Legea nr. 19/2000, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiului de cotizare nevalorificat la stabilirea acesteia, cererea de recalculare a pensiei urmând aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
Astfel pentru a valorifica un stagiu de cotizare, care nu a fost avut în vedere la emiterea deciziei de pensionare, persoana îndreptăţită trebuie să urmeze procedura reglementată de dispoziţiile art. 82 şi art. 86 din Legea nr. 19/2000 şi, ulterior, în eventualitatea exprimării unui refuz de către Casa Judeţeană de Pensii, acesta să fie supus cenzurii instanţei de judecată. Dispoziţiile art. 95 al.1 menţionează expres că persoana care sesizează organul administrativ pentru recalcularea pensiei, prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare, este beneficiarul pensiei.
Articolul 21 alin. (4) din Constituţie, care prevede că jurisdicţiile administrative sunt facultative şi gratuite, nu se aplică în cauză. Legea nr. 19/2000 reglementează o procedură administrativă prealabilă, iar nu una jurisdicţională, care, prin raportare la prevederile art. 109 alin. (2) Cod procedură civilă, este obligatorie. Accesul la instanţă este asigurat prin dreptul reclamantului de a contesta refuzul autorităţii administrative de a valorifica stagiul de cotizare.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,
Decizia civilă nr. 2283 din 13 octombrie 2010, dr. C.P.
Prin sentinţa civilă nr. 1141/15.06.2010, pronunţată în dosarul nr. 1706/108/2010, Tribunalul Arad a admis excepţia de prematuritate a exercitării acţiunii, invocată din oficiu, şi în consecinţă:
A respins acţiunea formulată de reclamantul F.A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Arad.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost înscris la de serviciu, prin decizia de pensionare nr. 253332/30.10.2007, iar la stabilirea cuantumului pensiei s-a avut în vedere adeverinţa nr. 919/28.09.2007, emisă de Tribunalul Arad. Decizia menţionată a fost revizuită ca urmare a depunerii adeverinţei nr. 713/12.03.2009 de către Tribunalul Arad, emiţându-se decizia nr. 253332/10.06.2009. Prin adresa nr. 38106/08.12.2009, Tribunalul Arad a comunicat Casei Judeţene de Pensii Arad că, prin Decizia civilă nr. 1853/24.11.2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-a modificat sentinţa civilă nr. 430/24.04.2008 a Tribunalului Arad, pe baza căreia au fost calculate drepturile salariale ale reclamantului înscrise în adeverinţele arătate anterior, astfel încât s-a emis decizia nr. 253332/15.02.2010, contestată prin acţiunea pendinte, prin care s-au stabilit noile drepturi de de serviciu ale reclamantului, precum şi un debit pentru diferenţa de pensie încasată necuvenit pe perioada 07.10.2009 – 01.03.2010, avându-se în vedere modificarea cuantumului pensiei, ca urmare a modificării bazei de calcul a pensiei de serviciu, defalcată după cum urmează: 8.791 lei diferenţă pensie de serviciu încasată în plus, 1.673 lei diferenţă impozit şi 610 lei diferenţă contribuţie la asigurările sociale de sănătate.
Prima instanţă a apreciat că excepţia prematurităţii acţiunii, pusă în discuţie din oficiu, este întemeiată.
Astfel, potrivit prevederilor exprese şi neechivoce ale art. 82 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, text care trebuie raportat şi la dispoziţiile art.89 din aceeaşi lege, ce reglementează revizuirile şi modificările ulterioare privitoare la stabilirea şi plata drepturilor de pensie, cu consecinţa firească pentru acestea din urmă a necesităţii depunerii cererii aferente la aceeaşi casă teritorială de pensii.
Susţinerile pârâtei din întâmpinare, referitoare la faptul că la dosarul de pensie nu a fost depusă adeverinţa de care reclamantul s-a prevalat direct în faţa instanţei de judecată şi că nu s-a solicitat recalcularea pensiei printr-o cerere adresată pârâtei, nu au fost contestate de către reclamant, ci au fost recunoscute de către acesta, prin reprezentant, în şedinţa publică din data de 15.06.2010, potrivit celor consemnate în practicaua hotărârii.
Pe cale de consecinţă, întrucât reclamantul nu a sesizat, în condiţiile legii, instituţia abilitată legal să procedeze la eventuale revizuiri şi modificări ale pensiei la care este îndreptăţit, având în vedere dispoziţiile deja enunţate şi faptul că, în condiţiile date, nu se evidenţiază erori în sensul prevederilor art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, care să poată justifica anularea deciziei atacate şi să impună emiterea uneia noi, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului şi modificarea/casarea hotărârii recurate.
Referitor la excepţia de prematuritate, se susţine că i se neagă dreptul civil fundamental al accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţia României, deoarece, conform art. 88 al Legii nr. 19/2000, decizia Casei Judeţene de Pensii, necontestată în termenul legal, este definitivă, astfel încât nu se putea ca acest act să producă efecte juridice, care îl prejudiciază pe reclamant, şi să nu fie contestat în instanţă.
Se arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de fond reţinând în mod greşit, în considerente, că pârâta nu a fost sesizată asupra vechimii de 32 de ani în magistratură şi că s-a „prelevat direct în faţa instanţei de judecată” de adeverinţa din care reiese această vechime.
Greşit invocă instanţa de fond art. 82 alin. 2 al Legii nr. 19/2000 şi art. 89 al aceleiaşi legi. Astfel, din art. 82 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 reiese că cererea de pensionare, împreună cu actele aferente, se depun fie de solicitant, fie „de angajator” la Casa Teritorială de Pensii. Din moment ce angajatorul, în speţă Tribunalul Arad, a depus, în 2.12.2009, adeverinţa din care reiese vechimea de 32 de ani ca magistrat, nu era necesar ca reclamantul să facă o cerere în acelaşi timp.
Art. 89 al Legii nr. 19/2000 se referă la „erori” în stabilirea şi plata drepturilor de pensie. Or, în acest caz, nu există „eroare”, ci doar refuzul clar al pârâtei de lua în considerare întreaga vechime în funcţia de magistrat.
Nu este adevărat că reprezentanta reclamantului a recunoscut susţinerile pârâtei, instanţa de fond reţinând eronat acest fapt.
Hotărârea este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, dat fiind că după ce a invocat, din oficiu, în şedinţa publică din 15.06.2010, dată la care pârâta, prin reprezentant, lipsea, excepţia de prematuritate, instanţa a unit această excepţie cu fondul, contrar dispoziţiilor art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, dar s-a pronunţat pe excepţie.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Soluţionarea cauzei prin admiterea excepţiei de prematuritate, invocată din oficiu de către instanţa de fond, deoarece în prealabil reclamantul nu s-a adresat Casei Judeţene de Pensii Arad, cu o cerere de recalculare a pensiei, prin care să se ia în considerare vechimea de 32 de ani în magistratură, nu aduce atingere dreptului reglementat de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care garantează dreptul de acces liber la justiţie.
Valorificând dispoziţiile art. 95 din Legea nr. 19/2000, beneficiarul pensiei pentru limită de vârstă poate solicita recalcularea pensiei după realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minimum 12 luni.
Potrivit dispoziţiilor al. 1 şi 2 ale art. 169 din Legea nr. 19/2000, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiului de cotizare nevalorificat la stabilirea acesteia, cererea de recalculare a pensiei urmând aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
Astfel pentru a valorifica un stagiu de cotizare, care nu a fost avut în vedere la emiterea deciziei de pensionare, persoana îndreptăţită trebuie să urmeze procedura anterior enunţată şi, ulterior, în eventualitatea exprimării unui refuz de către Casa Judeţeană de Pensii, acesta să fie supus cenzurii instanţei de judecată, dispoziţiile art. 82 şi 86 aplicându-se corespunzător. Dispoziţiile art. 95 al.1 menţionează în mod expres că persoana care sesizează organul administrativ pentru recalcularea pensiei, prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare, este beneficiarul pensiei.
Articolul 21 al.4 din Constituţie, care prevede că jurisdicţiile administrative sunt facultative şi gratuite, nu se aplică în cauză, prevederile Legii 19/2000 reglementând o procedură administrativă, prealabilă, şi nu una jurisdicţională, care, prin raportare la prevederile art. 109 al.2 Cod procedură civilă, este obligatorie. Accesul la instanţă este asigurat prin dreptul reclamantului de a contesta refuzul autorităţii administrative de a valorifica stagiul de cotizare.
În speţă, Tribunalul Arad a comunicat modificările intervenite cu privire la veniturile reclamantului, ca urmare a pronunţării Deciziei civile nr. 1853/24.11.2009 de către Curtea de Apel Timişoara, Casa Judeţeană de Pensii nefiind investită de către fostul angajator cu luarea în calcul a unei alte vechimi decât cea iniţială, după cum rezultă, în mod neechivoc, din adresa nr. 1073/08.12.2009, emisă de către Tribunalul Arad.
Un argument suplimentar este şi acela că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad a valorificat adeverinţa nr. 1044/2009, eliberată de Tribunalul Arad, prin Decizia nr. 253332/15.02.2010, menţionând, la pct. E, că se revizuieşte decizia anterioară şi se modifică baza de calcul cu referire la diferenţele achitate în plus, pentru care ulterior s-a stabilit, în mod irevocabil, că nu se cuveneau reclamantului.
Parcurgerea procedurii administrative prealabile de către reclamant este importantă şi sub aspectul culpei procesuale care determină suportarea cheltuielilor de judecată, conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, în condiţiile în care pârâta sesizată cu o cerere de luare în considerare a unei alte vechimi, decât cea reţinută anterior, poate aprecia că cererea reclamantului este întemeiată.
Susţinerile reclamantului recurent cu privire la menţiunile reprezentantei sale în faţa instanţei de fond nu au fost dovedite, prin faptul pozitiv contrar. De altfel, prin cererea de recurs, reclamantul pretinde că nu era obligat să se adreseze pârâtei cu o cerere de recalculare, în condiţiile în care fostul angajator a comunicat din oficiu adeverinţa nr. 1044/2009.
Aplicând dispoziţiile anterior menţionate la starea de fapt din speţă, Curtea a apreciat că în mod corect a fost admisă excepţia de prematuritate şi, având în vedere dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă, a respins recursul declarat de către reclamant ca neîntemeiat.
